Darurile de Crăciun

„Nu-i aşa că în adâncul nostru rămâne mereu trează dorinţa de a crede, oricât de puţin, într-o generozitate fără control, într-o bunătate fără gânduri ascunse; într-un scurt interval în care sunt suspendate orice teamă, orice invidie si orice amărăciune? Probabil că nu putem împărtăşi întru totul iluzia, dar ceea ce ne justifică eforturile este faptul că, întreţinută la alţii, ea ne oferă cel puţin ocazia de a ne încălzi la flacăra aprinsă în aceste suflete tinere. Credinţa pe care o cultivăm la copiii noştri că jucăriile lor vin din lumea de dincolo aduce un alibi impulsului secret care ne incită, în realitate, să le oferim lumii de dincolo sub pretextul că le dăruim copiilor. Prin acest mijloc, darurile de Crăciun rămân un sacrificiu veritabil adus bucuriei de a trăi, care constă în primul rând în a nu muri.” (Claude Lévi-Strauss)

„BiblioCantus” vă urează Sărbători Binecuvântate!

„Sub semnul celor trei daruri: aur, smirnă şi tămîie, punem în faţa divinului trupul, mintea şi sufletul nostru, ca o ardere de tot prin care să ne creăm izbăvirea.”

Născut dintr-o idee, dar crescut cu multă muncă și strădanie, grupul vocal cameral BiblioCantus și-a desăvârșit forma în data de 29 octombrie a.c. Plini de entuziasm, cei 17 membrii au început să-și adune forțele, cugetele și inimile, pentru a organiza în prag de Praznic Luminos un concert de colinde, intitulat sugestiv: Vine Crăciun cel Bătrânu’. Sub bagheta dirijorală a prof. bibl. dr. Vlad I. Bondre, grupul vocal cameral BiblioCantus a reușit să realizeze

Călătorind cu magii

„Îngerii cu păstorii slăvesc
şi magii cu steaua călătoresc”
(Condacul Naşterii Domnului)

de pr. prof. univ. dr. Theodor DAMIAN

Totul este călătorie.
Existenţa este „spaţiul” călătoriei. Ceea ce există, existentul, este subiect şi obiect al călătoriei. Numai Dumnezeu nu este nici subiect, nici obiect al acestui tip de mişcare, cu toate că, paradoxal, şi El se pune pe cale, adică se face călător. El este şi cale, căci zice: „Eu sunt calea” (Ioan 14, 6) şi ţinta, căci îndeamnă: „Veniţi binecuvântaţii Părintelui Meu şi moşteniţi Împărăţia gătită vouă de la facerea lumii” (Matei 25, 34), şi călător, căci El străbate cerurile şi vine pe pământ în chip de om ca să-l mântuiască pe om. El este pe cale, vine, El este prin excelenţă Cel ce vine, de aceea Sf. Ioan Teologul îşi încheie Apocalipsa cu rugămintea expresă: „Vino, Doamne Iisuse” (Apoc. 22, 20).