Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi. Anul XIX (2019), nr. 396 (16 – 30 Aprilie)

14/05/2019

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Cu prilejul sărbătorilor pascale vă adresez Dvs. cele mai sincere felicitări, dorindu-vă aceeași bucurie pe care au avut-o femeile mironosițe, când L-au văzut pe Domnul Înviat și pacea pe care El a dat-o Sfinților Apostoli, venind în mijlocul lor.

Aflându-ne în aceste momente de sfântă prăznuire a Învierii din morți a Mântuitorului, să alegem viața, ci nu moartea. Să alungăm din noi întunericul păcatelor, înviind la o viață pătrunsă de duhul sfințeniei, bunătății, credincioșiei și al dragostei față de semenii noștri.

Fie ca lumina Învierii Domnului să Vă lumineze sufletele, iar biruința Mântuitorului asupra morții să Vă încurajeze în nevoința duhovnicească și în mărturisirea lui Hristos Cel Înviat. Fie ca această zi din an să ne aducă fiecăruia dintre noi puterea  jertfei în credință, înțelegere și mărturisire, dragoste frățească și mai ales fie ca această zi  să ne deschidă fiecăruia dintre noi ușa cea mică a căii spre mântuire.

Hristos a înviat!

*

Ziua Învierii. Sărbătoarea Învierii Domului Iisus Hristos să aducă în sufletele Dvs. pace, linişte, bucurie, credinţă şi speranţă. În casa Dvs. să fie bucurie, înţelegere şi belşug, iar cei dragi de aproape şi de departe să se întâlnească la masa regăsirii şi a fericirii. Să ne ajute Dumnezeu ca ani mulţi de aici înainte să putem sărbători Sfintele Paşti în biserica şi în casa noastră în aceeaşi atmosferă de bucurie şi de împliniri!  Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XVI (2017), nr. 356 (16-31 august)

03/09/2017

pictura_biserica

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Secetă și pârjol. De la jumătatea lunii mai, în zona noastră nu a plouat. Porumbii s-au uscat când aveau 10-15 centimetri. La fel iarba, urmată de vii, de mulți-mulți pomi, de copaci în pădure. Pe câmp s-au deschis crăpături uriașe, în care poate intra tot piciorul vacii și mai rămâne loc. O arșiță toridă s-a abătut asupra noastră. Temperaturile au trecut în unele zile de 40 de grade. Pâraiele au secat, la fel și multe fântâni. Apa la robinet a fost dată cu porția, câteva ore la două zile. Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XV (2016), nr. 320 (16-29 februarie)

18/03/2016

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Europa, Europa!

Dunarea la Cazanele Mici_foto_Amza JucanZeci de ani, românii au privit cu jind peste gard la frații lor vest-europeni. Mulți au încercat să facă imposibilul ca să ajungă acolo. Au recurs la tot felul de soluții riscante, și-au asumat pericole mari, sperând că, poate-poate, norocul le va surâde vreodată și vor ajunge și ei în „raiul” european. Mulți au fost înghițiți de apele Dunării, mulți au fost împușcați, ori li s-a pierdut urma prin cine știe ce pușcării. Speranța nu i-a părăsit însă niciodată.
A venit 1989 și a renăscut credința că s-a îndurat Dumnezeu și de noi. S-au dărâmat ziduri, s-au demolat garduri, s-au deschis granițe, și românii s-au împrăștiat în lume cu o bucurie greu de înțeles pentru cel care n-a trăit o jumătate de veac lipsit de libertate. Din păcate, dezamăgirile au venit repede. Am fost confundați mereu cu țiganii și cu cerșetorii, am fost considerați mereu rudele sărace, am rămas mereu cu mâinile întinse pe la porțile „fraților” europeni. Un tânăr îmi povestea că a umblat trei luni în zece țări europene și doar într-o zi a găsit de lucru. Citește restul acestei intrări »


O mărturisire atipică

18/06/2014

Fragment din volumul în curs de apariţie Starea Bisericii. Noi convorbiri cu Dan Ciachir

pr. Radu Dorin Micu_foto_Delia Florea

pr. Radu Dorin Micu

de pr. Radu Dorin MICU

Domnule Dan Ciachir, pentru că aţi amintit de har şi dar: de o bună bucată de vreme se bucură atât de o considerabilă notorietate publică, cât şi de un real succes, un om, cu siguranţă dăruit de Dumnezeu, actorul Dan Puric. El ne-a descoperit în anii din urmă şi o latură, nebănuită mai demult, aceea de misionar şi mărturisitor creştin. Cum îl vedeţi şi cum apreciaţi lucrarea lui?

Pentru mine a fost un şoc plăcut. O să încep cu începutul. În urmă cu câţiva ani, într-o iarnă, am deschis mai mult în silă televizorul, ca să-mi amăgesc insomnia de la ora patru dimineaţa. Şi întâmplător l-am surprins pe Dan Puric, prezent într-o emisiune bisericească (eu prefer întotdeauna să spun bisericesc în loc de religios), vorbind la obiect, autentic, coerent. După care i-am citit, tot întâmplător, chiar a doua zi, un interviu în revista „Formula As”, revistă care cultivă discret valorile Bisericii. Ei bine, eu citesc de douăzeci şi cinci de ani teologie, în mod regulat şi mi-am dat imediat seama că omul acesta ştie nişte lucruri, că le posedă foarte bine. El mărturisea acolo că a trecut printr-o experienţă dureroasă care l-a apropiat de Dumnezeu. Avea însă o prospeţime, o proprietate a termenilor, un limbaj direct care nu te putea lăsa indiferent. Desigur, am văzut că în alte interviuri el depăşea sfera bisericească şi intra în probleme esenţiale ale naţiunii, ale neamului, unde eu sunt mai rezervat, chiar întru totul timid, dar nu pentru că le-aş evita… Oricum, o făcea uneori foarte bine, alteori cu anumite repetiţii, dar poate că repetiţiile acestea erau tot pentru oameni, pentru un public mai larg, mai divers. Citește restul acestei intrări »