Crăciun binecuvântat!

24/12/2019

Nasterea Domnului

Redacţia revistei „e-Bibliotheca septentrionalis” vă doreşte un

Crăciun binecuvântat!

Dumnezeu să coboare în casa dumneavoastră pace, lumină, belşug de bucurie. Colindele strămoşeşti să-şi păstreze în suflet ecoul peste an.

Sărbători fericite! 

 

Colindătorii din Bârsana conduși de pr. Marcel Oprișan, la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare (2019).

Urare pentru ascultători şi colinda „Sara de Crăciun frumos”:

Citește restul acestei intrări »


Crăciunul visurilor

24/12/2019

de Vera TEREBEȘI

Un Crăciun al visurilor mele de altă dată este îmbrăcat în alb, casele sunt acoperite de nea, copacii cu greu își mai amintesc de frunzele pierdute din cauza imensității de fulgi care au venit să le aline dorul, fulgi de nea care se iubesc, se unesc între ei și se așază peste ceea ce s-a sădit în pământuri, încălzindu-le într-o iarnă ce a înghețat totul… chiar și simțirile… sau poate au fost puse la păstrare până la noi anotimpuri… de un alb pur care curăță și vindecă rănile… ninsori ca în povești care sting furia și nemulțumirile din suflete… Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi. Anul XVIII (2018), nr. 388 (16 – 31 Decembrie)

14/01/2019

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Slăvitul Praznic al Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos și celelalte Sărbători să vă aducă binecuvântare în tot lucrul cel bun, spor duhovnicesc, bucurie în suflet, iar Anul Nou care vine să ne găsească în pace, liniște sufletească, bună înțelegere și trăire creștinească!

Sfintele Sărbători cu sănătate și fericire! La mulți ani!

brad-de-craciun_foto_alexandru-ioan-romanPalatele” din noi. An de an sărbătorim Nașterea Domnului Iisus Hristos. Unii ne bucurăm sincer și trăim cu evlavie creștinească momentul, folosindu-l pentru îmbunătățirea noastră sufletească, pentru a ne apropia mai mult de obiectivul cel mai înalt pe care-l poate avea un creștin, acela de mântuire a sufletului său. Pentru aceasta, postim, participăm la Sfintele Slujbe, ne spovedim, ne împărtășim, facem daruri celor nevoiași, celor mai amărâți decât noi, citim cărți ziditoare de suflet, cântăm colinde pentru a vesti și altora bucuria Nașterii Domnului. Sufletele unor astfel de credincioși se deschid asemenea peșterii de lângă Betleem și în ele se naște din nou Împăratul Lumii.

Există și o altă categorie de creștini, care, din păcate, sunt creștini doar cu numele. În sufletele lor nu are loc să se nască Domnul Hristos. În sufletele lor e prea multă hărmălae, prea multă îmbulzeală, prea mult gunoi. Aceștia sunt prea ocupați ca să se mai oprească la popas de sărbătoare creștinească. Ei au afaceri de tot felul, griji, contracte, marfă de dus și de adus, facturi de încasat, drumuri de făcut, datorii etc. Ei organizează sau participă la tot felul de festivaluri și zaiafeturi culinare, cu carne multă și preparate din carne, cu lăutari și cu dansuri cât mai deșucheate, fiindcă… așa e moda. În centrul tuturor acestor forme de manifestare ale unei superficialități spirituale, cum rar întâlnești, se lăfăie, nici mai mult, nici mai puțin, decât pomana porcului. Pentru ei la această „pomană” se reduc tradițiile românești de Crăciun, din ea sunt în stare să facă brand-ul României. În fumul grătarelor și afumați de băuturi puternice, petrec mai abitir decât păgânii de altădată, care oficiau jertfe de animale în cinstea zeităților lor, cu dansuri ritualice, cu scălâmbăieli și muzică pe măsură. Citește restul acestei intrări »


Sfânt Praznic cu bucurie!

24/12/2017

catavasiile-nasterii-domnului_fragment

Fie ca Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos să ne găsească cu sufletul-iesle de lumină și căldură, Preaînaltul să-și aplece bunătatea asupra pământului. Să dăm mai departe dar din darul divin.

Vă invităm să ascultați două colinde trimise redacției de Domnul colonel OVIDIU PURDEA-SOMEȘ
Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XIV (2015), nr. 315 (1-15 decembrie)

22/12/2015

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriaşi! La mulţi ani!

Cămăşuţa lui Hristos. „O ce veste minunată, / În Betleem se arată, / Astăzi S-a născut / Cel făr-de-nceput, / Cum au spus proorocii!”

