BORNA 50 sau LA CEAS ANIVERSAR – VASILE BELE

23/11/2020

de Vasilica MITREA – Constanța

Vasilica Mitrea

Scriitorul Vasile Bele are în palmaresul său literar foarte multe volume personale, dar și în colaborare sau în antologii. Nici ca publicist cultural nu este mai prejos. Este fondator și redactor șef al revistei „Din vatra satului”, dar apare prezent cu publicații și în alte reviste: Dobrogea culturală, Agora literară, Starpress ș.a. Pe lângă activitatea sa literară este o prezență agreabilă la toate întâlnirile și în toate taberele de creație literară.

Volumul începe cu un interviu al Ligiei Diaconescu, din Vâlcea. Este convins că va rămâne în istoria literară. Prin tot ce a scris m-a convins și pe mine. Autorul este născut la 20 martie 1970, în localitatea Chiuzbaia, județul Maramureș. A activat ca militar în Jandarmeria Maramureș, dar slujește unei rare ocupații: stărostitul la nunțile tradiționale. Cu talentul său de poet creează strigături personalizate fiecărui nuntaș. În Maramureș, cu privire la tradițiile și obiceiurile de nuntă, Citește restul acestei intrări »


Trotuar unic în România, realizat pentru copii speciali

06/04/2017

Adrian Gemanaru_trotuarul senzorial_1

COMUNICAT DE PRESĂ – Centrul de Autism „Marea Neagră” ; Plus Communication

Adrian Gemănaru, psihologul român nominalizat, anii trecuţi, la World Autism Festival, a elaborat un nou proiect destinat copiilor cu nevoi speciale din Constanţa. Este vorba de „trotuarul senzorial”, un concept unic în ţara noastră, realizat într-un loc public.

La construcţia ineditului proiect, au contribuit şi angajaţii Primăriei din Constanţa, dar şi copii şi artişti în desene 3D. „Trotuarul senzorial” foloseşte materiale dintre cele mai diverse, precum nisip, piatră, lemn, culori şi textile speciale, astfel încât acesta să redea cât mai fidel atmosfera sălbatică a naturii şi să-i conducă pe copii spre integrare senzorială în mediul înconjurător. Citește restul acestei intrări »


La malul mării

07/07/2016

Gabriela Gentiana Groza cu palarie de paiede Gabriela Genţiana GROZA

În vacanţa de vară, obişnuiam să plec la Constanţa, la bunici. Locuiau într-o casă cu curte, aproape de plaja Trei Papuci. În timp ce bunica rămânea acasă şi pregătea prânzul, eu şi Cati, sora mai mică, mergeam la plajă cu bunicul. Ne plăcea cu el. Era şugubăţ şi intra în mintea noastră, dar ştia să ne facă şi să îl ascultăm.
Marea Neagra_pictura de Gabriela Gentiana GrozaCând îşi răsucea mustaţa şi se uita serios la noi, era semn că ceva nu-i bine. Ne coceam la soare şi intram  mai întâi noi în mare, lângă mal. Urma să intre bunicul. La peste şaptezeci de ani, se avânta în valuri dincolo de geamandură. „Ia te uită la moşul!…” se minuna câte unul. „Ce departe se duce! Să nu se înece!…” Nu ştia că pe bunicul îl cunoaşte marea şi are grijă să ni-l aducă înapoi. El se întorcea radios, cu un zâmbet trufaş, parcă spunea: „Ei, ce ştiţi voi, sunt încă verde!” Culoarea ochilor lui se confunda cu nuanţele mării în clipele ei de mare limpezime. Citește restul acestei intrări »


Dragă amică, Am casa cu curte în minte şi mulţumesc Domnului că a existat

04/07/2016

de Gabriela Genţiana GROZA

Gabriela Gentiana GrozaEu am avut bunicii la Constanţa, aşa că în fiecare vară eram pe malul mării, obligatoriu. Bunicul înota în larg şi la 80 de ani. Intra în mintea noastră, şi am numai amintiri drăguţe cu el. Bunica rămânea de obicei acasă şi ne făcea mâncare. Noi, cei cinci fraţi – patru fete şi un băiat –, ne aflam tot câte doi sau trei în casa lor din centrul oraşului. Între timp, au demolat-o şi s-au construit blocuri pe strada bunicilor mei. Am însă casa cu curte în minte şi mulţumesc Domnului că a existat. Pe bunicii din partea mamei nu i-am cunoscut, au decedat înainte ca eu să mă fi născut. Bunicul de la Vadu Săpat (lângă Mizil), care a venit din Grecia, s-a căsătorit cu bunica şi au avut împreună 11 copii. Mama a fost ultimul lor copil, singura dintre ei care a trăit peste 100 de ani.

