Epopeea „Țiganiada” în actualitate

19/05/2020

de prof. univ. dr. Nicolae IUGA

Nicolae Iuga

prof. dr. Nicolae Iuga

Ion Budai-Deleanu, la două secole de eternitate

1. Autorul și destinul manuscrisului

Ion Budai-Deleanu

Referințele cu privire la biografia marelui învățat iluminist transilvan  (n. în 6 ian. 1760 la Cigmău, lângă Hunedoara – mort la 24 august 1820 la Lemberg în Galiția Austriacă) sunt puține și succinte. Descinde dintr-o familie care a dat mai mulți preoți uniți cu Roma și cărturari. Face studii la Blaj, apoi la Viena, unde obține titlul de doctor în Teologie. Învață, în afară de germană, latina, italiana, franceza și citește asiduu pe autorii clasici ai acestor literaturi.

Pe la 26-27 de ani se întoarce la Blaj tobă de carte și încearcă să se preoțească, dar renunță în urma unor conflicte personale cu episcopul unit de atunci Ioan Bob, un om mărginit, avar și simoniac, care îi persecuta pe oamenii învățați[1]. Pe acest episcop, autorul nostru îl va pironi mai târziu în cuvinte crude. Nici nu putea exista cale de împăcare între cei doi, deoarece fratele scriitorului, Aron Budai a fost implicat într-o tentativă de scoatere din scaun, de „lepădare din vlădicie” prin pensionare forțată a episcopului Ioan Bob[2]. Așa se face că Ion Budai-Deleanu se exilează la Lemberg, în Galiția (azi Lvov, Ucraina) unde, în 1787, ocupă prin concurs un post de secretar pentru care se cerea cunoașterea limbii române, post necesar administrației imperiale pentru traducerea vechilor hrisoave românești provenite din Moldova. După vreo zece ani este avansat „consilier”, adică judecător al Tablei Imperiale, post în care rămâne până la sfârșitul vieții. Pe la anul 1815, mitropolitul cărturar moldovean Veniamin Costachi îi face o ofertă să vină profesor la Școala Teologică de la Iași[3], dar nu se știe de ce Budai-Deleanu refuză. Moare la 24 august 1820 și este înmormântat la Lemberg.

Nici destinul scrierilor sale nu a fost mai puțin zbuciumat. Manuscrisele sale, Citește restul acestei intrări »


Versul poetei Irina Lucia Mihalca

07/03/2020

de Ben TODICĂ

Irina Lucia Mihalca

Dacă suntem făcuţi din atomi, din atom venim, în atom ne întoarcem şi din nou renaştem. Versurile Irinei Lucia Mihalca ne fac să ne simţim aproape, un tot  unitar, o atracţie, o dorinţă de unire şi întregire întru Dumnezeu, care e întru totul. A fi sau a nu fi, o pulsaţie a creatorului. Creatorul pulsează, inspiră prin viaţă şi moarte, început şi sfârşit. La început am avut senzaţia că eu sunt subiectul/ destinatarul şi aici e secretul Irinei – ne face pe fiecare să ne simţim la fel, fără discriminare. E atât de clară. Privind comentariile bărbaţilor, chiar şi a damelor, deduci reacţia de atracţie. E atât de clară şi sinceră încât o înțelegi ca şi cum ţi-ar vorbi un părinte sau frate/ sora, soţia/ soţul sau fiica/ fiul. Nici nu se discută simţământul de străin sau dominator. Versurile te ung la suflet, dar te şi trezesc. Metaforele ei sunt construite din real, sunt tratate serios şi în asta constă secretul multitudinilor de mesaje care mustesc în poezia sa. Un copil o interpretează ca pe un basm, un matur ca pe un punct cotidian, un agricultor ca pe un moment din natură, un îndrăgostit ca pe o declaraţie reuşită şi, iată poezia care poate fi dezvelită precum ceapa, până în inima ei.

Am senzaţia că sunt trei muze în Irina, care compun poezia. Citește restul acestei intrări »


Maria Bonea – poezia iubirii şi-a înţelepciunii

23/10/2019

Livia Marcande prof. Livia MĂRCAN,
Satu Mare

Fiecare dintre noi purtăm în suflet mări de poezie. Poezia este modul nostru de a fi, este chiar existenţa noastră. Cei mai mulţi o închidem în suflet şi ne mulţumim să ştim doar că suntem mângâiaţi de aripa ei. Alţii, printre care se numără şi doamna Maria Bonea, au darul exprimării în versuri şi talentul de a descifra existenţa prin legile poeziei. Volumul Ecouri peste arc de timp, apărut în ediţie bilingvă, română şi engleză, în Editura Maria Montessori, Baia Mare, 2006, urmează, cronologic, volumului de versuri Răsunet de baladă, apărut în 1997 şi este dedicat nepoatei sale Carina Iulia; el exprimă deopotrivă omul-dascăl, cu o bogată cultură umanistă, dar şi sensibilitatea poetei cu trăiri gingaşe, delicate faţă de oameni, obiceiuri şi locurile natale. Motto-ul care prefaţează volumul citează cuvintele lui L. Rebreanu: „Nu vreau nimic… Iubirea îmi ajunge căci ea îmbrăţişează deopotrivă pe om şi pe Dumnezeu, viaţă şi moarte… Iubirea e în mine şi în afară de mine, în tot cuprinsul infinitului. Cu iubirea în suflet poţi trece pragul morţii…”, conturează ideea şi sentimentul fundamental al volumului. Motto-urile din opera unor poeţi, filosofi, moralişti care însoţesc poeziile volumului, expresie a cugetării lui: Goethe, Cervante, Seneca, Haine, Aristotel, Hugo, Schiller, Cantemir, Eminescu, Citește restul acestei intrări »


