„Tu mă înveți în fiecare zi
De viață, de răbdare, de iubire,
Eu uit tot ce mă-nveți, ca iar să vii
Să ne-ntâlnim la margine de fire.
Eu nu-ți făgăduiesc nimic, nimic,
Dar tu știi bine, cu tăceri senine,
Când vei veni, te voi salva un pic
De lumea toată, poate și de mine.
Ne vom hrăni cu pâine și cu vin,
Vom respire vocale și consoane,
Ne va părea prea mult ce e puțin,
Iar clipele le vom păstra, icoane.
Ne vom juca ca două spice-n vânt
Ce se-mpletesc pe câmp, iubire,
Vom crede-n Dumnezeu și în cuvânt,
În dimineți, în flori, în fericire”,
din poemul „Să respirăm împreună”, (p. 328). Citește restul acestei intrări »