Pe bunicul din partea mamei îl chema Spiridon. I se spunea Spirea Smedoiou în satul prahovean, unde venise singur, cu un câine, probabil migrant ca şi azi, din Elada… Eu am scris în Genţigrame la pachet un catren, la început, din care rezultă originea mea. Am fost în Grecia după revoluţie şi la câte un muzeu spuneam cu însufleţire că şi eu am origine greacă. Se înţelege că asta nu i-a mişcat pe greci… Persida Rugu îmi trimite mereu, draga de ea, filmuleţe despre Grecia… Mama, al unsprezecelea copil, cum ţi-am scris, era deosebită de cei din familia noastră, avea un nas uşor acvilin, ochi căprui speciali şi, în general, era parcă altfel. Citește restul acestei intrări »


Cros inedit la Malul Mării Negre. DRAGOBETELE, sărbătorit în alergare cu persoana iubită

18/02/2016

Love2Run 2

COMUNICAT DE PRESĂ – Asociația Sportivă „SanaSport” ; Plus Communication

Duminică, 21 februarie 2016, începând cu ora 11.00, constănţenii şi turiştii aflați pe litoral vor sărbători, într-un mod inedit, Dragobetele, printr-o alergare plină de romantism, alături de persoana iubită. Crosul Love2Run este organizat de Asociația Sportivă „SanaSport”, în parteneriat cu Primăria Constanța, Direcția Județeană pentru Sport și Tineret Constanța și Radio Constanța, și se desfășoară pe scările din fața plajei Modern din Constanța.

Evenimentul sportiv-distractiv, care face parte din proiectul internațional „Maratonul nisipului 2016”, are ca scop promovarea sportului de masă în rândul societății, prin distracție, a zonelor istorice din municipiul Constanța și a singurului maraton din Europa care se desfăşoară pe nisip. „Love2Run nu este o simplă cursă de alergare, ci o cursă a dragostei, în care vom face sport alături de persoana iubită. Este o cursă în care sărbătorim iubirea, dar în același timp marcăm și începutul primăverii, întrucât luna martie este foarte aproape. Nu este nicio problemă pentru cei care vor să participe la cros, dar nu au parteneră. Citește restul acestei intrări »


„Pietrele mele de drum erau măsurate numai de ceruri şi stele” (Gheorghe Chivu – încercare biografică – partea a patra)

14/06/2015

_pictura de Gheorghe Chivu

de Angela-Monica JUCAN

În urma Războiului pentru Reîntregirea Neamului, statisticile indicau, în România, un număr de 350.000 de orfani de război, dintre care doar 20.000 au putut fi luaţi în ocrotirea statului[1].

Gheorghe Chivu a fost unul din cei 20.000. Ajuns în grija Casei Invalizilor, Orfanilor şi Văduvelor de Război (I. O. V. R.), el şi-a petrecut copilăria mai mult prin internate, excepţie făcând vacanţele. Regimul de viaţă a fost auster, ca în asemenea aşezăminte, dar copilul era obişnuit de-acasă cu lipsurile, poate mai puţin cu disciplina. Şansa de a învăţa carte a compensat, întrucâtva, pierderea tatălui. Amară şansă. Dar viitorul a fost demn.

„Sunt fiul tuturor celor care luptând pentru cei mulţi n-au ajuns  să  mă mai aibă.
Sunt fiul tuturor celor cu barba în iarbă.
Ca bărbănocul am răsărit printre cadavre de sângerări de ferige”

„Imperiala mare

Sub protecţia amintitei instituţii, Gheorghe Chivu urmează şcoala primară, apoi gimnaziul şi începe cursurile Seminarului Teologic din Constanţa. Copilul s-a ataşat mult de acest oraş. Marea, portul, pescăruşii îi vor rămâne pentru totdeauna în inimă. Reproducem câteva rânduri din fragmentul autobiografic redactat la persoana a treia, aflat în păstrarea profesorului Dragomir Ignat: „Dar peisajul dobrogean şi marea se pare că i-au fost dascălii cei mai demn de urmat. A cunoscut aici diferitele neamuri dintr-un port cosmopolit, atât pe localnicii români, greci, armeni, turci, tătari, cu tot ceea ce caracteriza pe vremea aceea Dobrogea: panaire (iarmaroace) cu negustori ambulanţi de bragă, susan, halviţă, halva, pepeni, cereale etc., unde se aciuau totdeauna tiribombe, cu scrâncioabe, ringhişpiluri, jocuri de noroc, cu pungaşi de buzunare şi [tineri?[2]] pe lângă care treceau cadâne, flori de trotuar ale pierzaniei[3]. Citește restul acestei intrări »


Tu, dacă treci pe-acolo

21/10/2011

de Gabriela Genţiana GROZA

Marea Neagra

A trecut peste un deceniu de când n-am mai fost la Constanţa, oraşul natal al tatălui meu, preotul poet Nicolae Martinescu, locul dintotdeauna al dragilor mei bunici la care mergeam în fiecare vară. Constanţa, ah, Constanţa, am purtat-o cu mine oriunde m-a dus viaţa!

Şi iată că într-o zi ,,văratică’’ de Răpciune am plecat să-mi aflu paşii copilăriei şi tinereţii mele… Am petrecut câteva zile într-un hotel nou cu vederea spre mare. Am admirat soarele ieşind somnoros din apa limpede. Am intrat cu plăcere în unda liniştită ca nicicând altădată, am admirat bancurile argintii de peştişori, crabii îndărătnici ascunzându-se pe sub pietre şi meduzele mari ca nişte talgere de piftie pe deasupra cărora zburau pescăruşii pofticioşi. Citește restul acestei intrări »