TIMP

21/03/2021

de prof. dr. Cornelia PĂUN HEINZEL

  1. „TIMP” (în limba română de Cornelia PĂUN HEINZEL)

Fiecare moment are propria lui semnificație ,
Pentru mine, pentru tine, pentru el.
În fiecare clipă are loc o acțiune importantă,
Pentru mine, pentru tine, pentru el.
Timpul este totdeauna hotărâtor,
Pentru mine, pentru tine, pentru el.
Fiecare moment poate oricând schimba viața ta, a mea, a lui,
Astăzi, mâine, poimâine, pentru totdeauna.
Pentru un scurt moment, poți fi un mare rege,
Peste mine, peste tine, peste el,
Într-o singură clipă, poți să pierzi,
Totul, puțin, sau nimic…

2. „Time” in English by Cornelia PĂUN HEINZEL

Every moment has its own meaning, significance,
For me, for you, for him.
In every moment there is an action important
For me, for you, for him.
Time is always crucial,
For me, for you, for him.
Any moment can forewer change your life, mine, his,
Today, tomorrow, after tomorrow, forever.
For a brief moment, you can be a great king,
Over me, over you, over him,
In a moment, you can lose,
Everything, a little or nothing…

Audiohttps://www.youtube.com/watch?v=N5M8pZ3t86g

  1. „الوقت”
    Translation in Arabic: Saher & Liana Dana

كل لحظة لها أهمية خاصة بها،
بالنسبة لي، بالنسبة لك، بالنسبة له.
في كل لحظة هناك عمل هام
بالنسبة لي، بالنسبة لك، بالنسبة له.
الوقت هو دائما حاسم،
بالنسبة لي، بالنسبة لك، بالنسبة له.
كل لحظة يمكن أن تغير في اي وقت حياتك، حياتي،حياته،
اليوم، غدا، بعد غد، إلى الأبد.
للحظة قصيرة، يمكنك أن تكون ملكا عظيما،
أكثر مني،اكثر منك، أكثر منه،
في لحظة، يمكن أن تخسر،
كل شيء, القليل أو لا شيء

Audiohttps://www.youtube.com/watch?v=-O4_5TH09zU

  1. „Tempo”
    Translation in Portuguese: poetess Susana Custódio

Citește restul acestei intrări »


Poezia „Timp” a prof. dr. CORNELIA PĂUN HEINZEL a fost tradusă în peste cincizeci de idiomuri

04/01/2021

„TIMP”

de prof. dr. Cornelia Păun Heinzel

Fiecare moment are propria lui semnificație ,
Pentru mine, pentru tine, pentru el.
În fiecare clipă are loc o acțiune importantă,
Pentru mine, pentru tine, pentru el.
Timpul este totdeauna hotărâtor,
Pentru mine, pentru tine, pentru el.
Fiecare moment poate oricând schimba viața ta, a mea, a lui,
Astăzi, mâine, poimâine, pentru totdeauna.
Pentru un scurt moment, poți fi un mare rege,
Peste mine, peste tine, peste el,
Într-o singură clipă, poți să pierzi,
Totul, puțin, sau nimic…

Versuri şi scrieri în proză ale poetei și scriitoarei profesor dr. Cornelia Păun Heinzel au fost traduse în peste cincizeci de idiomuri, de către personalități ale lumii literare internaționale ca: regizorul, dramaturgul, actorul de film, teatru și televiziune spaniol Alfredo Cernuda, profesorul universitar francez Georges Voisset din Malaezia, renumitul scriitor andorian Albert Salvadó, poetul kurd Hussein Habash din Siria, poeta portugheză Susana Custódio, scriitoarea şi jurnalista Jero Crespi, Spania, preşedintele Asociaţiei Scriitorilor Spanioli regiunea Murcia, academician la Academia Internacional de Ciencias, Tecnología, Educación y Humanidades, España, director de programe radio, director de revistă şi editor, Juan Antonio Pellicer, poetul albanez Baku Ymeri, actorul grec Constantin Themelis din Grecia, Dr. Mandisodza din Zimbabwe, Dr. Shahnár Sepahpour, scriitorul Emanuel Stoica din Suedia, un grup de diplomaţi de la Ambasadă, Citește restul acestei intrări »


