Zbor de fluturi

10/11/2022

de Daciana LAZĂR

Sufletul mi-a fost un zbor de fluturi și-un izvor de fericire,
Când în brațele tale m-am pitit ca și-o copilă fără de griji,
Dantelându-le aripile firave cu dantelă dintr-a mea iubire,
Ca ele să-mi zvânte lacrimile ce au curs până atunci pe obraji!

Mi-au curs fără încetare, căci inima mea nu ți-a simțit pasul,
Mi-au curs din sufletu-mi plin de dor, plin de dorul tău, iubite,
Încetând a mai picura de sub gene, când ți-am auzit glasul,
Și-n clipa-n care ți-am gustat privirile ce-n miere erau topite!

Citește restul acestei intrări »


Haina tristeții

08/11/2022

de Daciana LAZĂR

Aș vrea să scap numai decât de haina rece, de haina tristeții,
Să o-mbrac pe cea a fericirii, caldă și fină, pentru totdeauna,
Trupul cuprins de frig să-mi fie mângâiat de soarele dimineții,
Auzindu-mi sufletul cum râde, dar și inima bătând ca nebuna!

Prin flori de nori ce-și cern ploaia cu povești nemuritoare,
Să-ți ascund parfumul ce-i mai devastator decât o furtună,
Fiindu-mi oxigen când ești departe, când inima mă doare,
Dar și când dorul de tine îmi fulgeră în suflet și îmi tună!

Citește restul acestei intrări »


Am nevoie de tine

06/10/2022

de Daciana LAZĂR

Mă doare sufletul cumplit și e atât de înnorat și frig în el
Și-aș vrea să îl ajut, să-i dau leacul ce fără încetare-l cere,
Dar nu-l găsesc, nu-i un leac oarecare, nu-i de orice fel
Și astfel pe zi ce trece simt că sufletul mi se stinge, piere!

Mă doare chiar și inima cumplit și e atât de plânsă
Și-aș vrea să o alin, s-o încurajez, dar şi s-o mângâi lin,
Însă nu mai am putere, iar ceața-i din ce în ce mai densă
Şi nu se-mprăștie deloc, decât atunci când în brațe te țin!

Citește restul acestei intrări »


Cenușa dorului

27/09/2022

de Daciana LAZĂR

Am adormit din nou, adânc, la umbra unui vis, nudă,
Cufundându-mi chipul trist în perna-mi rece și udă,
Visând că-ți aud pașii călcând pe cărarea speranței,
Că fericirea își înclină tot mai mult talerul balanței!

Apoi că-ți simt glasul pierzându-se-ntr-un dulce sărut,
Sorbindu-mi miile de lacrimi ce sufletul și le-a cernut
Și că încet, încet, fluturii din mine își pregătesc zborul,
Purtând pe aripile lor toată cenușa ce a adunat-o dorul!

Citește restul acestei intrări »


Pulbere de stele

22/09/2022

de Daciana LAZĂR

Cu vise dulci îmi hrănesc sufletul flămând,
Flămând după ochii tăi ce-i îndrăgesc,
Sperând să-ţi aud glasul cât de curând,
Căci doar atunci mai pot să zâmbesc.

Din raze de lună am împletit o cunună,
Pe care o voi aşeza în sufletul tău îngeresc,
Pentru a-mi simţi iubirea, pentru a fi mereu împreună,
Căci doar ţie iubirea mea ţi-o dăruiesc.

Citește restul acestei intrări »


Floare de iasomie

11/06/2022

de Daciana LAZĂR

Ți-am căutat urmele pașilor pe cărarea dintre meri,
Dar vântul le-a șters, iar parfumul tău l-a dus departe,
Și-acum dorul îmi chinuie sufletul mai mult decât ieri,
Iar plânsul inimii mele se aude până târziu, în noapte!

 

Totuși, ți-am regăsit gândul într-o floare de iasomie,
Gând care mi-a șoptit că te voi reîntâlni iar, curând,
Că fericirea din a ta privire mi-o vei dărui doar mie,
Să-mi pot auzi din nou iubirea din inimă, respirând!

 

Citește restul acestei intrări »


DACIANA COSMINA LAZĂR: CUVINTELE SUFLETULUI

11/06/2022

de Vasile BELE

(însemnări literare)

Când ochii ştiu privi… şi cel mai puternic caracter cedează până la urmă…
Când ochii ştiu zâmbi… şi cel mai posac om începe a zâmbi…
Când ochii ştiu vorbi… şi ecoul le răspunde…
Când ochii ştiu plânge… şi pietrele le țin companie…
Când ochii ştiu mângâia… şi vântul „tremură” de dorință…
Când ochii ştiu dojeni… şi fulgerele se ascund…
Când ochii ştiu visa… şi cel mai năstrușnic vis prinde viață…
Când ochii ştiu iubi… stelele plâng pentru că nu mai strălucesc îndeajuns…

Volumul de versuri CUVINTELE SUFLETULUI, a apărut la Editura Coresi SRL, București, 2016, ISBN 978-606-8798-69-1, cu o prefață de Anda LUA. Autoarea este colega DACIANA COSMINA LAZĂR…, am cunoscut-o la ea acasă, în Deva, în cadrul festiv organizat de Biblioteca Deva, cu prilejul sărbătoririi zilei dedicate cărții – SĂPTĂMÂNĂ CĂRȚII de la Deva, ocazie cu care am fost prezenți prin Cenaclul literar „Nichita Stănescu” al Centrului Cultural al MAI, (președinte cms. Lidia OBEADĂ).

