Mircea Diudea, PANN

02/08/2017

de Vasile IGNA

coperta_Mircea Diudea_PannPann este cea de-a şaptea carte de versuri a lui Mircea Diudea, un poet pentru care scrisul frumos şi grija pentru expresie pare a rămâne una dintre principalele preocupări şi raţiunea însăşi a demersului său liric. Ceea ce nu înseamnă deloc că grija pentru sens, pentru ceea ce vrea să transmită poetul, are mai puţină importanţă. Doar că sensul poeziei sale se descoperă lent, prin aglutinare de imagini şi stări, asemenea unui cristal cu zeci, sute de faţete, fiecare importantă în sine, dar complementară pentru alcătuirea ansamblului. Citește restul acestei intrări »


ALEXANDRU IVASIUC – un prinţ al ideii

23/10/2016

de Ion PODOSU

alexandru-ivasiuc

Alexandru Ivasiuc

Afirmaţia noastră, ca şi a celorlalţi cititori asidui şi avizaţi ai cărţilor imprimate pe bandă magnetică, privind activitatea competentă şi responsabilă a studioului de înregistrări a dobândit un nou şi peremptoriu argument prin recenta imprimare a romanului „Racul” (apărut la Editura Albatros, în 1976) şi a volumului de povestiri „Corn de vânătoare” (Editura Dacia, 1972), semnate de Alexandru Ivasiuc, precum şi a articolelor despre scriitor, publicate în volumul „Nouă pentru eternitate”, dedicat de Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti celor dispăruţi în tragicul seism din 4 martie 1977. Precizând că sunt incluse şi numeroase mărturisiri ale lui Al. Ivasiuc, referitoare mai ales la concepţia sa artistică, este remarcabil faptul că avem la dispoziţie cea mai însemnată parte a operei beletristice, anul trecut imprimându-se romanul „Interval” şi tipărindu-se în braille „Cunoaştere de noapte”. Citește restul acestei intrări »


CONSTANTIN MÎNDRUȚĂ – schiță biobibliografică

30/09/2016

constantin-mindruta

Scriitorului Constantin Mîndruță, care publică revista „AG pe rime”
Constantin Mîndruță-i OMUL
Inspirat, care insistă
Să-nflorească precum pomul
Epigramele-n… REVISTĂ.
VASILE B. GĂDĂLIN

Scriitorul Constantin Mîndruță s-a născut la 1 iulie 1957 în comuna Sârbii-Măgura, din actualul județ Olt.

Este ofițer superior, cu gradul de colonel, absolvent al Şcolii Militare de Ofiţeri Activi a Ministerului de Interne Bucureşti şi al Facultății de Drept „Nicolae Titulescu” Craiova. Citește restul acestei intrări »


Arhitectonica inteligibilă a lumii la Franz Kafka

25/07/2016

de lect. univ. dr. Vasile CHIRA
Facultatea de Teologie „Andrei Şaguna” Sibiu

Vasile Chira_3

lect. univ. dr. Vasile Chira

Autorul cărţii lui Iov lasă să se întrezărească un sistem de pârghii cosmice, un background metafizic care a scăpat sistematic nu numai filosofilor catafatici, idealişti (Platon, Descartes, Spinoza, Leibniz etc.), dar chiar şi apofaticilor, nihiliştilor, subteranilor. Există probabil o arie a spiritului unde nu avem acces la răspunsuri decât printr-un cod lingvistic complicat, printr-o, , chineză” a Absolutului. Nagarjuna, scepticii greci, Pirhon, Schopenhauer, Nietzsche sau Cioran au refuzat să înveţe această limbă, s-au împotmolit în fonetica ei.