Viața – zbor între poezie și filozofie

08/08/2019

de Vasilisia LAZĂR

Irina Lucia Mihalca

Descinzând pentru prima oară prin lirica Irinei Lucia Mihalca, iubitorul de poezie va avea senzația că a pătruns într-o veritabilă „peșteră a lui Aladin” preaplină de cuvinte frumoase, înșirate în versuri inspirate, alcătuind poezii ca niște salbe și diademe adamantine, de o strălucire uimitoare. Înarmată cu finețea observației, întotdeauna documentată, indiferent de domeniul abordat – lumea faraonilor, a beduinilor sau cea a țăranului român – dovedind o minte enciclopedică, dar fără a deveni didacticistă, cu profunzimea percepției estetice și filosofice, poeta ne dăruiește cu modestia și generozitatea specifică omului valoros acest minunat volum de versuri – Aliterația timpului – o adevărată revelație prin substanța sa profund meditativă.

Veșnic bântuită de nisipurile mișcătoare ale ființării, poeta își pune nenumărate întrebări existențiale Citește restul acestei intrări »


EMIL I. BOZGA – PIERDUT PRINTRE RÂNDURI… debut editorial de excepție

17/07/2019

„ARS LONGA, VITA BREVIS! – ARTA ESTE LUNGĂ, VIAȚA ESTE SCURTĂ!”

Motto:

Mă las purtat de gânduri,
De zâmbete, tristețe și fiori,
Mă las purtat de vântul ce adie,
Visuri și șoapte, crez și melancolie
”. (Purtat de gânduri)

Vasile Bele

EGO SUM, QUI SUM!” – (eu sunt cel ce sunt!), parcă vrea să ne spună, EMIL I. BOZGA, cel care debutează în volumul „PIERDUT PRINTRE GÂNDURI”, care se pregătește să vadă lumina tiparului în aceste zile (n.a. mijloc de iulie, 2019). Rugat fiind de un foarte bun prieten, aflat și el în plină ascensiune literară (despre Ionel SIMA vorbesc!) să îmi „arunc ochii”, atunci când timpul îmi va permite, peste un manuscris ce cuprinde „gândurile unui foarte bun prieten” (citez din memorie) de al său, după nume – EMIL, consăteni de altfel, și fii ai Țării Lăpușului – o zonă foarte dragă mie, nu pot decât să îi dau curs – exact atunci când timpul îmi va permite.

Fără titlul unei promisiuni, evident, că răspund pozitiv, dar din motive obiective mail-ul primit rămâne, o vreme, necitit. Și pentru că fiecare lucru are momentul său, îndrăznesc a rosti – acum și aici, este momentul său! Acum este momentul manuscrisului. Îl răsfoiesc, ca de obicei… îl întorc, cât pe față,cât pe dos… și trag o primă concluzie – ÎMI PLACE! Îmi place – îmi spune ceva din interiorul meu. Merită mai multă atenție și-mi promit și mie, și acelui prieten, că voi reveni cât de curând asupra poemelor. Merită atenție. Găsesc acest manuscris – curios, interesant, plăcut la prima citire, real, cu sens în lumea actuală. Citește restul acestei intrări »


Irina Lucia Mihalca – universul liric

07/11/2018

de Valentina BECART

 „din umbră, înspre lumină lunecă luntrea”…

„ca visul din vis, ca ochiul din lacrimă, / Viața-i o poveste, o stare, o emoție, un vis!”

Înainte de a pătrunde în universul liric al poetei Irina Lucia Mihalca, voi face o mică prezentare a drumului său spre cetatea cuvântului. Mă voi opri asupra unor publicații (selectiv), lăsând cititorului bucuria de a descoperi „întregul”.

„Aliteraţia timpului – Irina Lucia Mihalca”, volum de poezii on-line, Însemne Culturale, 2012; Însemnele unei tăceri”– antologie de poezie, Ed.Rovimed Publishers, Bacău; Autograf pentru m(â)ine”, Antologie „Însemne culturale”, Adjud, Armonii culturale; Antologia de poezie Arta sfâşiată73 poeţi contemporani – coordonator Valentina Becart, Editura ARHIP ART – Sibiu. Publicații în reviste: Armonii culturale; Basarabia literară; Caiete silvane; Cronica; Constelații diamantine: Ex Ponto; Melidonium; Izvoare codrene etc. Citește restul acestei intrări »


Mircea Diudea, PANN

02/08/2017

de Vasile IGNA

coperta_Mircea Diudea_PannPann este cea de-a şaptea carte de versuri a lui Mircea Diudea, un poet pentru care scrisul frumos şi grija pentru expresie pare a rămâne una dintre principalele preocupări şi raţiunea însăşi a demersului său liric. Ceea ce nu înseamnă deloc că grija pentru sens, pentru ceea ce vrea să transmită poetul, are mai puţină importanţă. Doar că sensul poeziei sale se descoperă lent, prin aglutinare de imagini şi stări, asemenea unui cristal cu zeci, sute de faţete, fiecare importantă în sine, dar complementară pentru alcătuirea ansamblului. Citește restul acestei intrări »