Utoya și simfonia respirațiilor

27/08/2018

de Alexandru Jurcan

 Am vizitat orășelul mătușii, invadat oarecum de castelele țiganilor, labirintice și mereu în construcție. La un colț de stradă, vreo zece puștani romi loveau fără milă un biet copil (tot țigan), îl umileau fără încetare, apoi l-au dus lângă niște pubele, ca să-și continue bullyngul nejustificat, macabru și revoltător. Imediat gândul mi s-a dus spre Împăratul muștelor de William Golding. Un extremist de dreapta, pe nume Breivik, a detonat o mașină capcană în apropierea clădirilor guvernamentale din Oslo. În aceeași zi – 22 iulie 2011 – el a împușcat 69 de tineri laburiști (pretinzând că este polițist), prinși fără scăpare pe insula Utoya, Citește restul acestei intrări »


Pielea rece și sângele albastru

03/04/2018

de Alexandru JURCAN

Albert Sanchez Pinol_Pielea rece_copertaCatalanul Albert Sánchez Piñol a scris la 38 de ani, în 2002, romanul La pell freda, devenit urgent un long-seller, tradus, ecranizat, continuat cu al doilea volum din ceea ce va deveni într-un final o „trilogie a monștrilor”. La noi a apărut la Humanitas, tradus de Cornelia Rădulescu. Un roman cu elemente fantastice, despre alienare, frică de necunoscut, incapacitate de comunicare, singurătate, speranță.

Protagonistul ajunge în Pacificul de Sud, pe o insulă pierdută, unde urmează să stea un an, îndeplinind funcția de meteorolog și voind să uite un trecut amenințător și neclar. Acolo va cunoaște oamenii-broască (cu sânge albastru), dar și pe femeia-șopârlă (Aneris), ai cărei ochi păreau „ochi de pasăre pe moarte”. Fulgere de pucioasă, sclipiri violete, farul și ciudatul Batis, felinarul cu gaz, nopțile coșmarești, ploile dușmănoase, iar mai apoi trecerea de la spiritualitatea cea mai înaltă la animalitatea cea mai primară. Citește restul acestei intrări »


Posibila apocalipsă

31/03/2018

de Alexandru JURCAN

Hubert Selby jr._Requiem for a DreamDezastrul începe de la o rochie roșie, pe care Sara n-o mai poate îmbrăca, din cauza unor kilograme în plus. Ea vrea să ajungă pe platourile televiziunii – un vis exaltat de pensionară ridicolă. Astfel recurge la pastilele de slăbire, niște droguri bine camuflate, care o distrug încet și sigur. Fiul ei, Harry, alege calea drogurilor, secondat de prietenul Tyrone, sfârșind prin a-și antrena iubita în caruselul amețitor, până o împinge spre prostituție. Totul face parte din romanul Requiem for a Dream, scris în 1978 de Hubert Selby, care a trăit între anii 1928-2004. De mic a suferit de tuberculoză, iar la 18 ani și-a pierdut o parte din plămâni. A avut probleme cu… heroina, ba chiar a ajuns în închisoare din cauza ei. Citind romanul pomenit mai sus, remarc aceeași sintaxă abruptă, cu o punctuație lacunară, amintind de Faulkner ori de Beckett, iar în anumite dialoguri punctuația lipsește. Citește restul acestei intrări »


Captiv în sălbăticie

27/03/2018

de Alexandru JURCAN

Jon Krakauer_coperta_In salbaticie_2018Tânărul Cris McCandless ia modelul lui Tolstoi, arde tot ce are, inclusiv banii, și merge în Alaska, unde moare în 1992. Jon Krakauer se documentează, adună dovezi, mărturii și publică o carte despre Cris, tradusă și la noi de Iulia Blaga – În sălbăticie – Humanitas, 2012 și 2018.

