Bogăţia culturală, farmecul unui spaţiu binecuvântat, Finteuşu Mare, într-o carte de excepţie semnată Angela-Monica Jucan

02/09/2018

de Gelu DRAGOŞ

 

    Angela-Monica Jucan

 

O prietenă şi o colegă bună, Angela-Monica Jucan, originară din Cluj-Napoca, cea care s-a ocupat cu profesionalism şi dăruire de revista şi site-ul „Bibliotheca septentrionalis” părăseşte Baia Mare şi Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare, locul ei de muncă, dar nu oricum, ci lăsându-ne ca zestre, nouă, maramureşenilor, volumul „Înstelatul Finteuş”, editat de Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”.

Cartea apărută sub egida bibliotecii în programul cultural „Maramureşul perpetuu”, seria „Aniversări”, coordonator dr. Teodor Ardelean, se referă la Corul Bărbătesc din Finteuşu Mare, un cor înfiinţat odată cu Marea Unire şi care şi-a susţinut primul concert la Şomcuta Mare. Citind cartea scrisă de Angela-Monica Jucan mi-am dat seama ce muncă de Sisif, cât timp a trebuit să aloce pentru a ieşi o carte mai ceva ca o monografie!

Autoarea se opreşte cu migală la fiecare membru al corului, se apleacă asupra locului naşterii, a familiei, a ceea ce cântă fiecare – tenor I, tenor II, bariton, bas – ba, mai mult, şi la direcţiile zodiacale clasice ale fiecăruia, după calendarul arboricol şi după cel asiatic. Citește restul acestei intrări »


Agenda evenimentelor culturale ale săptămânii 3 – 7 septembrie 2018 – Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”

01/09/2018

de Ştefan SELEK
BJ Petre Dulfu_foto_Alexandru Ioan Roman

Oaspetele bibliotecii:
dr. Mihai Gheorghiu,
preşedintele Coaliţiei pentru familie, director general adjunct al Muzeului Ţăranului Român.

 

Joi, 6 septembrie

orele 17.00 – 19.00, Sala de conferinţe

Asociaţia „Maramureş pentru Viaţă şi Familie” organizează la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” conferinţa “De ce avem nevoie de Referendum? Cum ne putem apăra copiii de dictatul ideologiei de gen?”, având ca teme de dezbatere: revizuirea constituţiei, non-intruziunea ideologiei de gen în sistemul educaţional şi în politicile publice, susţinerea familiei naturale şi a valorilor tradiţionale.

Conferinţa va fi susţinută de dr. Mihai Gheorghiu, preşedintele „Coaliţiei pentru Familie”.

Moderator: Marius Florin Sima, preşedintele Asociaţiei „Maramureş pentru Viaţă şi Familie”.

orele 17.00-19.00, Sala de cenaclu

Conferinţa de spiritualitate „Cunoaşterea sinelui”. Citește restul acestei intrări »


Despre o distinsă bibliotecară!!!

01/09/2018

 

De-a lungul vieţii noastre ajungem în anumite momente sau etape, când trebuie să facem câte un bilanţ, fie că e bilanţul propriu, fie că facem bilanţul altora…, cum e şi în cazul pensionării colegei noastre Angela-Monica Jucan. Acesta e ciclul vieţii, unii vin, alţii pleacă…, însă, cunoscând-o pe colega noastră ştim, că orice sfârşit e şi un nou început.

Deşi, după cum mărturisea într-un interviu „nu-i place să fie expusă”, azi trebuie să „o expunem” puţin.

Este absolventă a Facultăţii de Filologie – Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca, promoţia 1976, Citește restul acestei intrări »


Constelaţia Finteuşu Mare (PDF)

07/08/2017

Corul Barbatesc din Finteusu Mare la lucru_foto_Delia Florea_22 sept.2013

de Angela-Monica JUCAN

O prezentare a Corului Bărbătesc din Finteuşu Mare, în componenţa din anul 2012.