Craciun_Delia Florea_bRăsună decembrie de cântul colindelor. Viersul lor revarsă-n sufletul trudit mângâierea aducerilor-aminte de paradisul prunciei. Ne conectează la energiile tainice ale Universului, ne pune în contextul istoriei mântuirii neamului omenesc. Ne simţim şi noi parte din lungul şir al generaţiilor ce-au trecut pe acest pământ spre tărâmul tinereţii fără bătrâneţe, al vieţii fără de moarte. Simţim că avem un rost în lume, pe pământ, că nu suntem frunză-n vânt, pasăre-n văzduh sau peşte printre valuri. Devenim conştienţi, încă o dată, că facem parte dintr-un popor străvechi, cu tradiţii creştine milenare, că suntem moştenitorii unei bogăţii spirituale rar întâlnite, că avem datoria sfântă de-a transmite urmaşilor noştri zestrea aceasta nealterată, îmbogăţită şi împrospătată.
Un an întreg am auzit sau am citit profeţiile unor „prooroci” plătiţi cu ziua, că peste câteva decenii neamul românesc va dispărea, că e vlăguit, îmbătrânit, fără speranţe de supravieţuire în viitorul îndepărtat. Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XIV (2014), nr. 292 (16-31 decembrie)

10/01/2015

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

colt_de_paraclis_foto_delia_florea (1)Dragii mei enoriaşi!

Slăvitul Praznic al Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos şi celelalte Sărbători să vă aducă binecuvântare în tot lucrul cel bun, spor duhovnicesc, bucurie în suflet, iar Anul Nou care vine să ne găsească în pace, linişte sufletească, bună înţelegere şi trăire în Duh şi Adevăr. La mulţi ani!

*

Spaimele Mariei. Sărbătorim Naşterea Domnului Iisus Hristos, sărbătoare numită în popor Crăciunul. Suntem fascinaţi de frumuseţea colindelor, de datinile şi obiceiurile care sunt legate de această mare sărbătoare. Participăm sau nu la slujbele care se oficiază, primim sau nu pe preotul ce vine cu icoana la casele noastre. Suntem însă foarte preocupaţi de tăierea porcului, de „pomana” porcului, de pregătirea a numeroase feluri de mâncare, procurăm băuturi cât mai diverse şi cât mai excitante.

În cântările şi rugăciunile din slujbele de la Naşterea Domnului, în predici şi pastorale se vorbeşte mai cu seamă despre Iisus Hristos ca Mântuitor al lumii, ca Mesia cel promis de Dumnezeu, despre împăcarea lui Dumnezeu cu neamul omenesc. În colindele româneşti este abordată o temă foarte sensibilă, aceea a stării sufleteşti a Sfintei Fecioare Maria. Câţi dintre noi am încercat să descifrăm în paginile Sfintelor Evanghelii ce se petrecea în sufletul acelei tinere fete, care colinda pe străzile Betleemului ca să-şi găsească un loc potrivit ca să nască. Starea de tensiune, de teamă de necunoscut, o urmărise de aproape nouă luni. Acum era în faza finală, aproape epuizată sufleteşte şi trupeşte. Dar să urmărim filmul evenimentelor:

Nu trecuse mult de când Ioachim şi Ana, părinţii Sfintei Fecioare, muriseră. Durere dublă pentru unica fiică: pierderea părinţilor, teama de viitor. O ia în grijă ruda cea mai apropiată, fratele tatălui său, bătrânul Iosif. Nu este tinerelul acela care plesneşte de tinereţe şi frumuseţe, pe care-l găsim în acele tablouri ce se vor icoane, venite din Apus de la diferiţi duşmani ai adevărului biblic. Viitorul îi rămânea tot neclar.

