Pumnalu lui Oros fieraru

11/02/2016

de Ioan METEȘ MORAR-CHELINȚANU

(Nota redacţiei: Dintr-o eroare, în revista „Vatra chioreană”, textul a apărut sub semnătura Valeriu Sabău.)
Ioan Metes Morar-Chelintanu_b

Ioan Meteș Morar-Chelințanu

Miercurea era zi de mărturie în Şlumedy. În fogădău la Jiga, lume multă. Clienţi de toate felurile, stăteau ciorchine la mese. La o masă erau ţiganii cetărnari, încercau să-l convingă pe un client că preţul nu se va schimba la sfârşitul lucrării, doar cârligele se plătesc separat. La altă masă, tuşerii de cai băteau palma pentru aldămaş de răsuna mai tare ca la jocul de bâză. Aproape de tejgheua lui Jiga se certau producătorii de var cu vreo doi clienţi care se simţeau înşelaţi că la mărturia trecută au cumpărat var de la ei şi n-a fost ars bine. Când l-au stins, jumătate a fost piatră nearsă şi-şi cereau banii înapoi. La masa de lângă fereastră stătea singur Oros fieraru, de loc din Uileac. Era un om brunet, solid, că mai iute săreai peste el decât să-l ocoleşti. Clienţii din fogădău îl ocoleau că era iute la mânie şi tare greu la palmă. Lângă soba de teracotă, stătea şuşteru Şchiopu din Chelinţa, mare meseriaş. Era un om mic şi îndesat, stătea singur la masă. Pe colţul mesei avea o pereche de cizme „byurghelyi” şi o pereche de pantofi cu scârţ, cusuţi la ramă cu trei aţe trase prin suroc. Părea că n-are astâmpăr, parcă aştepta pe cineva. Se tot uita la un ceas de buzunar. Citește restul acestei intrări »


Primit ca un rege

10/02/2016

de Ioan METEȘ MORAR-CHELINȚANU

Ioan Metes Morar-Chelintanu_b

Ioan Meteș Morar-Chelințanu

Când a plecat pe front în prima bătaie, Şimonu Moaşii, era logodit cu Florica Pintii, o mândreţe de femeie. Strașnică şi zdravănă femeie era Florica Pintii, deşi era tânără, încă nu împlinise optsprezece ani. Pe lângă faptul că era de-o frumuseţe rară, Florica era şi ambiţioasă. Îşi dorea o altfel de viaţă faţă de ceea ce a văzut ea la femeile din Chelinţa. Îi veneau în şezătoare feciori din sat şi lătureni (feciori din alte sate) dar ea l-a aşteptat pe Şimon să se întoarcă din război fiindcă Şimon îi promise tot ce-şi dorea. Spre sfârşitul războiului, Dumnezeu a făcut o minune. Plutonul în care lupta Şimon a trecut prin satul Chelinţa şi Şimon a fost învoit câteva ore să-şi viziteze familia şi logodnica. Neştiind cât va mai dura războiul, Şimon se învoieşte ca Florica să urmeze Şcoala Normală de Fete de trei ani din Oradea. Cu ajutorul Monseniorului Tăutu, Florica se înscrie la cursurile prin care erau calificate ca învăţătoare multe fete. Înainte de sfârşitul celui de al doilea an de studiu, Florica abandonează şcoala şi se căsătoreşte cu Şimon, care cu ajutorul lui Dumnezeu a scăpat nevătămat din război. Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XIV (2015), nr. 300 (16-30 aprilie)

17/05/2015

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriaşi! Hristos a înviat!