Secretul succesului îl deţine Dumnezeu. Noi putem doar constata că datorită naturii artiştilor lui (uniţi prin vocaţie), în care se găseşte emoţia cu toate forţele de legătură posibile, corul din Finteuş are întregul potenţial de a reda cântecul pios, cântecul de stea, colinda, priceasna, oraţia, cântecul somptuos, cântecul liric, cântecul jovial, marşul iusiv, marşul hortativ, arii de operă etc. Coriştii din Finteuş, majoritatea agricultori (mulţi, pe lângă altă ocupaţie, mai lucrativă, că agricultura nu întotdeauna le aduce un venit sigur şi o fac unii doar pentru nevoile casei), au în fiinţa lor conştiinţa datoriei de a lucra cu orice preţ pământul Patriei Citește restul acestei intrări »


O familie păstrătoare de tradiții: familia POP IOAN MARIAN din Finteușu Mare

13/11/2014

de Anca SIMA

076

fam. POP Ioan Marian

Farmecul vieţii de familie este acela că membrii ei sunt uniţi nu doar prin sânge, ci şi prin dragoste şi obiceiuri comune.

Oriunde în lume, oricâtă unitate în diversitate ar exista, ceea ce ne păstrează identitatea sunt graiul, portul şi obiceiurile.

La fel ca multe alte familii din Finteuşu Mare, familia Pop Marian şi Nadia are modul ei de a respecta, păstra şi transmite generaţiilor viitoare anumite tradiţii legate de portul popular, sărbătorile religioase: Paşti, Crăciun, Rusalii, sau de evenimente care marchează viaţa fiecăruia dintre noi – botez, nuntă, înmormântare.

Ioan Marian Pop (Popicu) s-a născut în data de 19 martie 1971, într-o familie de chioreni: tatăl este Ioan Pop, venit de ginere în Finteuş din localitatea Ciolt, mama, Maria, este finteuşeancă. Marian Pop a avut o copilărie fericită alături de fratele său, Doru. A urmat Şcoala Generală din localitate şi Liceul Agroindustrial din Şomcuta Mare.

Încă din copilărie a fost atras de dansul popular. Şi-a început activitatea artistică la vârsta de 11 ani, ca dansator în Ansamblul „Stejarul” din Finteuşu Mare, coordonat de prof. Andrei Dragoş, unde activează şi în momentul de faţă, alături de soţia sa. În perioada liceului, a făcut parte din Ansamblul Casei Pionierilor din Şomcuta Mare. O perioadă scurtă de timp a fost dansator în Ansamblul „Transilvania” din Baia Mare (1991). Din 2011, este membru al Corului Bărbătesc din Finteuşu Mare. Citește restul acestei intrări »


TATĂL MEU, FĂCĂTORUL PORUMBULUI TRICOLOR: AUGUSTIN ROMAN GROBEI (corist – Finteuşu Mare)

25/07/2014

de Anca SIMA

Augustin GrobeiTatăl perfect nu există în realitate, însă un tată prezent mereu în viaţa copilului este totuşi, în ochii acestuia, un tată perfect.

Tatăl meu şi-a dorit un băiat, dar, cum universul a spus nu, a primit doar două fete: pe sora mea mai mare şi pe mine – „feciorul” lui tata, cum obişnuia să-mi spună în copilărie.

Am copilărit în Finteuşu Mare, în frumosul ţinut al Chioarului, satul în care, în fiecare duminică, sau de câte ori este posibil, răsună vocile puternice ale bărbaţilor satului, membri ai corului bărbătesc din localitate, adunaţi la repetiţii.