„Universitate – Corpul Y”

21/10/2020

de prof. dr. Cornelia PĂUN HEINZEL

În față, un amestec fascinant de corpuri geometrice, protejate de văluri delicate – de la verdele crud al primelor frunzulițe de iarbă, până la cel întunecat și veșnic al acelor de brad – intersectate în cele mai incredibile forme… de parcă un copil s-ar fi jucat cu hiperboloizi uriași, cu elipsoizi și paraboloizi imenși, pe care i-a proiectat aleatoriu în văzduh iar aceștia au căzut haotic pe culmile muntoase… și cea mai incredibilă este curba rezultată din intersecția celor două formațiuni muntoase din față.

Îi spun observația colegului din grupul nostru, care se apropiase de mine, ca să admire și el peisajul din fața hotelului. Eram într-una din pauzele uneia dintre sesiunile de la Sinaia, ca expert formator al Ministerului Educaţiei şi Cercetării.

– Aşa vezi tu peisajul? Tu ești cu matematica, se vede, spuse zâmbind și încântat de remarcă profesorul. Pe vremuri, la Politehnică mergeau cei mai buni la matematică…  Citește restul acestei intrări »


Labirintul enigmelor (IV)

21/07/2020

de prof. dr. Cornelia PĂUN HEINZEL

Ginică şi Andrei nu mai văzuseră un parc de distracţii până atunci.

– Vrem să ne dăm cu tiroliana! spuseră cele două. Haideţi şi voi!

– Eu nu doresc, spuse Iulian. Şi nu vreau să risc să-l las nici pe Andrei. Mergeţi voi două. Noi vă aşteptăm aici, la punctul de plecare.

Fata şi femeia îşi montară echipamentul cu dexteritate. Se vedea că mai veniseră aici. Pentru ele, nu era prima dată. Şi părea că aveau chiar experienţă, după cum au pornit şi cum se deplasau cu uşurinţă, de parcă zburau deasupra apei…

Deodată se auzi un ţipăt sfâşietor:

– S-a rupt cablul! Ne prăbuşim!

În clipa următoare, Iulian şi Andrei văzură cum cele două femei căzură, dispărând rapid în valurile apei.

Se dădu alarma şi un echipaj veni la faţa locului. Doi tineri cu structură atletică săriră în apă. Unul dintre ei apăru cu fata în braţe. Înotă spre mal. Încercă să-i facă respiraţie gură la gură. Fata nu-şi reveni. Încercă din nou. Tânărul continuă manevrele de resuscitare. Dar fără rezultat.

Cel de-al doilea bărbat căută în continuare. Citește restul acestei intrări »


Labirintul enigmelor (III)

29/01/2020

de prof. dr. Cornelia PĂUN HEINZEL

Grafica realizată de Maria Dima

Studenta îl studie cu atenţie. I se păru că este cam ciudat cu aceste explicaţii. „Poate s-a şocat de la accidentul tragic produs. Probabil ţinea mult la soţie”, găsi ea explicaţia, după ce se gândi că bărbatul din faţa sa, arată superb. Mult mai bine, decât toţi colegii ei de an. Ba, chiar decât cei din anii mai mari sau mai mici…

– Ne vedem la prezentarea de modă, săptămâna viitoare. Eu sunt Andra, se recomandă tânăra.

– Ginică Iulian, spuse bărbatul. Vom veni cu siguranţă.

Fata pleca unduindu-se lasciv, în timp ce Iulian o privi atent până ce silueta acesteia dispăru complet din raza privirii sale. Citește restul acestei intrări »


Labirintul enigmelor (II)

10/01/2020

de prof. dr. Cornelia PĂUN HEINZEL

– Bine, dar cu maşina mea, spuse Iulian. La ce oră doriţi să vin să vă iau?

