Scrisoare pastorală Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi, anul XIII (2014), nr. 274 (15-31 martie)

11/04/2014

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriaşi!

Rugă pentru Basarabia. În această vreme, când zăngănitul armelor se aude la hotarele Moldovei, când teama şi speranţa se luptă în sufletul fiecărui locuitor al acestei ţări, când mai mulţi ochi ca oricând se îndreaptă spre Apus cu nădejde, iar Unirea pare mai aproape, am reluat o mai veche rugăciune, pe care am alcătuit-o cu câţiva ani în urmă, socotind-o potrivită pentru timpul pe care-l traversăm:

foto Delia FloreaDoamne, Îţi mulţumim! Îţi mulţumim, fiindcă ai auzit plânsul copiilor nevinovaţi şi al orfanilor şi Te-ai îndurat. Îţi mulţumim, fiindcă ai auzit plânsul mamelor îndoliate, blestemele văduvelor şi Te-ai îndurat. Îţi mulţumim, că ai auzit scrâşnetul bărbaţilor încătuşaţi, ai înţeles dorul de libertate al robilor şi Te-ai îndurat. Îţi mulţumim, că ai auzit plânsul bătrânilor şi nu i-ai lăsat să li se stingă pâlpăirea de speranţă. Ai auzit rugăciunile apelor, al munţilor şi ale câmpiilor, ale vitelor şi ale păsărilor. Ai auzit rugăciunile poporului Tău cel greu încercat, cel sfârtecat şi de atâtea ori răstignit. Ai auzit rugăciunea lui Ştefan, clopotul Putnei şi al Voroneţului, al Căprianei şi al Argeşului, al sufletului însuşi chemându-Te pe Tine să le faci dreptate şi Te-ai îndurat. Ai auzit doina ciobanilor, naiul lui Zamfir, taragorul lui Fărcaş, versul lui Vieru şi n-ai putut să stai nepăsător. Ne-ai pus la încercare credinţa, dar nu ne-ai lăsat să ne pierdem speranţa. Ne-ai pus la încercare tăria, dar firea n-ai lăsat să ne-o nimicească, fiindcă mari şi nepătrunse sunt planurile Tale pentru neamul acesta românesc. Citește restul acestei intrări »

Scrisoare pastorală – Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi anul XIII (2014), nr. 273 (1-15 martie)

31/03/2014

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriaşi!

Icoana imbracata4_Casiel_foto_Delia FloreaRugă la vreme de primejdie. Astăzi, când tunurile bat tot mai aproape de hotarele ţării noastre, când se încalcă legi şi hotare, când se rup bucăţi din ţări şi din popoare, când dreptul internaţional devine poveste de adormit copiii, când ţările mici sunt ameninţate de tăvălugul coloşilor, nouă, creştinilor, ne rămâne disponibilă o armă puternică: rugăciunea. S-o folosim cu speranţă şi credinţă, că Dumnezeu îşi va întoarce faţa spre lumea aceasta atât de frământată, atât de învrăjbită şi de bulversată şi va face să domnească pacea, respectul faţă de dreptul fiecăruia, faţă de hotare, faţă de libertatea şi demnitatea oamenilor şi popoarelor. Am alcătuit o astfel de rugăciune, pe lângă cele oficiale, în spiritul vremurilor de restrişte, de război şi de prigoană dintotdeauna, ca o datorie faţă de neamul românesc de pretutindeni, o datorie faţă de toţi cei ce grăiesc şi gândesc româneşte. Iat-o:

„Doamne…, Doamne, prea mult am mâniat bunătatea Ta şi mânie îngrozitoare am pornit asupra noastră. Biciul urgiei Tale este foc mistuitor şi năvală de hoarde păgâne asupra noastră. S-a îngrozit sufletul de atâta sânge nevinovat, s-au spăimântat robii Tăi de cruzimile şi fărădelegile barbarilor. Ne părăsim casele, bisericile, holdele, viile şi livezile, cimitirele şi fântânile şi luăm drumul pribegiei. Adăpost ne sunt codrul, munţii, văile, stufărişurile şi crăpăturile pământului. Caută, Doamne, degrab spre plângerea şi tânguirea poporului Tău, spre pustiirea moştenirii Tale, ce vine acum de la cei de alt neam. Auzi, Doamne, ţipătul copiilor, bocetul femeilor, mugetul dobitoacelor şi vezi speranţa tuturor spre Tine îndreptată. Nădejdea noastră spre Tine o punem, Dumnezeul puterilor şi al dreptăţii. Grăbeşte, ca un milostiv şi ne ajută, până nu suntem robiţi. Vrăjmaşii au pângărit Biserica Ta cea sfântă. Zvârlit-au trupurile robilor Tăi mâncare păsărilor cerului; trupurile cuvioşilor Tăi fiarelor pământului. Se varsă sângele lor ca apa şi nu are cine să-i îngroape pre dânşii. Venit-au neamurile, Dumnezeule, venit-au neamurile din puste fără hotare să ne-aducă dumnezei străini. Opreşte, Doamne, carele de luptă şi năvălirea barbarilor. Opreşte, Doamne, mânia Ta pornită asupra noastră. Pune stavilă urgiei şi cătuşe furtunii dezlănţuite. Treacă de la noi paharul acesta! Ne-am dus Crucea până în vârful Golgotei, nu ne părăsi tocmai acum, când avem mai multă nevoie de Tine. Nu lăsa barbarii cei fărădelege să ne răstignească Neamul. Tu, Cel ce ai dăruit biruinţă lui Moise asupra lui Amalic, lui Samson asupra celor de alt neam şi lui David asupra lui Goliat; Tu, Cel ce Te-ai îndurat spre robii Tăi de alt neam: Mircea Basarab, Ştefan Voievod, Constantin Voievod, Horea, Tudor, Iancu, Nicolae cu tot neamul lor, îndură-Te spre noi, până nu pierim. Conteneşte urgia vrăjmaşilor; dă tărie oştirii noastre şi iubitorilor de Hristos să-i pună pe fugă de întoarcere, zdrobeşte puterea lor prin braţul oştirii noastre!

Fii cu noi, ca să înţeleagă neamurile străine, că nu este alt Dumnezeu mai mare decât Tine. Degrab sfărâmă puterea şi îndrăznirea duşmanilor celor ce s-au pornit împotriva noastră şi frica, spaima, cutremurul şi şovăirea să cuprindă inimile lor. Oştirii noastre dă-i vitejie deplină şi întăreşte braţul ei asupra nepoftiţilor vrăjmaşi. Precum se stinge fumul, aşa să se stingă vrăjmaşii noştri şi precum se spulberă praful în faţa vântului, aşa să piară taberele vrăjmaşilor din faţa oştirii noastre. Trimite, Doamne, îngerii răi în corturile vrăjmaşilor noştri, ca să-i învrăjbească pre dânşii, spre surparea puterii lor, ca să ne putem curăţi pământul de liftele străine. Fă, Doamne, calea vrăjmaşilor întuneric şi alunecare şi îngerul Tău să-i gonească prin braţul oştirii noastre şi să-i alunge pre dânşii în locuri pustii şi neumblate, unde este locaşul lui satan şi al slujitorilor lui. Păzeşte, Doamne, nevătămaţi şi nebiruiţi de tot răul, cruzimea şi strâmtorarea vrăjmaşilor pe credincioşii Tăi robi.

Veseleşte cu puterea Ta pe binecredinciosul Tău popor, dăruindu-i lui biruinţă asupra potrivnicilor, având ajutorul Tău, armă de pace, nebiruită biruinţă. Cel ce ai potolit valurile mării şi stihiile întunericului, potoleşte urgia cea pornită asupra noastră şi adu-ne pace. Ştim, Doamne, că după Cruce vine Învierea. Învredniceşte-ne să ajungem Ziua Învierii cu bucurie, cu pace, cu libertate, stăpâni în casele noastre, în hotarele noastre. Amin. Citește restul acestei intrări »