Fiind membru al corului, tata a avut multe concerte, atât în ţară, cât şi în străinătate, fapt ce-l încânta foarte mult. Când se întorcea acasă ne povestea cu mult entuziasm despre locurile vizitate şi ne împărţea multaşteptatele cadouri – ne ştia preferinţele, ne aducea de toate, şi dulciuri, şi haine, şi jucării, care întotdeauna erau pe gustul nostru, iar hainele, în afară de faptul că erau frumoase, deosebite, după ultima modă, ni se şi potriveau, el mi-a adus prima cutie cu farduri din viaţa mea, o adevărată surpriză, care m-a bucurat enorm; nici mamei nu uita să-i aducă ce ştia că-i place, în schimb, lui îşi cumpăra doar uneori câte ceva, îl interesa mai mult să-şi procure, pentru a încerca să aclimatizeze în Finteuş, diverse plante exotice, la noi: butaşi de viţă de vie din soiuri deosebite, rădăcini de dafin, kiwi, măslin etc. Citește restul acestei intrări »


Opincă ţintată cu stele

08/07/2014

Din arhiva Corului Barbatesc din Finteusu Mare_foto_Delia Florea

de Angela Monica JUCAN

Prag de Florii 2012. Noapte binecuvântată de Dumnezeu cu cer bleumarin, fără ţipenie de stea. Bună de atins hârtia cu peniţa. Când gândul poate ajunge dincolo de nori, unde stelele sînt la locul lor, şi Luna, şi Soarele, şi Cartea Ursitelor.

* * *

1917. Măcel mondial în toi, început la sfârşit de iulie 1914. Un război „de vară”, ale cărui cele mai dramatice evenimente s-au petrecut în toţi anii prin iunie-septembrie. Bărbaţii din Chioar apţi de armată fuseseră, împreună cu ceilalţi români ardeleni, concentraţi chiar din 1914 pe frontul rusesc din Galiţia, care se stabilizează spre sfârşitul anului, dar se reactivează intens în 1915. „Intens” înseamnă morţi, răniţi, prizonieri, dispăruţi, primejdie de moarte în fiecare moment în liniile de luptă, iar acasă – alarmă, continuă groază, jale, doliu, deznădejde, îngrijorare pentru norocul nenorocit al copiilor, soţilor, fraţilor, nepoţilor, vecinilor, prietenilor duşi pe front, şi încă sub steag neromânesc. În vara lui 1916, mulţi combatanţi din regimentele româneşti transilvănene ajung în prizonierat la ruşi – alte ştiri vagi, unele, sau precise, altele, dar toate sumbre violentează şi aşa precara linişte a secerişului, treierişului, culesului. Însă în august fulgeră şi cu perspectivă pozitivă, fiindcă România intră în război şi pare să intre cu dreptul. Armata înscriind câteva prime izbânzi, reuşeşte să pătrundă în Ardeal, prin sudul lui. Bucuria nu ţine mult căci, după înfrângerea de pe frontul de la Dunăre, de la Turtucaia, şi apoi altă catastrofă, ocuparea Bucureştiului, orizontul se întunecă din nou. Batalioanele române care ajunseseră în Ardeal trec înapoi, dincolo de Carpaţi, armata e nevoită să-şi retragă toate trupele în Moldova, unde însă reuşeşte să se refacă în iarna 1916-1917. Numai că aliaţii o lasă singură în faţa inamicului. Asta nefiind ceva nou sub soarele istoriei româneşti, ostaşii nu se pierd cu firea, mai ales că veniseră alături de ei voluntarii ardeleni (30.000) eliberaţi din lagărele ruseşti de la Darniţa şi Riazan şi, în vara anului 1917, se angajează în epopeea de la Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz – în lupte grele, dar de parare a intrării trupelor germane în teritoriul nostru neocupat, şi nu de forţare (încă) a trecătorilor spre Ardeal. Inima rămâne, şi de o parte, şi de alta a munţilor, la trecători. Citește restul acestei intrări »


