„ȘOCUL” sau „Casa misterioasă”

01/11/2019

de prof. dr. Cornelia PĂUN HEINZEL

(textul este din cartea „El cartero nunca más llama dos veces” o „Sueños… sueños… sueños” / „Poştaşul nu mai sună de două ori” sau „Visuri… visuri… visuri…”, de dr. Cornelia Păun Heinzel.)

Un şuierat prelung, sfâşietor, ca un bocet disperat pătrunde adânc în sufletele celor aflaţi pe aripile bulevardului din centrul Bucureştiului. Fiecare părticică a corpului  tresare. Fiori reci parcurg succesiv, fiecare centimetru al coloanei vertebrale. Dacă erai fericit, liniştit, visător, totul s-a spulberat într-o secundă… Este însă ceva obişnuit pentru locuitorii din apropierea arterelor principale ale Bucureştiului. La aproximativ cincisprezece minute te învăluie o astfel de explozie sonoră. O maşină de pompieri, o salvare sau o maşină a poliţiei… Intensitatea sunetului face să vibreze orice părticică a corpului omenesc. Poate datorită îmbinării incredibile a sunetelor dureroase, ascuţite, care te pătrund instantaneu sau a vaietului care te înfioră, prevestind ceva rău? Sunetele sunt mai  intense în puterea nopţii. Noaptea trece foarte rar câte-o maşină. Dar sigur câteva maşini cu şuieratul înfiorător te vor scoate brusc din dulcea împărăţie a visurilor, spre a te conduce în cea a coşmarurilor reale.  

Apelul telefonului mobil a părut extrem de armonios, deși era începutul unei întâmplări înfiorătoare și cât se poate de adevărată.

– Carmen, tu eşti? mă întrebă persoana cu mobilul.

– Da! răspunsei eu prompt .

– Sunt Isabela! Am găsit o casă de cumpărat! De fapt, un apartament într-o casă! grăi femeia. Citește restul acestei intrări »


Dragoste de Cernăuți

26/06/2019

de Prof. dr. Cornelia PĂUN HEINZEL

„Uneori soarta te poate proiecta pe meleaguri, pe care nici nu visai să le cunoşti vreodată”.

Nicolae absolvise „Filozofia”, dar exact în anul terminării studiilor, începu criza, o criză financiară şi economică care afecta întreg mapamondul, prin şomaj, falimente, datorii şi tulburări sociale. Războiul mondial sărăcise mult populaţia. Titraţii, spuma intelectualităţii era cea mai puternic marcată. Dar situaţia cea mai tragică o aveau proaspeţii absolvenţi de universităţi, care  la terminarea studiilor îşi vedeau toate visurile şi aspiraţiile spulberate. Pentru un post de portar se prezentau la concurs un absolvent de medicină, unul de litere, un inginer şi un licenţiat în drept. Dacă l-ar fi ascultat pe tatăl său, preot în sat, Nicolae ar fi avut mai multe şanse. Dar atunci când a mers să se înscrie la facultate, şi-a luat dosarul de la teologie, unde-l înscrisese părintele său şi l-a depus la filozofie. Acesta era domeniul pe care dorea să-l studieze şi pe acesta l-a urmat.

*

Pe stradă Nicolae se întâlni cu un cunoscut.

– Mai avem o şansă! Am auzit că se fac angajări în armată. Hai să încercăm şi noi! O ofertă mai bună nu avem! îi spuse tânărul.

– Şi unde trebuie să mergem? întrebă Nicolae.

– Ne întâlnim mâine la zece, în faţă la Universitate. Să fii pregătit! îi spuse tânărul.  Citește restul acestei intrări »


Legenda ursuleţului braşovean

02/05/2019

de Prof. dr. Cornelia PĂUN HEINZEL

La marginea pădurii, în apropierea unui arbust stufos, Ursoaica Martina tocmai năştea. Durerile facerii se sincronizau parcă cu vijelia necruţătoare. Explozia de fulgere strălucitoare şi tunete năucitoare parcă anunţa sfârşitul lumii, dar o nouă viaţă se înfiripa încetişor şi deodată apăru timid, căpşorul delicat şi simpatic al unui ursuleţ brun. Pe fruntea sa mititică se zărea lucind o steluţă argintie. Ursula se bucură de puiul său special, intuind că va deveni Regele pădurilor braşovene, dar se şi întristă în acelaşi timp. Se gândi că, datorită steluţei sale neobişnuite, va fi totdeauna o pradă, dorită de unii oameni. „Îi voi spune Neînfricatul”, îşi spuse ursoaica. Şi, curând, îl urmă mititelul său frate, un ursuleţ la fel de drăgălaş, Năzdrăvanul.

Înţeleapta Martina începu curând să-i înveţe încet, încet tot ce ştia ea despre pădure, cum să se hrănească, unde să găsească mâncare, ce fructe sunt comestibile, unde se află muşuroaiele de furnici şi alte insecte delicioase, pe care le puteau savura. Dar micilor ursuleţi le ardea numai de joacă, să se răsfeţe între ei. Citește restul acestei intrări »


„Legenda legendelor”- fragment de roman

25/02/2019

de Prof. dr. Cornelia Păun HEINZEL

Într-o zi, Dumnezeu chemă la el pe Sfântul Petru şi îi spuse:

– Sfinte Petru, aş dori să mergi prin lume şi să afli ce mai fac oamenii. Le-am dăruit Biblia plină de învăţăminte spre a le fi de călăuză şi exemplu în viaţă; le-am adus pe pământ scriitori talentaţi care să creeze basme pentru copii, povestiri şi poveşti religioase sau istorice, inspirate din istoria popoarelor lor; le-am trimis poeţi care să-i încânte pe toţi cu magia versurilor lor; le-am creat muzicieni care să-i farmece cu acordurile melodiilor lor; le-am dăruit rapsozi şi cântăreţi cu har care să glăsuiască şi să interpreteze minunat creaţiile acestora; le-am oferit actori care să performeze cu dăruire şi talent creaţiile dramaturgilor. Doresc să ştiu, dacă oamenii se bucură de aceste daruri ale mele şi dacă toate acestea făcute pentru ei din suflet, le-au schimbat într-adevăr viaţa în bine iar munca mea nu a fost în zadar. Citește restul acestei intrări »