KONICA MINOLTA DIGITAL CAMERA„Scrisoarea pastorală” la ceas aniversar. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am ajuns la numărul 300 al „Scrisorii pastorale”. Când am pornit la drum, nu m-am gândit că vom ajunge vreodată la o asemenea performanţă. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru puterea, sănătatea şi răbdarea pe care mi le-a dat să duc această sarcină! Vă mulţumesc Dumneavoastră, enoriaşi şi susţinători ai parohiei noastre de aproape şi de departe, fiindcă mi-aţi asigurat baza materială! Mulţumesc tuturor celor ce s-au ostenit să răspândească în parohie această „publicaţie”. Aş menţiona în acest sens, în mod deosebit pe Motreanu Elena, Curea Ioana, Luca Mihai, Gheran Paraschiva, Coman Elena, Gârbovan Aurica şi Şonea Floarea şi alţiidin Bârda; Bobiţ Gheorghe, Boncioc Daniel, Popescu Maria, Iordache Mihai, Coman Gheorghe, Voican Ion, Pera Dumitru, Oproiu Elisabeta, Popescu Valeria, Paicu Domnica, Dima Vasile, Bazavan Constantina, Meilă Ioana, Borugă Norica, Oprişan Elena, Surugiu Vergina, Haidamac Miroana şi alţii din Malovăţ, care s-au străduit să răspândească din casă în casă „Scrisoarea Pastorală”. Mulţumesc conducerii unor publicaţii din ţară şi din străinătate, care au preluat „Scrisoarea pastorală” integral sau parţial şi au răspândit-o mai mult decât ne-am fi închipuit când am plecat la drum. Menţionăm în acest sens revistele „Observatorul” (Toronto – Canada), „Bibliotheca septentrionalis” (Baia Mare – MM), „Naţiunea” (Bucureşti), „Omniscop” (Craiova), „Appolon” (Mizil), „Appolon junior” (Mizil), Fereastra (Slobozia – IL) şi lista ar putea continua. Mulţumesc celor ce ne-au încurajat să continuăm, când puneam sub semnul întrebării dacă se merită sau nu acest efort. Citește restul acestei intrări »


In memoriam: VASILE BLIDARU

13/12/2014

de prof. Traian RUS

Pentru codreni, şi nu numai pentru ei, ziua de 14 decembrie nu trebuie să treacă neobservată. Este data naşterii vestitului luptător

clip_image002_

Vasile Blidaru (Văsălica Marişchii)

pentru dreptate socială Vasile Blidaru (1911-1958), personalitate istorică încă vie în memoria orală a generaţiilor vârstnice din Ţara Codrului. Pentru cei tineri, atât de lipsiţi de modele adevărate, viaţa şi activitatea acestui personaj de legendă trebuie mereu evocată. Pentru mine, preocupat toată viaţa de cercetarea trecutului istoric al acestui colţ de Ţară, este o datorie de onoare.

Cine a fost Vasile Blidaru, ce l-a mânat pe el în luptă şi prin ce fapte şi-a câştigat dreptul de a fi consemnat în istoria neamului nostru?

S-a născut la 14 decembrie 1911, în localitatea Odeşti, din părinţii Gheorghe şi Floare, fiind cunoscut în satul natal sub numele de Văsălica Marişchii. La vârsta de 6 ani a rămas orfan de tată, acesta căzând mort pe fronturile Primului Război Mondial. A făcut patru clase primare în satul natal. Încă din tinereţe a dovedit înclinaţii spre activităţile manufacturiere, devenind un adevărat as în domeniile olăritului, tâmplăriei, dogăritului şi fierăriei. În timpul stagiului militar a dobândit şi meseria de armurier. Era în acelaşi timp un destoinic agricultor şi un vânător pasionat. Hărnicia şi spiritul său creativ i-au asigurat în comunitate statutul de gospodar mijlocaş, familia sa ducând un trai decent, îndestulător. În 1937 s-a căsătorit cu Floare Neamţ, o fată frumoasă şi harnică din Odeşti. Împreună au avut trei copii. O familie frumoasă şi fericită. Nimic nu prevestea cumplita furtună care se va abate asupra ei în perioada 1949-1958 şi în toţi anii următori. În anii 1941-1942 este concentrat în armata maghiară şi trimis pe front. Există mărturii că şi în război şi-a dat măsura valorii, acoperindu-se de glorie. Se vorbeşte chiar despre o armă cu lunetă, câştigată ca premiu la un concurs internaţional de tir care ar fi avut loc la Berlin. Era, într-adevăr un ţintaş care nu greşea niciodată. Vasile Blidaru era şi un cetăţean activ al comunităţii. Din punct de vedere politic a fost apropiat de Partidul Naţional Ţărănesc, aşa cum au fost toţi codrenii, şi de liderul acestuia, Iuliu Maniu. Era normal să fie aşa, „maniştii” fiind cei care au preluat moştenirea politică a Partidului Naţional Român şi a lui George Pop de Băseşti. În 1945 s-a înscris în Partidul Social Democrat, iar în 1946 în Frontul Plugarilor. Citește restul acestei intrări »