Confesiune

23/10/2020

de Daniela VÎLCEANU

Știi, eu ți-aș vorbi despre mine
Dar știu că ești om, și mă vei judeca
După tiparele tale, după gândirile tale,
Și să știi că tare mă tem de judecata oamenilor.
Sau, ți-aș vorbi despre ce-mi place mie
Despre cer, despre păsări, despre fluturi și flori
Dar știu că mă vei crede nebună, și mă vei judeca
După viața ta, după gândirea ta, după înțelegerea ta.
Sau, ți-aș vorbi despre experiență,
Experiența unei vieți pe care nu tu trăit-o;
Dar, știu că mă vei judeca, luând viața ta ca etalon
Și din nou mi-e teamă, de judecata ta de om.
Dar, dacă ți-aș vorbi despre un suflet?
Un suflet care nu este al tău
Și pe care tu ai impresia că-l cunoști,
Un suflet cald, care dogorește,
Care tace, ascultă și oftează înfundat,
Care mai are puterea să se îndrăgostească
Și chiar să iubească chinuit ca un nebun inconștient. Citește restul acestei intrări »


Un dar frumos

25/09/2017

Gentiana Groza_diploma_Calarasi_2017

de Gabriela Gențiana GROZA

Nici n-am trecut bine de ziua în care m-am născut, 14 septembrie, pe care mi-am dorit-o fără fast și cuminte, așa, ca o soție, mamă și bunică de 75 de ani, că am primit un dar neașteptat, o apreciere a „lucrului bine făcut” în ale poeziei pentru copii. Dacă stau bine și mă gândesc, scriu cu plăcere pentru ei, copiii, am adunat în adâncul sufletului multă dragoste de-a lungul exercitării profesiei de dascăl, ca și mama, ea însăși învățătoare, ființa dragă care mi-a îndrumat primii pași ca școlăriță. Citește restul acestei intrări »


Prietenilor mei

25/06/2017

Mihai Epli

de Mihai EPLI

Fericirea mea e exprimată azi prin ochii albaştri, familia ce mă iubeşte. Sincer simt ce nu am simţit niciodată, întrebându-mă de ce aceşti oameni de la Service Auto ENJOY ţin la sufletul meu gol, ori Marius şi Mădălina, cu Mădălina care vede în mine lumina ce m-a făcut să zâmbesc, totuşi regret că am greşit în viaţă fiindcă nu am putut ajunge perfect sau nu mă pot bucura de oamenii care nu sunt în situaţia mea, căci mi-aş fi dorit să-l ajut pe acest prieten albastrizat cu tot ce pot, dar nu pot, regret… Citește restul acestei intrări »


Preot RADU BOTIŞ – trofee recente

27/08/2015
pr. Radu Botis_1
Cu bucurie anunţăm că preotul iconom stavrofor Radu Botiş a obţinut premiul I pentru poezie la Olimpiada de Primăvară organizată de Federaţia Artă, Muzică şi Sport şi premiul editurii Vatra Veche la Festivalul-Concurs de Poezie Religioasă „Credo”, ediţia a XV-a (Lăpuşna, 2015), secţiunea grupaje-manuscris.
Redacţia

pr. Radu Botis_diploma

Confesiune

de pr. Radu BOTIŞ

Aş vrea Doamne să-Ţi cînt
Să Te încînt
Eu călător efemer pe pămînt.
Uneori îmi lipsesc sentimente
Curate, Citește restul acestei intrări »


FOTOGRAFIA

08/11/2011

În memoria Părintelui Arsenie Papacioc

de Florentina-Loredana DALIAN

Florentina Loredana Dalian_9Sunt puţine amintiri care m-au urmărit din perioada liceului. Printre ele se află şi Fotografia. O priveam cum stătea aşezată cuminte pe peretele dinspre răsărit, sub icoană, în camera colegei mele de bancă. Din prima clipă în care mi-au picat ochii pe ea, m-a fascinat. Într-un mod pe care nu mi-l pot explica nici acum. La vremea aceea – nici atât. Era o fotografie color, ceea ce, pe atunci, nu prea vedeai. Dar nu acesta era motivul fascinaţiei. Cadrul era natural, undeva într-un câmp plin cu verdeaţă. O fetiţă cu trăsături de păpuşică stătea jos, având în faţă un coş cu fructe roşii (cireşe sau căpşuni). În spatele ei, la o oarecare distanţă, un călugăr destul de în vârstă, parcă ieşit din timp, cu barba complet albă. Şi cu o privire care-ţi lua minţile. Dar ţi le şi punea la loc.

Am întrebat-o pe Ştefi „Cine-i acolo?”. Mi-a spus că fetiţa era ea, iar călugărul (căruia îi spunea „Tataie”) – fratele bunicului ei dinspre tată. Am primit explicaţia cu suspiciune. Nu pentru că n-aş fi avut încredere în ea; dar îmi era foarte greu să accept că acel călugăr era o persoană reală, cineva care trăia ca şi noi (respira, vorbea, mânca); eu mi-l imaginam mai degrabă ca pe un sfânt, unul care a trăit demult (culmea e că nici măcar nu ştiam mare lucru despre sfinţi la vremea aceea). Şi nu înţelegeam ce căuta Ştefi lângă el. N-am mai adus vorba niciodată. Dar, ori de câte ori intram în camera aceea, aruncam priviri furişe spre fotografie, dinspre care simţeam izvorând puteri magnetice cărora nu mă puteam sustrage. Citește restul acestei intrări »