CĂUTĂRI PRIN CUVÂNT. ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ. OPREȘTE-MĂ, LA TINE, MARAMUREȘ! OPREȘTE-MĂ, ÎN TINE, ANOTIMP!

de prof. univ. dr. Delia MUNTEAN

Oprește-mă, la tine, Maramureș! Oprește-mă, în tine, anotimp! – iată genericul sub care ni se înfățișează antologia de poezie și proză coordonată de Gelu Dragoș, Vasile Bele și Nelu Danci. Volumul, de aproape șase sute de pagini, a apărut în primăvara acestui an la Editura „Armonii culturale” din Adjud.

Fac casă bună în prezenta antologie pastelul, acrostihul, parodia, haikuul, poezia de substanță religioasă, lirica pentru copii, balada, orația de nuntă, elegia (în primele trei sferturi din economia  volumului) cu eseul, aforismul, cronica de carte, povestirea, legenda (în ultimul pătrar). Stau la aceeași masă și își destăinuie trăirile – îmbrăcându-le în cuvânt și în imagine, fiecare după puterile sale – iubitori ai frumosului artistic din toate regiunile țării (câțiva sunt și din diaspora).

Dintre autorii antologați, o parte au deja cărți semnate individual ori sunt cuprinși în volume colective.

Gânduri despre ANTOLOGIA DE TEXTE – Recenzii de cărți – Personalități ale lumii contemporane. Sincerus Verba

de Daniela VÎLCEANU

Mă alătur și eu celor care au dus la înfăptuire proiectul „Recenzii de cărți – Personalități ale lumii contemporane” adresând câteva impresii despre această antologie.

Încă de la început salut cei trei coordonatori: Vasile Bele, Gelu Dragoș și Nelu Danci asigurându-i de toată prețuirea și respectul pentru munca lor titanică.

Alături de ei au stat alți oameni de litere pentru că toate obiectivele mărețe se înfăptuiesc doar cu sacrificiul a mai multor suflete și am să menționez întru stimă și recunoștință: Prefață profesor universitar dr. Carmen Dărăbuș; Consilier editorial Puiu Răducan; tehnoredactare minunata Cristina Bele și aranjamentul coperților David Statie. Proiectul a văzut lumina zilei în Decembrie 2020 la editura „Mircea Cel Bătrân”, Tipografia Puiu Răducan din Băile Olănești.

VERDELE SPERANȚEI

de Daniela MICU

Atingerea copacilor goi,
Îmi unge sufletul cu nemurire.
Când tot ce pare mort,
La viață în curând revine.
Și atunci cu mic cu mare
Renasc în fiecare an,
Înmugurind în primăveri eterne.
Ei știu că moartea nu există,
De aceea stau tăcuți în așteptare,
Pân’ la primăvara viitoare.
Copacii azi, îmi întăresc credința
Că viața poate triumfa,
Că tot ce moare în curând renaște,
Prin cicluri care se vor repeta,
Gustând prin sevă, nemurirea…