– Ar fi bine cât mai de dimineaţă. Să avem timp suficient pentru tot programul, răspunse femeia.

La Călăraşi au ajuns repede. Drumul nu a fost prea aglomerat la ora aceea matinală.

– Oprim la ai mei, să luăm barca, cortul – pentru că rămânem pe insulă noaptea – şi încărcăm mâncare din belşug. Mama ne-a pregătit numai bunătăţi. Am vorbit cu tata şi ne-a pregătit tot ce ne trebuie pentru excursie.

– Poftiţi, poftiţi, domnule profesor. Adela ne-a vorbit atât de frumos de dumneavoastră! spuse mama acesteia. Fiica mea vă admiră mult. V-aţi iubit mult soţia şi îi sunteţi încă fidel… aveţi grijă, cu atâta dragoste, de fiul dumneavoastră… Dar serviţi micul dejun – o cafea cu prăjituri… de casă… şi o omletă cu şuncă şi caşcaval. Am cules din grădină câteva roşii proaspete, castraveţi, ardei, ceapă verde, frunze aromate de busuioc şi v-am făcut o salată regească.

– Nu doresc să vă deranjez prea mult, sunteţi atât de amabilă… spuse bărbatul.

– Dar nu este niciun deranj. Chiar ne face plăcere. V-am făcut prăjituri delicioase şi pentru drum, spuse femeia bucuroasă.

– Iar eu v-am pregătit barca, cortul şi tot ce aveţi nevoie pentru mica excursie, spuse tatăl Adelei, Citește restul acestei intrări »


Labirintul enigmelor (I)

09/12/2019

de prof. dr. Cornelia PĂUN HEINZEL

Iulian deschise ziarul şi citi plictisit articolele. Unul dintre ele îi captă atenţia. O frumoasă şi renumită cântăreaţă româncă, care performa la Opera din Viena, fusese găsită moartă în baie, cu o pungă de celofan pe faţă. În text, scria că soţul acesteia nu lucra, dar trăia din banii ei, se distra prin cluburi şi avea numeroase aventuri cu femeile. Rămăsese acum singur cu averea impresionantă a soţiei. „Se consideră că ar fi sinucidere”, scria în continuare în articol.

Andrei, fiul său luă hulpav şi el ziarul. Citi articolul, cu satisfacţie.

………………………………………………………………………………………………………

Iulian, soţia sa Alina şi fiul lor, Andrei, circulau cu viteză pe autostradă spre München. Tocmai ieşiseră din tunel.

– Opreşte puţin, spuse Alina, soţia. Trebuie să merg undeva. Citește restul acestei intrări »


„ȘOCUL” sau „Casa misterioasă”

01/11/2019

de prof. dr. Cornelia PĂUN HEINZEL

(textul este din cartea „El cartero nunca más llama dos veces” o „Sueños… sueños… sueños” / „Poştaşul nu mai sună de două ori” sau „Visuri… visuri… visuri…”, de dr. Cornelia Păun Heinzel.)

Un şuierat prelung, sfâşietor, ca un bocet disperat pătrunde adânc în sufletele celor aflaţi pe aripile bulevardului din centrul Bucureştiului. Fiecare părticică a corpului  tresare. Fiori reci parcurg succesiv, fiecare centimetru al coloanei vertebrale. Dacă erai fericit, liniştit, visător, totul s-a spulberat într-o secundă… Este însă ceva obişnuit pentru locuitorii din apropierea arterelor principale ale Bucureştiului. La aproximativ cincisprezece minute te învăluie o astfel de explozie sonoră. O maşină de pompieri, o salvare sau o maşină a poliţiei… Intensitatea sunetului face să vibreze orice părticică a corpului omenesc. Poate datorită îmbinării incredibile a sunetelor dureroase, ascuţite, care te pătrund instantaneu sau a vaietului care te înfioră, prevestind ceva rău? Sunetele sunt mai  intense în puterea nopţii. Noaptea trece foarte rar câte-o maşină. Dar sigur câteva maşini cu şuieratul înfiorător te vor scoate brusc din dulcea împărăţie a visurilor, spre a te conduce în cea a coşmarurilor reale.  