PUNŢI CULTURALE PESTE CARPAŢI

08/05/2014

„Din Parîng, la poale de Gutâi”

de înv. Aurelia PAVELEA,
Şcoala Gimnazială nr. 1 Urdari, jud. Gorj

Colt din muzeul corului din Finteusu Mare_foto_Delia FloreaMă gândeam adesea la un titlu sugestiv pentru un conţinut de idei care să vă introducă în lumea mirifică a artei corale. Am oscilat între Brâncuşi şi Pintea (eroul Ţării Chioarului), între Maria Lătăreţu şi marile voci ale Maramureşului. M-am oprit la Punţi culturale peste Carpaţi, pentru că iniţiativa de a aduce la Gorj celebrul cor bărbătesc de la Finteuş creează adevărate punţi între două puternice zone culturale, între oamenii acestora, care intră în contact direct, se ţes prietenii, se realizează legături, se lasă impresii…

Referitor la Finteuşu Mare, se poate spune că istoria acestei aşezări de români este legată de istoria Ţării Chioarului şi a pământului străbun transilvan. Aici s-a născut şi s-a format poporul român, aici sunt sub glie străbunii, aici este leagănul existenţei sale milenare, aici, în această ţară de-a pururi românească.

Am ţinut să fac această scurtă introducere, nu din porniri naţionaliste, ci din simţământul profund că orice român curat la suflet, când ascultă corul bărbătesc interpretând cântul patriotic, se simte mândru, înălţat sufleteşte, emoţionat. Citește restul acestei intrări »


REGĂSIRI

23/04/2014

de prof. Ioan Luţu PAVELEA,
Şcoala Gimnazială nr. 1 Urdari, jud. Gorj

Era cândva o emisiune televizată de la TV Timişoara, intitulată sugestiv: „Debut 50 plus”, moderată de actorul Ion Besoiu. Urmăream din curiozitate acele manifestări târzii ale unor talente admirabile. M-a surprins într-un mod cu totul deosebit apariţia unui maramureşean în compania îndrăgitului Gheorghe Turda. Am zâmbit la una din întrebările adresate de renumitul interpret concurentului (profesor de biologie şi ştiinţe agricole):

– Care este varianta minoră a gamei Sol major?

Am dat răspunsul tare, în casă, în faţa soţiei, ca şi cum eu aş fi fost concurentul. Surprinsă, m-a întrebat dacă-l cunosc.

– Cum să nu-l ştiu. E Andrei, prietenul din studenţie, colegul de cântări în „Exotus”. Fac rost de telefon, îl sun pentru că nu l-am văzut de aproape 40 de ani.

Moment de la repetitia din 22 sept. 2013_Finteusu Mare_foto_Delia Florea

Am sunat. A răspuns oarecum cum răspunzi unui necunoscut. Vă daţi seama… după atâţia ani. Citește restul acestei intrări »


OPTICA BERZELOR

21/02/2014

Din arhiva Corului Barbatesc din Finteusu Mare_foto_Delia Florea

(Finteuşu Mare)

Angela-Monica JUCAN

S-a făcut că am ajuns într-un prag de bună-seară (când îi mai bine pe pământ) în satul de la poalele Tricolorului – Finteuşu Mare, sat bine dichisit de oamenii lui vizibil buni gospodari şi care vor să fie în pas cu vremea. Tocmai asta m-a dezamăgit: că nu m-am simţit deloc într-un sat – parcă era un cartier de case al unui oraş, ba chiar mai ferchezuit. Cum am sosit, am făcut cunoştinţă cu câţiva membri ai renumitului cor finteuşean şi s-a întâmplat ca mai toţi să fie constructori. Asta am asociat-o imediat cu demolarea (că unde să construiască atâţia constructori, dacă nu pe locul unor vechi case?) şi m-am gândit cu îngrijorare la singura casă în traseul meu prin Finteuş (undeva, pe la intrarea în sat, pe stânga) care mai indică faptul că eşti într-un sat. Va scăpa? Nu va scăpa? Nu va scăpa! Nici uliţe n-am văzut, ci doar drumuri riglate la milimetru. Şi parcă nici vegetaţie nu era – toată ascunsă prin curţi, străzile curăţate „frumos”.

Noroc că seara – o seară lungă, de iunie – cobora şi cobora, până a înnobilat totul cu umbre şi-a adus briza unei nopţi liniştitoare. Citește restul acestei intrări »