ÎNCĂ O NOAPTE DE HALLOWEEN LA CASTEL

31/10/2019

de Corina Diamanta LUPU

Corina LupuPlouă. Din umbrarul de nori plumburii, stropii coboară în cadență. Orășelul de munte în care mă aflu în vizită pare pustiu. Cum umbrela nu îmi este de niciun folos, mă adăpostesc sub streașina unui castel părăsit. Pe zidul său, cineva a scris cu vopsea cuvântul „GHOSTS”. Stau și aștept să se isprăvească potopul. Răpăitul picăturilor pe acoperiș și cântecul monoton al burlanelor îmi țin tovărășie. Timpul se târăște și mă plictisesc. Ca să îmi treacă urâtul, fac câțiva pași până la intrarea în castel. Privesc prin geamul prăfuit al ușii, dar nu disting nimic. Între timp, ploaia s-a oprit, la fel de neașteptat cum începuse. Soarele se arată strălucitor și, odată cu el, locuitorii Petroșaniului își fac apariția pe străzi:

– Știți, cumva, cine a fost proprietarul acestui castel?, o întreb pe o trecătoare. Citește restul acestei intrări »


ÎN CE STORY AM INTRAT!

13/05/2019

de Corina Diamanta LUPU

– Alo, alo, n-ați văzut un cal maro? Cum? Am înțeles eu bine? N-ați văzut niciun cal maro pe aici? A, da, vreți să știți de ce întreb? Uite-așa, pentru că fără știu cum, am intrat în povestea lui. Da, în povestea unui cal maro, care, când apare, când dispare și exact atunci când cred că mă aflu la un pas de el, că pot să îl ating, hocus-pocus, el s-a și făcut nevăzut. Să fie oare de la circ calul ăsta? Mă gândesc că o fi țâșnit din jobenul vreunui scamator și de acolo, cu un salt, a intrat direct în povestea mea, în timp ce eu credeam că lucrurile s-au petrecut taman pe dos, că eu am deschis ușa poveștii lui.

Of, ce ți-e și cu poveștile astea…; unele sunt de viață, altele de dragoste, altele vin din viitor, mai sunt câte unele care au rămas agățate de tine din trecut și tot așa…, povești și iarăși povești. La unele te fac părtaș alții, în altele te vâri singur, iar apoi nu mai reușești să le dai de cap. Eu, de exemplu, am intrat în povestea cu calul maro. Și asta din cauză că aveam obiceiul să visez la cai verzi pe pereți. Ce să vă spun? Devenise deja obișnuință. Când ceva nu îmi era pe plac, deschideam cartea de povești:  Citește restul acestei intrări »


Manon Balletti și Giacomo Casanova – Pasiune și iubire în două sute de scrisori

15/02/2019

de Corina Diamanta LUPU

Numele lui Giacomo Casanova este sinonim cu Amorul, Aventura și Nestatornicia în iubire. El însuși mărturisea că a avut relații cu sute de femei de pretutindeni, toate inteligente și sofisticate; pe unele le-a iubit, altele au fost un simplu amuzament. Una dintre femeile față de care Casanova a pretins că a avut sentimente este Manon Balletti, pe care o descrie ca pe „o tânără pură…, o novice”.

La cei 18 ani ai ei, abia ieșită de la ursuline, Manon se îndrăgostește la prima vedere de Casanova, un bărbat de 32 de ani. Fără experiență în iubire, Balletti își dorește să rămână pentru totdeauna alături de acest cavaler seducător, inteligent, bogat și chipeș. Pe 16 decembrie 1759, Manon îi scria lui Giacomo Casanova: „Dar, dragul meu Casanova, dragul meu Giacomo, amantul meu, soțul meu, prietenul meu, te iubesc cu tot sufletul meu, tu ești tot ce am, voi trăi pentru tine!”

Scrisorile ei dovedesc dragoste necondiționată față de cel ce îi cucerise inima. Citește restul acestei intrări »


Păpușile din vitrina iubirii

13/02/2018

papusi

de Corina Diamanta LUPU

S-a întâmplat, cândva, să mă îndrăgostesc. Dar cui nu i se întâmplă asta? Dragostea este pentru oricine și fiecăruia îi vine rândul să iubească. Mai devreme sau mai târziu, dragostea te găsește și, vrei nu vrei, nu ai de ales, o primești în inima ta. Dacă iubești pe cine trebuie, nu ai de ce să te temi. Însă dacă ți-ai dăruit inima unei persoane care nu te merită, lucrurile se complică și ajungi să suferi din dragoste. Aceasta este o boală fără leac, așa cum nici pentru sacrificiul din dragoste nu s-a inventat încă vreo doctorie. Citește restul acestei intrări »


Din când în când, în septembrie

20/08/2017

de Corina Diamanta LUPU

Din cand in cand in septembrie_Corina Diamanta LupuEra seara de 23 august 1985. La televizor începea „Stejar extremă urgență”, un film despre evenimentele din august 1944, pe care îl mai văzusem de câteva ori, dar pe care îmi propusesem să îl urmăresc din nou. Și aceasta, pentru că îmi plăcea că pe eroină o chema Corina, la fel ca pe mine, și era violonistă. După telejurnal, m-am așezat în fotoliu, în fața televizorului, și în timp ce pe micul ecran rula genericul peliculei, am rememorat acea zi: defilarea de dimineață, transmisă integral de Televiziunea Română, mijloacele de transport în comun, purtând stegulețe tricolore și cu însemnele Partidului Comunist Român, mama și tata care avuseseră liber de la serviciu.

