Răbdarea absolută și răspunsul ei. Perspective catehetice

24/05/2019

de prof. dr. Vlad Ioan BONDRE

În conștiința omului contemporan, virtutea răbdării stă mereu sub egida timpului pe care acesta îl petrece așteptând ca dorința lui să fie împlinită. Deși Universul i-a demonstrat omului că timpul este măsura tuturor lucrurilor ce urmează să fie împlinite, societatea postmodernă l-a aruncat pe om în malaxorul faptelor ce se desfășoară într-o sinergie perfectă cu orele și minutele care trec. În acest context, omul și-a pierdut simțul succesiunii ireversibile a lumii, fapt ce îl transpune într-un soi de mașinărie menită să prelucreze informații, concepte, materiale, obținând produse în cel mai scurt timp. Ceea ce nu realizează omul este faptul că, prin disimularea de la realitatea transcendentă, el se face un slujitor al cronosului – al timpului menit să îi ofere satisfacțiile materiale, și nu al kairosului – al timpului de calitate prin care el se desăvârșește spiritual și cultural. Lipsa prezenței sale spirituale – suflet și sentiment, reprezintă o disfuncție reală a ceea ce este el de fapt. Înlăturându-și sinele prin absența răbdării și a cercetării interioare, omul va deveni un element artificial al acestei lumi.

Pericopa Evanghelică a Duminicii a patra, după Paști, Citește restul acestei intrări »


Vestea Naşterii Sfinte

10/12/2014

Iesle2_foto_Delia Florea

Iată, fecioara va naşte fiu şi vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu” (Matei 1, 23)

de pr. Radu BOTIŞ

În această Evanghelie este prezentată genealogia Domnului Iisus Hristos, Cel care trebuia să se nască la timpul stabilit de Dumnezeu. Despre faptul acesta se face referire încă în Cartea Facerii (3, 15), iar mai apoi, prorocii Vechiului Testament au întărit ideea venirii unui Izbăvitor care să reabiliteze omenirea căzută în păcatul neascultării protopărinţilor noştri, Adam şi Eva. Seminţiile care s-au perindat de la Avraam până la Cel ce avea să se nască în peştera din Bethleem au purtat cu ele convingerea că împlinirea promisiunii unui Răscumpărător (făcută de Dumnezeu Tatăl) va aduce totodată şi posibilitatea de mântuire a omului.

Naşterea Sa, la plinirea vremii, reprezintă timpul hotărât de Tatăl Ceresc pentru ca şi noi să ne înălţăm, ca fii ai lui Dumnezeu. Sărbătoarea Crăciunului, de care ne despart puţine zile, aduce prilej de bucurie sfântă, sentimente de bunătate, dragoste, linişte, dăruire şi gânduri curate.

Deschidem larg uşile inimilor noastre pentru a lăsa încă o dată să intre Pruncul Iisus. Glasul colindelor trebuie să aducă în noi timpul împăcării, al gândului bun, al încrederii depline că acest eveniment poate reprezenta renaşterea noastră în Hristos.

Vine iarăşi Domnul Sfânt

Lerui ler, scobor din cer
Îngeri sfinţi, în rugăciune
Dorind parcă a ne spune
Adevăr dintru mister.

Colindăm colinda sfântă
Glasul bunului creştin,
Lumea întreagă azi cuvântă
Fraţi creştini, mai buni să fim.
Citește restul acestei intrări »