Mirajul sălbăticiei îi poartă pe mulți spre Alaska, deși acest loc „e necruțător, nu dă doi bani pe speranțe sau doruri”, însă ei cred că „imensitatea de-acolo le va astupa găurile din propria viață”. Cris e inconștient la început, neechipat, luând doar o hartă și niște orez. Avea o admirație deplină pentru Tolstoi, a ars banii, și-a abandonat mașina, și-a schimbat numele în Alex, iar în jurnal scria la persoana a treia. Credea că bogăția e rușinoasă, corupătoare și că esența spiritului omenesc constă în pasiunea pentru aventură. Că mulți oameni trăiesc în nefericire și, cu toate acestea, nu iau inițiativa de a schimba situația în care se află, „pentru că sunt condiționați de o viață sigură, confortabilă și conservatoare, care ar trebui să le aducă liniște interioară”. Citește restul acestei intrări »


Neliubov și pustiul iubirii

11/02/2018

afis_film_Neliubov_Нелюбовь_Andrei Zviaghintevde Alexandru JURCAN

Iarnă. Copaci căzuți, ninși. Ca niște gravuri premonitorii. Aparatul de filmat se apropie de scoarța arborilor, descoperă rădăcini atrofiate. Ca la Tarkovski. Așa începe filmul recent al lui Andrei Zviaghințev, premiat la Cannes anul trecut (Jury Prize), nominalizat acum la Oscar – film străin. Ca în filmele sale precedente (Elena, Exilul, Întoarcerea, Leviatan), un pesimism generalizat străbate și acest Neliubov/Loveless/Fără iubire.

O familie în prag de divorț: Boris și Jenia. Fiecare și-a găsit altă jumătate erotică. Un egoism feroce, ură și indiferență. Ea îl insultă, într-un verbiaj grosolan, el tace mereu, însă nici unul nu e atent la fiul Alioșa (12 ani), care plânge dincolo de uși, auzindu-i. Pentru ei, copilul e un obstacol în calea fericirii lor viitoare. Pe de o parte, lacul și pădurea, iar mai apoi spațiul urban vast și pustiu. Citește restul acestei intrări »


Soldații și mersul pe burtă

06/02/2018

filmul Soldatii. Poveste din Ferentari

de Alexandru JURCAN

Radiografia unui succes poate debuta cu edițiile succesive de la Polirom ale romanului Soldații. Poveste din Ferentari, scris de Adrian Schiop (2013, 2014, 2017. Autorul s-a născut în 1973 în Porumbacu de Jos, județul Sibiu. A fost profesor, jurnalist, ba chiar zugrav în Noua Zeelandă. Cărțile anterioare (pe bune/pe invers și Zero grade Kelvin) anunțau deja o voce originală, un stil tranșant, cu un vocabular divers, mânuit admirabil. Adrian Schiop a făcut un doctorat despre manele (cartea e publicată), iar perioada trăită în Ferentari s-a metamorfozat în Soldații: tipologii periferice, junglă umană, plus manelele, „care dădeau pe față secretul acesta, care rula întreaga societate românească […] e bine să ai bani și merită să mănânci căcat să ajungi la ei”. Citește restul acestei intrări »


Churchill și galopul istoriei

03/02/2018

de Alexandru JURCAN

filmul Darkest HourFilmul Darkest Hour/Ziua decisivă (2017) de Joe Wright se axează pe viața lui Churchill (1874-1965), singurul prim-ministru britanic laureat al Premiului Nobel pentru Literatură (1953). Scriitor, istoric, ofițer, el avertiza parlamentul chiar în 1930 de pericolul nazist. După demisia lui Neville Chamberlain – în 1940 – Churchill devine prim-ministru. A condus Marea Britanie până la victoria împotriva Germaniei naziste și ținea discursuri radiofonice înflăcărate despre război. Nu voia să cedeze, să facă vreun pact cu Hitler. Dorea „victorie în ciuda a orice”, chiar dacă uneori primea „o palmă regală în fund” (de la George VI). Churchill a acceptat funcția pentru că „nava începea să se scufunde”. „Ești puternic, pentru că ești imperfect!” – îi spunea soția. Pare despotic, dar e vreme de război. Știe că e nedorit, dar nu vrea negocieri, adică „de ce să fie curtați despoții?” – el refuză realitatea cu o încăpățânare utopică, cu o ură viscerală față de Hitler: „acel caporal, zugrav, măcelar, monstru”. Citește restul acestei intrări »