Steaua Nordului

de Daniela Cecilia BOGDAN

Pe ultima foaie
a Ceaslovului
voi desena
două cercuri,
care vor purta
neliniştea tăcerilor noastre,
venite din vremuri nelumite.
Cercul tău
îl voi lăsa neatins.
Cercul meu
îl voi acoperi
cu Steaua Nordului.

Vară de sfîrşit

de Daniela Cecilia BOGDAN

Vară peste piatră-ncinsă,
Vară-n aburi necuprinsă.

Cîntecul se despleteşte,
Luna apei iar descreşte.

Gîndurile-s răsturnate
Cuvintele neadunate.

Tot ce vara mă învaţă
Îmi va fi fuior de ceaţă.

Pietrele iertătoare

de Daniela Cecilia BOGDAN

Rănile
mîinilor mele
vor încărunţi
căutînd
Pietrele Iertătoare.

Poemul tău

de Daniela Cecilia BOGDAN

Poemul tău
mi-a bătut la uşă,
precum înserarea
într-un clopot de lemn.
Încercuită bucurie!
Mi-au înmugurit
cărările sîngelui
şi-am luat în mîini
năframa curată a copilăriei
ca să-i ating nesfîrşirea.

Şi era atît de cuminte
Poemul tău,
încît,

Străbunica

de Daniela Cecilia BOGDAN

Străbunica mea
îmbrăca o rochie de argint
atunci cînd pleca
să adune psalmi.
Avea în buzunare
rugăciuni şi busuioc,
să sfinţească locul
unde veneau îngerii.
Purta la brîu sărbători
şi pe frunte, spice
pentru jertfa pîinii.
Şi umbla desculţă
ca să nu rănească ţărîna –
izvor de sfîntă pecete.
Şi-şi ştergea lacrima
cu uscăciunea durerii.

Inel de piatră

de Daniela Cecilia BOGDAN

Mîna mea
încă mai trece
prin rugul bărbii tale
poleit cu alb epifanic.

Mîna mea
încă mai simte
cum neliniştea frunţii tale
sporeşte peste neadormire.

Pecetea Capricornului

de Daniela Cecilia BOGDAN

Cavalerul
venea dintr-o cetate mistuită
purtînd suspinul
cercului tăiat în două.
A trecut
prin Zodia Berbecului
rotunjindu-şi fruntea
în osul biciuit al semnului.
Apoi
s-a aşezat la masa
unde jumătatea de potir
sîngera.

Domniţa
purta în mîini neînţelesul
celeilalte jumătăţi de potir.

Mănăştur

de Daniela Cecilia BOGDAN

Tata îşi bătea coasa
pînă cînd se tocea muntele.
După ce tăia capul şarpelui,
lăsa iarba la dospit
şi făcea adăpost mestecenilor,
apoi pleca să cînte,
jertfindu-şi silabele
în Glasul lui Dumnezeu.
Mama gătea merinde
cu sfîntă sare,
pentru toate amiezile noastre
şi apoi… tăcea.
Îşi purta cîntecul
ascuns în flori
şi aşeza mere
sub tălpile pămîntului.
Din cînd în cînd
uda rădăcinile răchitei
cu lacrima rugăciunii
rămasă de la vremea Liturghiei.

Dimineaţa Soarelui cu Lună

de Daniela Cecilia BOGDAN

„În raze de odihnă
se răsfaţă cerul

Şi nici nu ştim ce
anotimp trăim

E dimineaţa ce-ngăduie misterul
acela împlinit şi din prea plin

O zi de pace veşnic să rămînă
trăirea din trecut spre ce va fi

Rugă [Roagă-te pentru mine]

de Daniela Cecilia BOGDAN

Roagă-te pentru mine,
tu,
care ţii mîinile
sub cer
şi te-ntorci
cu palmele
pline de vulturi,
ce-şi aştern ofranda