In memoriam Nicolae Felecan. Non omnis moriar

24/08/2021

de Daiana FELECAN
Universitatea Tehnică  din  Cluj-Napoca,  Centrul  Universitar  Nord  Baia  Mare,  România 

Marile personalități culturale, științifice, au reprezentat modele pentru mulți discipoli, care s-au format sub îndrumarea Domniilor Lor, contrazicând, parcă, afirmația lui Brâncuși: «rien ne pousse à l’ombre des grands arbres»” (Felecan 2020: 358).

Nicolae Felecan
(1941-2020)

Am tot amânat să scriu acest nefericit text și nu pentru că n-aș fi avut ce spune oricând, ci pentru că a reprezentat acea parte, din „ceea ce trebuie” (necesse est) făcut în astfel de circumstanțe, care mi-a revenit mie (Oliviu dixit). Mai explicit, mi-a fost încredințată redactarea necrologului Dascălului meu preferat, socrului meu desăvârșit, Omului meu exemplar. Din 26 noiembrie 2020 – de când cu siguranță fără voia lui, dar din culpa unui conglomerat de nebăgări de / în seamă ale nătângului sistem medical românesc, Nicolae Felecan a trecut Styxul, bătând camaraderește umărul lui Charon – mintea și sufletul mi s-au zăvorât. Au refuzat fie să chibzuiască la nenoroc(ire), fie să ostoiască zarva încremenită de pierdere și să găsească acea liniște ce le-ar fi permis să se aștearnă într-un consens scriptural. O fac acum și simt cum baierele inimii slăbesc și se dezleagă, cum durerea se prelinge într-o multitudine de firișoare vinete și se varsă în albia (Cât de încăpătoare? Cam cât apăsarea unei cruci purtate sisific pe Golgota celor rămași mai în urmă?) organizată geometric în zona de centru-stânga a pieptului. În altă parte și cu alt prilej, notam că noiembrie este luna îndrăgostirii. Când începi să pierzi șiruri de ființe dragi ție atunci, n-o mai poți socoti decât un levant împustiit.

Era tot toamnă, dar era asemănătoare celei ab origine. Era lumină, nu frig și ceață. (Mereu m-am rugat lui Dumnezeu că, dacă va decide să-i ia pe-ai mei înainte-mi, să nu o facă pe frig și ceață. Mă tem că acestea două ar mușca hulpav din mine și părți considerabile din carne mi se vor duce și ele și voi rămâne un trup descărnat, cu ochi înfipți incolor, ale căror lacrimi vor fi înghețat pe modul unei spaime supraomenești).

Era un laborator de chimie, Citește restul acestei intrări »


A mai trecut o ediţie peste „Cărţile anului”. 2014

28/09/2015

de Gelu DRAGOŞ

Gelu Dragos_dsci1097Cu atât mai mult cu cât îşi doreşte Baia Mare să devină capitală culturală europeană în 2021, am fost mai atent în acest an la cea de-a XX-a ediţie a acestui eveniment literar tradiţional, coordonat de scriitorul Săluc Horvat, în cadrul Sărbătorii Castanelor. Deşi au participat la concurs un număr uimitor de mic de scriitori (27 de volume, pe diferite teme), cu toate că în acest an aria domiciliară s-a lărgit la toţi scriitorii maramureşeni (nu restrânsă doar la cei cu domiciliul în Baia Mare, cum era până acum), premiile sunt date „pe bune”, din punctul meu de vedere. Şi ca să nu vă pun răbdarea la încercare, am să mai spun doar faptul că preşedintele acestei ediţii a fost scriitorul cu origini maramureşene Viorel Mureşan (Vicea). Din juriu au mai făcut parte: poetul Gheorghe Pârja, Săluc Horvat, Tatiana Dragomir şi prof. univ. Mircea Fărcaş. Citește restul acestei intrări »