Fărşangul, un ritual păstrat la Lăsata Secului

06/03/2022

de Corina Isabella CSISZÁR

La Dămăcușeni, sat maghiar din Țara Lăpușului, se păstrează un obicei numit Fărșang, ritual de alungare a iernii, preluat de la sași și organizat în perioada dintre Bobotează şi Miercurea Cenuşii.

Momentul culminant al Fărşangului era acela de îngropare a iernii și a viciilor, la Lăsata Secului. În centrul solemnității, stă păpușa ritualică de dimensiuni umane, confecționată din paie de grâu, ca imagine universală a agriculturii, și a fertilității. Grâul reprezintă cel mai sacral aliment în spaţiul european, simbol al nașterii, morţii şi reînvierii, cinstit în Citește restul acestei intrări »


Dămăcușeni (Domokos), unicul sat din Țara Lăpușului, locuit de maghiari

11/01/2022

de Corina Isabella CSISZÁR

„Primele documente scrise ale satului datează din 1927. Se zice că dămăcuşenii au schimbat satele între ei cu unguraşii din Ungureni. S-a făcut un contract de schimb pe cinci ani; au scris contractul pe o foaie de varză, şi o capră o mâncat foaia şi nu s-a mai respectat contractul şi am rămas aici. Şi ungurenaşii au rămas acolo.

Se zice că primii locuitori ai satelor noastre – Domokos şi Ungur – au fost doi deţinuţi evadaţi de la Închisoarea de la Cetatea Chioarului. Citește restul acestei intrări »


Ţara Lăpuşului, comoară de secole a toponimelor româneşti

04/03/2021

Jurnal din anii ciumei Covid 19

de Vasile LECHINȚAN

Privind în interiorul localităţilor „Ţării Lăpuşului” avem un „covor” minunat de toponime româneşti creat de-a lungul secolelor de românii băştinaşi ai acestei frumoase ţări, fiecare sat având o zestre specifică potrivit ansamblului geografic şi, desigur, sensibilităţii poporului de rând. Toponime maghiare sunt în doar două localităţi: Dămăcuşeni şi Târgu Lăpuş, localităţi înconjurate de sate româneşti. Să urmărim, aşadar, pe sate lăpuşene, dispuse în ordine alfabetică, comoara limbii române istorice. De precizat că toponimele au fost culese de monograful comitatului Solnoc-Dăbâca, şi anume de Kadar Jozsef, din documente din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea şi din secolul al XIX-lea, anul fiind menţionat la începutul înşirării toponimelor (respectând regula de transcriere menţionată anterior). Am inclus, fireşte şi denumirea românească a localităţii, de la prima atestare documentară, acolo unde există această situaţie.

Baba, com. Coroieni

1405 (prima atestare documentară): Baba. Kadar Jozsef scrie că probabil denumirea vine de la cneazul satului, sat care este atestat atunci că era românesc şi aparţinea de cetatea Ciceului.

1864: Foroiele, izvoare; Dumbrava, pădure întinsă; Batalău, pădure mare; Tău, două pâraie unite.

1898: Buciumeni.

Băiuţ, comună

1864: Izvoru lui Mihai, pădure de fag și loc de ardere a cărbunelui; Pleşca, tot astfel; Prislop, pădure de fagi; Văraticu, brădet; pârâul Băiuţului, izvorăşte din Prislop.

1898: Fundac, Capra, Dâmbu lui Bulciug, Calvaria, Prislop (1336 m.), Văratic (1353 m.).

Boiereni, aparţine oraşului Târgu Lăpuş  Citește restul acestei intrări »