Dacă ar fi o adiere de vânt

15/07/2020

de Vera TEREBEȘI

Dacă ar fi o adiere de vânt să-mi spună că drumul e neted și e fără ocolișuri, iar eu pot păși cu încredere… un licăr de lumină, o poveste pe care o știu, o enigmă dornică să fie descoperită în priviri, în culori, în cărări… tuneluri adânci, albastre-argintii, umbroase… nu aș crede.
Dacă ar fi să pășesc în liniștea dimineților sperate… la freamătul sufletului… de dor… cum pământul crede în picăturile de ploaie, cum cerul așteaptă ivirea stelelor, iar norii aripile încărcate de vise, emoții, convingeri… nu aș mai fi eu.
Dacă ar fi o rază care dorește să îmi lumineze văzduhul pe care îl străbat… în șoapte, gânduri… câte în lună și în stele… să mă țină de mână… cum soarele o să prindă luna… nu-mi trebuie.
    pentru că am toate razele de soare care mă iubesc, mă încălzesc, mă veghează, mă îmbrățișează… și mă țin de mână… mereu… până la sfârșitul sfârșiturilor…

Citește restul acestei intrări »