Apoi, o ușoară tristețe ce însoțea de fiecare dată, finalul lui 23 august, m-a cuprins: avea să se termine în curând, vacanța mare. Citește restul acestei intrări »


„Out of Europe / Dincolo de Europa”, un spectaculos jurnal de călătorie ilustrat, semnat de Dan Mihai Ștefănescu

10/05/2017
„Out of Europe / Dincolo de Europa”, București, Editura Din Condei, 2015. 260 pagini. Reportaje conferenturistice ilustrate ale unor călătorii efectuate de Dan Mihai Ștefănescu între 1988 și 2015, în 15 țări din afara Europei: Africa de Sud, Australia, Brazilia, China, Coreea de Sud, Egipt, India, Israel, Japonia, Malaezia, Mexic, Noua Zeelandă, S.U.A., Taiwan și Tunisia.

Corina Diamanta Lupu~_OUT OF EUROPE de Dan Mihai Stefanescu

de Corina Diamanta LUPU

Dacă până în 1989 românii știau prea puțin sau deloc despre ce înseamnă să călătorești în străinătate, odată cu căderea regimului comunist de la București a devenit posibilă cunoașterea acelui spațiu interzis, aflat dincolo de hotarele țării. Așa se face că locuitori ai plaiurilor mioritice au ajuns să străbată întregul mapamond, să culeagă impresii de pe toate meridianele și să contribuie activ la promovarea imaginii țării noastre în lume. Citește restul acestei intrări »


Pentru luna ianuarie apăsați tasta 1!

02/01/2017

telefoane_retro

de Corina Diamanta LUPU

Am ridicat receptorul din furcă și am format numărul: 2017. După câteva apeluri, mi-a răspuns un robot:

— Pentru luna ianuarie apăsați tasta 1!
— Să apăs tasta 1?, am rostit cu voce tare, de parcă robotul de la celălalt capăt al firului m-ar fi putut auzi. Dar telefonul meu nu are taste, ci disc.
— Din ce secol veniți?, mi-a replicat robotul. Astăzi nu mai folosește nimeni un telefon cu disc. Citește restul acestei intrări »


O cu totul altă poveste despre Moș Nicolae

06/12/2016

de Corina Diamanta LUPU

mos-nicolaeL-ai zărit cumva, azi-noapte, pe Moș Nicolae? Poate chiar ți-ai făcut o poză cu el? Întreb și eu așa, într-o doară. Căci dacă în preajma Crăciunului lumea e plină de Moș Crăciuni, ba și de Crăciunițe, pe Moș Nicolae nu l-a văzut încă nimeni până acum în carne și oase. Nu numai „moș”, dar și sfânt, Nicolae este un personaj discret și manierat, care, spre deosebire de Moș Crăciun, nu dă buzna în casa omului, făcându-și vânt pe horn, în loc să bată politicos la ușă, nu este movie star, nu apare în reclame și nici nu îi place ca văzduhul să răsune de clinchetul zurgălăilor de la sania lui. Cu toate că nimeni nu îi dă așa mare importanță ca lui Moș Crăciun, Moș Nicolae nu ia seama și nu ține supărare. Parolist, el vine an de an pe 5 decembrie la miezul nopții, cu o desagă la fel de plină ca a lui Moș Crăciun, aducând daruri atât pentru cei mici, cât și pentru cei mari. Citește restul acestei intrări »


La cartofi, la Heliade între Vii

14/10/2016

de Corina Diamanta LUPU

potatoesÎnainte de 1989, elevii din Republica Socialistă România făceau, din a doua jumătate a lunii septembrie şi până la sfârşitul lui octombrie, practică agricolă. Că era vorba de cartofi, ceapă, struguri sau gogoşari, pionierii şi UTC-iştii dădeau cinste patriei şi partidului, răspunzând „Prezent” la chemarea de a oferi o mână de ajutor la strânsul recoltei. Aceştia, repartizaţi în serii de câte două săptămâni, aveau şcoala altfel în silozuri, în vii sau la ferme.

În Bucureşti, renumite erau silozul de ceapă din Berceni şi cel de cartofi de la Heliade între Vii, aflat la ieşirea din Pantelimon. La Heliade între Vii am făcut şi eu cea dintâi practică agricolă, în 1981, ca elevă în clasa a noua la Şcoala Centrală din Bucureşti. Acest eveniment a rămas memorabil pentru mine datorită neobişnuitei asocieri dintre numele marelui om de cultură Ion Heliade Rădulescu şi cuvintele „între vii”. Citește restul acestei intrări »


O adolescență în pas de defilare

10/09/2016
colegiul_miliar_dimitrie_cantemir

Colegiul Național Militar „Dimitrie Cantemir” Breaza

de Corina Diamanta LUPU

Pe 3 septembrie 2016 am trecut pentru prima dată pragul fostului Liceu Militar de la Breaza, Prahova, în prezent, Colegiul Național Militar „Dimitrie Cantemir”. Am ajuns aici invitată la o ocazie de bucurie: întâlnirea de 30 de ani a promoției 1986. Cu emoție în suflet, am pornit-o, după ce am depășit controlul de la poartă, pe aleea ce duce spre Comandament. De o parte și de alta a aleii, tufele mari de tuia semănau cu niște străjeri ce păzeau, de o eternitate, acel loc. În fața Comandamentului, absolvenții promoției se adunaseră deja, alături de profesorii lor, azi pensionari. De aici, de la Comandament, se vedeau, unduioase, de jur împrejur, dealurile din Breaza, acum, de un verde stins. Soarele săgeta din înalt, și, în lumina dimineții de început de septembrie, în aerul curat și binefăcător, totul arăta senin și natural. Citește restul acestei intrări »