Franz Kafka este probabil singurul om de spirit care stăpâneşte această limbă, încăpăţânându-se să sondeze abisurile maşinăriei cosmice, să descifreze torsiunea, feţele şi contrafeţele infinitului, să schiţeze geografia inteligibilă a lumii. Citește restul acestei intrări »


VASILE SAV

25/03/2016

de Petru POANTĂ

Vasile Sav(1)

Vasile Sav

Amestec bizar de boem şi savant latinist, Vasile Sav s-a impus, în primul rând, prin excepţionalele traduceri din Properţiu, Tibul şi Sf. Augustin. Extraordinară nu este performanţa în sine, ci expresivitatea limbajului poetic, care exhibă o paradoxală frăgezime, în ciuda unei retorici solemn-anacronice. Contactul direct cu unele forme originare ale liricii europene nu a rămas fără urmări în creaţia originală a autorului. Mecanismul contaminărilor îl surprinde cu precizie Marian Papahagi: „La Vasile Sav, pathosul e alimentat cerebral, lirica nu autentifică trăiri personale decât într-un chip mediat, ceremonialul şi emfaza nu lasă nici un spaţiu simplităţii expresive. Formaţia de clasicist a autorului (care este unul din puţinii noştri traducători de calitate ai poeziei latine clasice) se vede lămurit la fiecare vers. Există un limbaj al traducătorilor de poezie veche, al cărui model se constituie pe linia Coşbuc – Murnu – Naum: cei iniţiaţi îl vor percepe cu uşurinţă în poezia lui Vasile Sav. Efectul paradoxal al întrebuinţării lui este acela al unui puternic ecou livresc, chiar şi acolo unde autorul nu face, de fapt, nici o trimitere explicită sau aluzivă. Aerul antic al comparaţiilor şi «obiectelor» liricii provine tot de aici, ca şi senzaţia de a reasculta un text ştiut odată şi, poate, uitat.” Citește restul acestei intrări »


Raportul fiinţă-om în „Sărmanul Dionis”

19/09/2015

de Antoaneta TURDA

Eminescu_1S-au împlinit 165 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu, cel ce poate fi considerat şi în proză un inovator, fiind de fapt primul nostru creator valoros de proză fantastică.

Nuvela Sărmanul Dionis, una dintre creaţiile în proză cele mai reprezentative ale marelui nostru romantic, se înscrie în toate canoanele curentului în care a fost concepută, adică ale romantismului, deschizând prin ea, ca de altfel prin întreaga sa proză, drumul spre literatura fantastică unor nume de marcă ale genului, cum ar fi Gala Galaction, Vasile Voiculescu şi Mircea Eliade, cu acesta din urmă existând serioase similitudini.

Folosind motivul umbrei şi al migraţiei arhetipului (archeus-ului), nuvela porneşte de la mitul lui Dionysos, zeul sorţii şi al visului, autorul în construcţia nuvelei pornind de la ideea atât de clar enunţată şi demonstrată de Albert Béguin în cartea sa „Sufletul romantic şi visul. Citește restul acestei intrări »


Romanul „Străveacul şi alte vremi” de OLGA TOKARCZUK

21/02/2015

de Antoaneta TURDA

Dacă Paweł Huelle cutreieră cu graţie pe tărâmul timpului, făcând slalom printre buclele timpului care aparţin atât trecutului, cât şi prezentului, mai tânăra sa compatrioată, Olga Tokarczuk, apare în peisajul literar polonez actual în anul 1993, cu volumul Călătoria oamenilor cărţii (care a primit premiul Asociaţiei Editorilor Polonezi) tradus în româneşte în 2001, când apare la Editura Polirom. Acestei cărţi i-au urmat: în 1995, romanul E. E., Străveacul şi alte vremi (care, în 1996, anul apariţiei, primeşte premiul Fundaţiei Kóscielski), în 1997 i se publică volumul de proză scurtă Dulapul şi în 1998 romanul Casa de zi, casa de noapte, nominalizat pentru premiul Nike.

Olga Tokarczuk

Olga Tokarczuk

Născută în 1962 la Sulechów în Polonia, Olga Tokarczuk, considerată cea mai bună scriitoare din generaţia ei, a absolvit Psihologia la Universitatea din Varşovia, şi a urmat o carieră literară care poartă pecetea unor cunoştiinţe aprofundate în acest domeniu, precum şi în cel al ştiinţelor oculte, de care este pasionată. Retrasă în localitatea Wałbrzych din Silezia Inferioară (ţinut cunoscut pentru faptul că a fost divizat între Polonia, Cehia şi Germania, ceea ce a dus la multe probleme minoritare, dintre care cea mai importantă a fost legată de cea germană), scriitoarea poloneză se remarcă prin fineţea observaţiei şi printr-o analiză profundă a tipologiei umane, trăsături care definesc mai ales romanul Străveacul şi alte vremi, considerat cel mai bun volum al scriitoarei.