Propun un poem, la întâmplare, cum procedez de obicei: „DE VEI PLECA”, (pag. 153-154).

De vei pleca, nu-mi lua și inima cu tine,
Mai lasă-mi-o în piept să bată,
Căci chiar de n-are cine s-o aline,
Ea plânge în tăcere, iubind ca altădată.

 

De vei pleca, ia-mi dorul ce-mi aduce suferință
Și-nchide-l bine într-un cufăr  de argint,
Chiar dacă nu-l poți ține-închis cu ușurință,
Chiar dac-ar vrea să zboare mângâiat de vânt.

  Citește restul acestei intrări »


Flacăra speranței

11/06/2022

de Daciana LAZĂR

Dacă flacăra speranței se va stinge, mă voi stinge și eu, odată cu ea,
Acolo unde dansau mii de stele, nu va mai fi nici măcar o mică stea,
Va fi doar întuneric, va fi și tristețe, vor fi și lacrimi reci, nesfârșite,
Iar ninsorile de flori de primăvară nu vor mai fi de ochii mei privite!

 

Citește restul acestei intrări »


COSTEL STANCU. ÎNGHIȚITORUL DE CREIOANE

01/07/2021

(recenzie)

de Vasile BELE

Neaplaudat de nimeni, înghițitorul de creioane
își făcea numărul. Era tot mai trist, mai flămând.
Dar cine ar fi crezut asta? Rămăsese singur,
cel din oglindă s-a sufocat demult, la o repetiție.
El continua să spere. I s-a propus, în schimbul a mulți bani, să înghită și altceva. A râs, apoi a plâns:
În arta lui nu face compromisuri!
L-am vizitat cu câteva zile înainte de a muri.
Își ascuțea creioanele
cu o delicatețe întâlnită doar la animale
când își ling puii abia fătați. Știam
că le iubea și le ura în aceeași măsură.
Mi-a mărturisit că într-o noapte s-a visat
strâns de gât de acestea. Îi era teamă să le mai lase
să umble libere prin casă, le închidea
într-un dulap, scoțându-le de acolo numai când
avea o reprezentație ori i se făcea dor să le
mângâie.
Adică din ce în ce mai rar. Într-o zi au să se răzbune,
mi-a spus împăcat, e dreptul lor să-și caute alt înghițitor,
mai norocos, să le ducă prin lume, departe.
A lăcrimat discret,
ca lemnul pe care îl cioplise de atâtea ori”,

poemul „Înghițitorul de creioane”, din volumul cu același nume, ÎNGHIȚITORUL DE CREIOANE, apărut la Editura Tim, Reșița, 2009, pag. 88, ISBN 978-973-696-136-6, autor COSTEL STANCU, volum primit în cadrul întâlnirilor literare, organizate de Cenaclul literar „Nichita Stănescu”, Citește restul acestei intrări »


CĂUTĂRI PRIN CUVÂNT. ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ. OPREȘTE-MĂ, LA TINE, MARAMUREȘ! OPREȘTE-MĂ, ÎN TINE, ANOTIMP!

14/01/2021

de prof. univ. dr. Delia MUNTEAN

Oprește-mă, la tine, Maramureș! Oprește-mă, în tine, anotimp! – iată genericul sub care ni se înfățișează antologia de poezie și proză coordonată de Gelu Dragoș, Vasile Bele și Nelu Danci. Volumul, de aproape șase sute de pagini, a apărut în primăvara acestui an la Editura „Armonii culturale” din Adjud.

Fac casă bună în prezenta antologie pastelul, acrostihul, parodia, haikuul, poezia de substanță religioasă, lirica pentru copii, balada, orația de nuntă, elegia (în primele trei sferturi din economia  volumului) cu eseul, aforismul, cronica de carte, povestirea, legenda (în ultimul pătrar). Stau la aceeași masă și își destăinuie trăirile – îmbrăcându-le în cuvânt și în imagine, fiecare după puterile sale – iubitori ai frumosului artistic din toate regiunile țării (câțiva sunt și din diaspora).

Dintre autorii antologați, o parte au deja cărți semnate individual ori sunt cuprinși în volume colective. Citește restul acestei intrări »