Sfânta Fecioară Maria este vestită de Arhanghelul Gavriil că va naşte un fiu. Nu este chiar aşa simplu pentru o fată ca să accepte o asemenea veste. Ea exclamă surprinsă: „Cum îmi va fi mie aceasta de vreme ce nu ştiu de bărbat!” I se explică şi primeşte sarcina aceasta cu ascultare şi supunere: „Fie mie după cuvântul tău!” Arhanghelul dispare, dar temerile nu. Simte nevoia ca să se sfătuiască cu cineva. Nu avea curajul să-i spună lui Iosif ceea ce i se întâmplase. Era diferenţă mare de vârstă, de sex, lipsă de încredere. Şi, totuşi, simte nevoia să vorbească cu cineva şi să-i ceară sfatul. Pleacă într-un sat în munţi, unde avea nişte rude, pe preotul Zaharia şi pe soţia acestuia, Elisabeta. Înainte de a spune ea secretul care o frământa, mătuşa Elisabeta are o descoperire cu privire la minunea ce se petrecuse cu nepoata şi o ajută să-şi deschidă inima. Un moment de bucurie trăieşte Sfânta Fecioară, când vede că cineva o înţelege şi o laudă pentru că era aleasa lui Dumnezeu. Era primul om care afla adevărul şi nu o condamna. Conform legii mozaice, o fată care rămânea gravidă, cum şi o femeie care era descoperită că are relaţii cu bărbaţi din afara căsătoriei erau ucise cu pietre lângă zidul cetăţii. Evreii erau neiertători în această privinţă. Sfânta Fecioară nu putea să spună public că „Cel zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt!” Situaţia i s-ar fi agravat, fiindcă pe lângă acuzaţia de necinste intervenea şi alta, mai gravă: blasfemia. Rămâne la rudele sale Zaharia şi Elisabeta trei luni. Este semn că se temea să se întoarcă acasă. În sat nu o cunoştea nimeni, acasă o cunoşteau toţi. Îi era teamă şi de reacţia lui Iosif. Nimeni nu ar fi crezut adevărul ei. Era vârsta la care fetele visează la viitorii soţi şi folclorul popoarelor şi literatura este plină de cazuri când fetele sunt vizitate în vis de „zburători”. La noi, Ion Heliade Rădulescu are o poezie intitulată chiar Zburătorul, iar Luceafărul lui Eminescu este de referinţă în acest sens. Aşa ar fi socotit oamenii vremii şi despre Sfânta Fecioară. Citește restul acestei intrări »


PĂLINCA

06/01/2015

_foto_Amza Jucan_

de Milian OROS

Mitru, prietenul meu de la ţară, în fiecare an, toamna târziu, după ce fierbea pălinca, îmi trimitea şi mie câte o jumătate de litru… „Aşa, de cuştuluit”, îmi spunea el de fiecare dată.

Nefiind băutor de pălincă, o făceam uitată pe vreun raft din bucătărie, urmând a-i veni rândul cine ştie când. Aşa s-a întâmplat şi anul ăsta cu „jumătatea” adusă de nevastă-sa, Sabina, într-o sticlă de plastic.

În Ajun de Crăciun, zărindu-mă prin curte, se apropie de gard şi-mi zice:

– No, Doamne ajută, vecine!
– Sănătate, Mitrule!
– No, văd că aveţi musafiri! Faceţi Crăciunul aici!?…
– Aşa ne-am gândit!
– Apoi musai să viniţi… cu doamna, cu tăţi, să ne corindaţi!
– O să venim, Mitrule, o să venim! îi promit eu.

Am mai stat acolo de vorbă, aflând astfel ce s-a mai întâmplat prin sat, ajungând, de la una la alta, inevitabil, şi la politică. După o vreme, şi-a luat rămas bun, nu înainte de a-mi reaminti:

– No, atunci vă aşteptăm pă la noi!….

Târziu, după miezul nopţii, am intrat în curtea casei lui Mitru, însoţit de musafirii mei de la oraş, cântând „O, ce veste minunată”. Mitru şi Sabina ne-au primit în casă şi, alăturându-ni-se, am terminat împreună frumoasa colindă. Aveau gospodărie mare şi frumoasă. Acum, tot atât de adevărat era că-i ajutaseră şi feciorii plecaţi la lucru prin cele străinătăţi.

– No, ni, aşezaţi-vă la masă, ne îndeamnă Sabina, ridicând capacele de pe nişte blide mari, pline cu bunătăţi.

Fără să ne mai întrebe de dorim ori nu, Mitru începe să toarne în foto_Amza Jucan_crpahare pălincă, dintr-o sticlă. Avea zâmbetul întins pe întreaga faţă; se vedea că-l bucurase colinda noastră. Poate că acel zâmbet se născuse, mai ştii, din siguranţa de sine, că are pălincă bună, imposibil de refuzat!

– No, ni luaţi, rogu-vă şi să ne dea Dumnezeu sărbători fericite şi multă sănătate!

Am ciocnit paharele, adăugând şi noi câte-o urătură gazdelor, după cum ne-am priceput fiecare.

Am luat o înghiţitură de pălincă şi am plimbat-o prin gură, încercând să-i analizez calităţile. Pe la noi se face pălincă bună, dar, pentru asta trebuie să te pricepi şi se pare că Mitru chiar se pricepea. La început mi s-a părut dulcie, cu gust şi miros de prune coapte, apoi, când s-a scurs pe gâtlej, am simţit o căldură plăcută, fără însă să mă ardă. Citește restul acestei intrări »