Apelul telefonului mobil a părut extrem de armonios, deși era începutul unei întâmplări înfiorătoare și cât se poate de adevărată.

– Carmen, tu eşti? mă întrebă persoana cu mobilul.

– Da! răspunsei eu prompt .

– Sunt Isabela! Am găsit o casă de cumpărat! De fapt, un apartament într-o casă! grăi femeia. Citește restul acestei intrări »


Dragoste de Cernăuți

26/06/2019

de Prof. dr. Cornelia PĂUN HEINZEL

„Uneori soarta te poate proiecta pe meleaguri, pe care nici nu visai să le cunoşti vreodată”.

Nicolae absolvise „Filozofia”, dar exact în anul terminării studiilor, începu criza, o criză financiară şi economică care afecta întreg mapamondul, prin şomaj, falimente, datorii şi tulburări sociale. Războiul mondial sărăcise mult populaţia. Titraţii, spuma intelectualităţii era cea mai puternic marcată. Dar situaţia cea mai tragică o aveau proaspeţii absolvenţi de universităţi, care  la terminarea studiilor îşi vedeau toate visurile şi aspiraţiile spulberate. Pentru un post de portar se prezentau la concurs un absolvent de medicină, unul de litere, un inginer şi un licenţiat în drept. Dacă l-ar fi ascultat pe tatăl său, preot în sat, Nicolae ar fi avut mai multe şanse. Dar atunci când a mers să se înscrie la facultate, şi-a luat dosarul de la teologie, unde-l înscrisese părintele său şi l-a depus la filozofie. Acesta era domeniul pe care dorea să-l studieze şi pe acesta l-a urmat.

*

Pe stradă Nicolae se întâlni cu un cunoscut.

– Mai avem o şansă! Am auzit că se fac angajări în armată. Hai să încercăm şi noi! O ofertă mai bună nu avem! îi spuse tânărul.

– Şi unde trebuie să mergem? întrebă Nicolae.

– Ne întâlnim mâine la zece, în faţă la Universitate. Să fii pregătit! îi spuse tânărul.  Citește restul acestei intrări »


Legenda ursuleţului braşovean

02/05/2019

de Prof. dr. Cornelia PĂUN HEINZEL

La marginea pădurii, în apropierea unui arbust stufos, Ursoaica Martina tocmai năştea. Durerile facerii se sincronizau parcă cu vijelia necruţătoare. Explozia de fulgere strălucitoare şi tunete năucitoare parcă anunţa sfârşitul lumii, dar o nouă viaţă se înfiripa încetişor şi deodată apăru timid, căpşorul delicat şi simpatic al unui ursuleţ brun. Pe fruntea sa mititică se zărea lucind o steluţă argintie. Ursula se bucură de puiul său special, intuind că va deveni Regele pădurilor braşovene, dar se şi întristă în acelaşi timp. Se gândi că, datorită steluţei sale neobişnuite, va fi totdeauna o pradă, dorită de unii oameni. „Îi voi spune Neînfricatul”, îşi spuse ursoaica. Şi, curând, îl urmă mititelul său frate, un ursuleţ la fel de drăgălaş, Năzdrăvanul.

Înţeleapta Martina începu curând să-i înveţe încet, încet tot ce ştia ea despre pădure, cum să se hrănească, unde să găsească mâncare, ce fructe sunt comestibile, unde se află muşuroaiele de furnici şi alte insecte delicioase, pe care le puteau savura. Dar micilor ursuleţi le ardea numai de joacă, să se răsfeţe între ei. Citește restul acestei intrări »