Scris după 1989, când descătuşarea artistică a cunoscut şi în Polonia tot felul de teme şi abordări literare, romanul nu surprinde prin subiectul ales, pentru că tema identitară, atât de dragă polonezilor, a fost şi este mereu actuală, nici printr-un stil modern, ci poate doar prin abordarea metafizică a unor destine umane surprinse pe o perioadă destul de lungă, cuprinsă între Primul Război Mondial şi epoca comunistă. Citește restul acestei intrări »


Romanul „Mercedes-Benz” de PAWEŁ HUELLE

21/02/2015

de Antoaneta TURDA

Misterul ţinutului european polonez fascinant şi deseori greu de înţeles se vrea descifrat şi de Paweł Huelle, care este aproape coleg de generaţie cu Musiał. Pornind dinspre presă spre lumea literară, Pawel HuellePaweł Huelle, după zece ani de la debut, vine în peisajul literar polonez cu romanul satiric, Mercedes-Benz, publicat în anul 2001. Elaborat prin procedeul sylva rerum, menit a realiza compoziţia prozei prin folosirea arbitrarului, demonstrând astfel una dintre caracterisiticele prozei sfârşitului de secol XX şi început de secol XXI, că o totalitate este imposibilă şi că viziunea asupra lumii este una cosmică, globală şi compusă din fragmente, adică din acele pastişe existenţiale care să conţină câte puţin din toate: filosofie, metafizică, eseu, simboluri luate din folclor şi mitologie etc., tot acest amestec făcând obligatoriu un anumit tip, stratificat, de lectură, autorul îşi propune să reconstituie, ca apoi să o pună în opoziţie cu prezentul comunist, perioada interbelică a Poloniei, după alte două volume: Opowiadania na czas przeprowadzki (1991) şi Pierwsza miłość i inne opowiadania (1996), urmându-i patru volume în următoarea ordine cronologică: Hans Castorp w Sopocie. Zaginiony rozdział z ’Czarodziejskiej Góry’ (2002), Byłem samotny i szczęśliwy (2002), Ostatnia Wieczerza (2007), The Gift of Freedom, un volum de proză scurtă publicat în anul 2009, în limba engleză.

Născut la 10 septembrie 1957 la Gdańsk, unde îşi va desăvârşi studiile odată cu absolvirea Facultăţii de Filosofie, Paweł Huelle, aduce cu el în noul val al literaturii poloneze, un suflu nu doar tineresc prin oralitatea stilului, ci unul foarte original, printr-o proză care înmănunchează hilarul şi tristeţea vieţii, luată aşa cum e ea, cu lumini şi umbre. Poet, prozator şi eseist, cunoscutul gazetar polonez se dedică scrisului debutând, în 1987, cu romanul Weiser Dawidek, care va fi ecranizat în anul 2000, de Wojciech Marczewski şi care prefigurează, oarecum, viitoarele volume care dezbat, mai mult sau mai puţin voalat, problemele Poloniei raportate la destine individuale. Citește restul acestei intrări »


Romanul „În porumbar” de Grzegorz Musiał

20/02/2015

de Antoaneta TURDA

Antoaneta TurdaGrzegorz Musiał (n. 1952) oferă, în romanul În porumbar, o meditaţie asupra ecourilor celui de-al Doilea Război Mondial care dezvăluie viaţa într-o Polonie aflată sub dominaţie nazistă, precum şi relaţiile dintre polonezi, nemţi şi evrei în anii ’50, perioadă în care se vedeau primele semne ale comunismului. Volumul romancierului-medic care practică ambele meserii, dând astfel scrisului valenţe psihologice speciale, care pornesc dintr-o mai bună cunoaştere umană, are ca pilon în construcţia romanescă simbolul porumbarului, într-o naraţiune sofisticată, care aminteşte de Gombrowicz (scriitor de care este profund influenţat de la 18 ani) pentru a marca sentimentul singurătăţii şi al existenţei forţei răului care pare să îi îngrămădească pe indivizi în porumbarele care nu sunt altceva decât expresia absurdului comunist, aşa cum la predecesorul său fusese ipocrizia care părea să ascundă într-o formă perfectă o lume nu doar stupidă prin ipocrizia sa, ci şi pe cale de dispariţie, în ciuda tuturor eforturilor de a o menţine vie.

