De la iubire

21/02/2017

constantin-mindruta

de Constantin MÎNDRUŢĂ

Mă lasă, scumpă doamnă, să te iubesc în gând,
De parcă a iubi înseamnă multe ore,
Dar dă-mi şi fericirea să te privesc plângând
Şi să-i mai las şi pe-alţii să adore.

Mie-mi rămâne şi unde m-oi duce
Poate mai mult de ultimul sărut,
Pe mâna ta, dar fie la răscruce
Şi să îmi fie ce nu am avut. Citește în continuare »


Douăzeci şi unu al lui februarie

21/02/2017

(În curte)

 

constantin-mindruta_in-curtea-casei

de Constantin MÎNDRUŢĂ

Stau în curte ca în faţa crucii
Şi mă rog în mine ca unei statui,
Cine a făcut-o să îi cadă mucii,
Nu este a mea, e a nimănui.

Ca să uit de tine, poate asta vrui,
Că se-mperechează astăzi numai cucii,
Stau în curte ca în faţa crucii
Şi mă rog în mine ca unei statui.
Citește în continuare »


Oamenii

20/02/2017

constantin-mindruta_citind

de Constantin MÎNDRUŢĂ

lui Mihai Popescu

Sunt oameni care ştiu să moară
Şi redevin eroii neştiuţi
Unde există dragoste de ţară
Şi un obraz pe care să-l săruţi.

E fiecare cu trecutul său,
Şi îţi dai mâna că e bucurie,
Dar sufletul rămâne doar al tău
Şi un istoric să ţi-l faci doar ţie.
Citește în continuare »


Douăzeci al lui februarie

20/02/2017

(Habar nu am)

 

constantin-mindruta_citind-pentru-eminescu

Constantin Mîndruţă – citind pentru Eminescu

de Constantin MÎNDRUŢĂ

Habar nu am de ce vrei să-mi lipseşti,
Va exploda încă o primăvară,
Iubeşte cât mai poţi, seară de seară,
Natura, dacă nu o preţuieşti.

Când viaţa ta o tot dispreţuieşti,
Nu ştiu cum poţi să simţi ce e pe-afară,
Habar nu am de ce vrei să-mi lipseşti,
Va exploda încă o primăvară.
Citește în continuare »


Nouăsprezece al lui februarie

19/02/2017

(Sufletul tău)

 

constantin-mindruta

de Constantin MÎNDRUŢĂ

Îţi simt în aer sufletul tău bun
Şi parcă norii înfloresc pe cer,
Mă uit la ei cum în desene pier
Şi iar icoane dragi în gând adun.

Că te iubesc aş vrea să pot să-ţi spun,
La viaţa de-altădată că mai sper,
Îţi simt în aer sufletul tău bun
Şi parcă norii înfloresc pe cer.
Citește în continuare »


Optsprezece al lui februarie

18/02/2017

(Singuri)

 

constantin-mindruta_cu-spatele-asigurat

Constantin Mîndruţă (rândul al doilea, centru) cu spatele asigurat

de Constantin MÎNDRUŢĂ

Când viaţa îmi va fi o amintire,
Voi fi soldat uitat într-un război,
În care ne-am luptat cu noi,
Crezând că pacea e o fericire.

Dar cine tună în iubire,
Ce fulgere ne-arată cât mai goi,
De ce ne bate inima în doi
Când nu ne adresăm nicio privire?
Citește în continuare »


Şaptesprezece al lui februarie

17/02/2017

(Cât mai este iarnă)

 

constantin-mindruta_privind-balconul

Constantin Mîndruță – privind balconul

de Constantin MÎNDRUŢĂ

Ne ninge astăzi, doamnă, ca de iarnă,
De-mi vine să mă-ntind pe lângă tine
Şi simt că pot să mai şi uit de mine,
Să deschid gura, fulgii să mă cearnă.

Dar nu se poate trupul să m-aştearnă
Şi nu e vis, că ştiu despre destine,
Îmbrăţişarea ta să mă aline
Ca ţuica deşertată din povarnă.
Citește în continuare »