Care va fi viitorul Creștinismului?

de prof. univ. dr. Nicolae IUGA

1. O aparentă resurecție a sentimentelor religioase creștine

Despre scurta resurecţie a sentimentului religios, petrecută la hotarul dintre veacurile XX şi XXI, se poate spune că nu a fost nici prevăzută şi nici previzibilă. Faptul a fost analizat de către noi mai detaliat în altă parte[1]. Și nici nu este de mirare, pentru că modelele globaliste cu pretenții științifice din anii ’80 nu au reuşit să prevadă mai multe evenimente majore, de exemplu nu au reușit să prevadă prăbuşirea fostei URSS, şi de asemenea nu au reuşit să prevadă rolul prioritar pe care îl va recăpăta religia, pentru scurtă vreme, raport cu ideologiile politice fasciste și comuniste, precum şi cu diverse alte categorii de valori, atunci când se punea problema autoidentificării subiective a oamenilor privind apartenenţa la o anumită cultură. 

Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XVIII (2018), nr. 366 (16-31 ianuarie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Scrisoare către Eminescu (XII)
Bădie Mihai,
Zăbovit-a gândul iarăși spre Domnia-ta și-ndemnatu-m-a cu sârg să-ți scriu aceste rânduri, ca să mai afli ce-i pe-aici, cum o ducem și-ncotro ne-ndreptăm speranțele și pașii. Deranj n-aș vrea a-ți face, fiindcă te iubesc prea mult, ci doar așa, din când în când, îmi mai despovărez sufletul, ca unui frate de departe, care știu că mă-nțelege. Ți-am scris epistolele mele, și de fiecare dată mi-ai dat răspuns. Când mi-a fost sufletul mai răvășit și gândul mai buimac, când am fost la răscruci de drumuri și de vreme, când am căutat răspunsuri la întrebări majore, am luat cartea Domniei-tale, am deschis-o la-ntâmplare și-am citit acolo câteva rânduri.

Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XVI (2017), nr. 364 (16-31 decembrie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Slăvitul Praznic al Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos și celelalte sărbători să vă aducă binecuvântare în tot lucrul cel bun, spor duhovnicesc, bucurie în suflet, iar Anul Nou care vine să ne găsească în pace, liniște sufletească, bună înțelegere și trăire în Duh și Adevăr!
Sfintele Sărbători cu sănătate și fericire!
La mulți ani!

*

Înțelepciunea lui Iosif.
An de an ne reamintim, cu lux de amănunte, istoria Nașterii Domnului Iisus Hristos în peștera de lângă Betleem. În prim-plan se situează Pruncul Iisus, Sfânta Fecioară Maria, îngerii, păstorii, magii, ba chiar și înfiorătorul Irod, ca personaj negativ. Foarte puține referiri se fac la un personaj-cheie, Bătrânul Iosif. El se situează mereu în planul doi, este ca o umbră a Maicii Domnului. Doar câteva versete vorbesc despre el. Și, totuși!

Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi. Anul XVII (2017), nr. 363 (15-30 decembrie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași! La mulți ani!

Cina Împăratului.
În Duminica a XXVIII-a după Rusalii este rânduită Evanghelia celor poftiți la cină. Este o pildă a Mântuitorului foarte scurtă, dar cu semnificații profunde și variate. E vorba de un proprietar bogat, „stăpân al casei sale”, care a organizat o petrecere într-o seară. Când toată pregătirea a fost gata, și-a trimis slugile să reamintească invitaților că a venit momentul să poftească la masă. Aceștia s-au scuzat pe rând: unii că și-au cumpărat pământ, alții că și-au cumpărat boi, alții că s-au însurat. Ce mai! Când omul nu vrea să facă ceva, găsește pretexte!

Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XVII (2017), nr. 362 (15-30 noiembrie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei!

1 Decembrie – coroana unui ideal.
Ziua de 1 Decembrie 1918 o socotim ziua realizării României Mari, Ziua Națională a României. Este adevărat, dar nu e de ajuns. Ziua aceasta a fost ștampila care s-a pus pe un document scris de-a lungul a două mii de ani de poporul român. Este coroana unui ideal pentru care s-au jertfit mii de strămoși de-a lungul veacurilor. Ea s-a zămislit pe-ncetul din conștiința noastră de neam cu aceleași origini, cu aceeași limbă, cu aceeași religie, cu aceleași doine, cu aceleași veșminte de sărbătoare, cu aceleași hore, cu aceleași aspirații, cu aceleași datini, cu aceleași lacrimi, cu același sânge.
În ciuda faptului că puteri colosale din jurul nostru ne-au împărțit în țări și țărișoare, granițele politice au fost artificiale. Ele nu au putut niciodată să împartă cu adevărat poporul român.

Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XVI (2017), nr. 361 (1-15 noiembrie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Asemănarea cu Dumnezeu.
În prima carte a Bibliei, Facerea, se vorbește despre creația lumii în general și a omului în special. Dumnezeu a vrut să-l creeze pe om „după chipul și asemănarea noastră”. În prima fază l-a creat însă „după chipul Său”, adică i-a dat suflet. Înainte de a-i da și „asemănarea”, l-a pus la încercare, la examenul ascultării, examen pe care omul nu l-a trecut. Drept urmare, nu i-a mai dat și „asemănarea”, ci aceasta a rămas ca o aspirație, ca un ideal pentru om. Despre aceasta aș vrea să vă vorbesc acum.
„Chipul lui Dumnezeu” în om este sufletul. Omul este singura viețuitoare de pe pământ care deține această comoară. Sufletul este spiritual și nemuritor. El nu intră sub percepția simțurilor noastre trupești, dar putem vedea formele sale de manifestare: rațiunea, voința și sentimentele.

Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi Anul XVI (2017), nr. 360 (16-31 octombrie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Plin sau gol. Mereu i-am auzit pe semenii mei făcând comparații. Până în 1989, se făceau comparații cu situația de dinainte de război. Majoritatea își aminteau cu nostalgie de vremurile acelea, când aveau pământul lor, când umpleau podul, magazia și pătulul de bucate, când nu dădeau cote, când nu li se lua pământul. Un țigan mi-a spus: „Înainte era mai bune, părinte! Aveam libertate! Nu te întreba nici Dumnezeu unde te duci și de unde vii!” A fost singurul om care a pus mai presus de bunurile materiale libertatea. Românii socoteau pe primul plan averea, hrana, bunăstarea, țiganul libertatea.
După revoluție, când s-au deschis granițele și a început roitul, comparațiile au continuat, însă de data aceasta pe alte planuri.