Apărut în Polonia anului 1989, volumul are în centrul său personajul-narator aflat în floarea vârstei, la 40 de ani, care receptează lumea cu acea imaginaţie care, atingând receptarea expresionistă, surprinde toate faţetele unei lumi în descompunere, o dezagregare în care sunt îmbinate perfect cadavre, bijuterii şi o gamă variată de mirosuri, amintind oarecum, desigur în alt registru narativ, cronologic şi senzorial, de Kusniewicz, la ambii autori remarcându-se puterea magică a rememorării şi reconstituirii istorice cu toate aspectele sale. Propunând o viziune mai degrabă apocaliptică a ţării natale, în care locuri precum Cracovia, care cunoaşte toate metamorfozele prin care o obligă să treacă istoria cu capriciile sale, sau renumita localitate din sudul Poloniei, Częstchowa, unde se află unul dintre cele mai cunoscute sanctuare al Fecioarei Maria, Musiał, navighează prin apele memoriei cu bucuria redescoperii continue a valorilor ţării în care s-a născut, savurând cu voluptate toate numele legate de universul natal. Citește restul acestei intrări »


Stefan Chwin

18/02/2015

de Antoaneta TURDA

Stefan Chwin, născut în 1949 la Gdańsk unde este cadru universitar la Facultatea de Filologie, este un prozator care nu şi-a irosit talentul

Stefan Chwin

Stefan Chwin

în sterile căutări formale, imitative, ale predecesorilor săi, şi nici în cele şocant originale care, după strălucirea explozivă a unei clipe în care este în vogă, se poate prăbuşi fără întoarcere în derizoriul desuetudinii. Echilibrat şi constructiv, Stefan Chwin a ştiut, încă de la debut, să manevreze cu dibăcie termenii ecuaţiei tradiţie-inovaţie, adică, evitând exagerarea păgubitoare într-o direcţie sau alta, şi-a dezvoltat mereu mărcile distinctive ale personalităţii în zonele generoase ale relativităţii poeticilor contemporane. A contribuit astfel eficient, laolaltă cu ceilalţi colegi de breaslă, la scoaterea literaturii polone dintr-un provincialism tematic şi metodologic şi la deschiderea unor perspective promiţătoare pentru realizarea unei mai vechi sincronii cu literatura universală (sincronie existentă în intervalul dintre cele două Războaie Mondiale). Folosind procedeele narative ale prozei moderne, menite să păstreze relatarea în doneniul ilimitabil ale relativităţii, Stefan Chwin exprimă ceea ce are de transmis prin metoda contrapunctului, prin intermediul personajelor implicate în întâmplările menţionate şi excluzând aproape cu totul intervenţiile „obiectivate” ale autorului. „Combinând în proporţii inegale procedee mai noi – povestirea sincopată prin tehnica fragmentului (de multe ori neintegrat într-o cursivitate logică şi spaţiotemporală într-un context epic), naraţia polifonic-convergentă a mai multor personaje implicate direct sau nu în descrierea unui moment anume, fluxul memoriei presupunând diversitatea de-a dreptul derutantă, introspecţii psihologice, limbajul obiectelor neînsufleţite şi înfăţişări auster-enumerative etc. –, cu altele mai vechi, precum excursurile în trecutul unor personaje, St. Chwin pare că invită cititorul să-şi formuleze propria imagine pe baza cunoştinţelor asimilate, întrucât, se sugerează în subtext că soluţiile comunicate nu sunt decât variante provizorii, adică incertitudini doar posibile, nu şi obligatoriu valabile.”[1]

A vorbi despre universul prozei lui Stefan Chwin înseamnă a ne opri în primul rând la romanul Doctor Haneman, cea mai reprezentativă şi mai bine cunoscută dintre toate cărţile sale şi care a obţinut numeroase distincţii, fiind tradusă în limbi de mare circulaţie: engleză – două ediţii, Citește restul acestei intrări »