14/05/2015

de Daniela Cecilia BOGDAN
Pe ultima foaie
a Ceaslovului
voi desena
două cercuri,
care vor purta
neliniştea tăcerilor noastre,
venite din vremuri nelumite.
Cercul tău
îl voi lăsa neatins.
Cercul meu
îl voi acoperi
cu Steaua Nordului. Citește restul acestei intrări »
Leave a Comment » |
Literatură | Etichetat: Daniela Cecilia Bogdan, Steaua Nordului, versuri |
Legătură permanentă
Publicat de angelajucan
13/05/2015

de Daniela Cecilia BOGDAN
Vară peste piatră-ncinsă,
Vară-n aburi necuprinsă.
Cîntecul se despleteşte,
Luna apei iar descreşte.
Gîndurile-s răsturnate
Cuvintele neadunate.
Tot ce vara mă învaţă
Îmi va fi fuior de ceaţă. Citește restul acestei intrări »
Leave a Comment » |
Literatură | Etichetat: Daniela Cecilia Bogdan, Vară de sfîrşit, versuri |
Legătură permanentă
Publicat de angelajucan
12/05/2015

de Daniela Cecilia BOGDAN
Rănile
mîinilor mele
vor încărunţi
căutînd
Pietrele Iertătoare.
Citește restul acestei intrări »
Leave a Comment » |
Literatură | Etichetat: Daniela Cecilia Bogdan, Pietrele iertătoare, versuri |
Legătură permanentă
Publicat de angelajucan
10/05/2015
de Daniela Cecilia BOGDAN
Poemul tău
mi-a bătut la uşă,
precum înserarea
într-un clopot de lemn.
Încercuită bucurie!
Mi-au înmugurit
cărările sîngelui
şi-am luat în mîini
năframa curată a copilăriei
ca să-i ating nesfîrşirea.
Şi era atît de cuminte
Poemul tău,
încît, Citește restul acestei intrări »
Leave a Comment » |
Literatură | Etichetat: Daniela Cecilia Bogdan, Poemul tău, versuri |
Legătură permanentă
Publicat de angelajucan
09/05/2015

de Daniela Cecilia BOGDAN
Străbunica mea
îmbrăca o rochie de argint
atunci cînd pleca
să adune psalmi.
Avea în buzunare
rugăciuni şi busuioc,
să sfinţească locul
unde veneau îngerii.
Purta la brîu sărbători
şi pe frunte, spice
pentru jertfa pîinii.
Şi umbla desculţă
ca să nu rănească ţărîna –
izvor de sfîntă pecete.
Şi-şi ştergea lacrima
cu uscăciunea durerii. Citește restul acestei intrări »
Leave a Comment » |
Civilizaţie/Cultură, Literatură | Etichetat: Daniela Cecilia Bogdan, Străbunica, versuri |
Legătură permanentă
Publicat de angelajucan
05/05/2015

de Daniela Cecilia BOGDAN
Cavalerul
venea dintr-o cetate mistuită
purtînd suspinul
cercului tăiat în două.
A trecut
prin Zodia Berbecului
rotunjindu-şi fruntea
în osul biciuit al semnului.
Apoi
s-a aşezat la masa
unde jumătatea de potir
sîngera.
Domniţa
purta în mîini neînţelesul
celeilalte jumătăţi de potir. Citește restul acestei intrări »
Leave a Comment » |
Literatură | Etichetat: Daniela Cecilia Bogdan, Pecetea Capricornului, versuri |
Legătură permanentă
Publicat de angelajucan
05/05/2015

de Daniela Cecilia BOGDAN
Tata îşi bătea coasa
pînă cînd se tocea muntele.
După ce tăia capul şarpelui,
lăsa iarba la dospit
şi făcea adăpost mestecenilor,
apoi pleca să cînte,
jertfindu-şi silabele
în Glasul lui Dumnezeu.
Mama gătea merinde
cu sfîntă sare,
pentru toate amiezile noastre
şi apoi… tăcea.
Îşi purta cîntecul
ascuns în flori
şi aşeza mere
sub tălpile pămîntului.
Din cînd în cînd
uda rădăcinile răchitei
cu lacrima rugăciunii
rămasă de la vremea Liturghiei. Citește restul acestei intrări »
Leave a Comment » |
Civilizaţie/Cultură, Literatură | Etichetat: Daniela Cecilia Bogdan, Mănăştur, versuri |
Legătură permanentă
Publicat de angelajucan
03/05/2015

de Daniela Cecilia BOGDAN
Roagă-te pentru mine,
tu,
care ţii mîinile
sub cer
şi te-ntorci
cu palmele
pline de vulturi,
ce-şi aştern ofranda Citește restul acestei intrări »
Leave a Comment » |
Literatură | Etichetat: Daniela Cecilia Bogdan, Ruga, versuri |
Legătură permanentă
Publicat de angelajucan