Tabăra literară Maramureș, ed. a II-a, 2022

de Daniela VÎLCEANU

A fost o binecuvântare tot ceea ce am trăit preț de câteva zile. Oare a fost real sau a fost doar un vis? A fost o clipă ce s-a scurs odată cu mine, o clipă scăpată de sub dictatura realității vieții, o clipă rebelă ce s-a înveșmântat în straie moroșenești, m-a smucit de mână și a trecut prin mine iluzorie ca o umbră care îți aduce plăcere.

Mult ne mai era timpul, joi, atunci când ne-am reîntâlnit. Era acum o săptămână, dar „s-o gătat” ca o lacrimă de horincă care frige intens în timp ce coboară dar abia după ce s-a așezat simți plăcerea trecerii ei.

Totul s-a scurs printre degete de parcă am trăit o poveste, un vis frumos.

Ce frumoși sunteți, voi, maramureșenii! Frumoase vă sunt straiele, dulce vă este graiul, binecuvântat vă este pământul care mi-a purtat tălpile, preț de câteva zile, în palmele lui calde și parfumate cu verde crud combinat cu aromă de prună coaptă. Ciudată combinație. Ciudată și unică pentru este specifică vouă, este a voastră. V-a ales Dumnezeu vrednici de raiul acestei frumoase țări și v-a făcut atât de speciali că în îngăduința voastră ne faceți loc și nouă, cu ușurință, în sufletele voastre și pe pământul vostru drag.

De ce n-ai făcut, Doamne, cel puțin jumătate din români după chipul și asemănarea acestor trei maramureșeni? Știi, Doamne,

Mărturii peste timp

de prof. Violeta BOBOCEA,
Liga Scriitorilor Români – Buzău

Tot ce stăpânește omul reprezintă o scânteie de viață și o clipă de timp.

Dacă destinul nostru este efemer, nu ne rămâne decât să prețuim clipa, secunda ce se scurge cu atâta repeziciune peste noi, muritorii; să prețuim picătura de frumos ce ni se oferă în această antologie – un mănunchi de gânduri, sentimente, emoții, trăiri și frământări intense, toate alcătuind un tot unitar, un regal de frumusețe și sensibilitate – poezie, proză, eseu, poezie populară, recenzii, cântec popular, interviuri, o ploaie de metafore și personificări, oameni minunați și frumoși reuniți sub semnul logosului, între Eros și Thanatos, între lumină și adevăr.

Cuvintele coboară lin, domol, dar cu înfiorare și simțire, așa cum se revarsă apa de izvor, la munte, în zilele răcoroase.

Tot coboară cuvintele și ne înseninează viața și sufletul, uneori cu dor și nostalgie, alteori cu bucurie și împlinire.

Se cuvine să mulțumim din suflet

SEMNAL EDITORIAL – MĂRTURII MARAMUREŞENE

REMEMBER: GÂNDURI LA APARIȚIA REVISTEI „MĂRTURII MARAMUREȘENE”, An III, nr. 6-7 iunie, 2021

de Olimpia MUREȘAN

Mărturisesc că m-am bucurat sincer să lecturez încă un număr din revista de cultură, tradiție și atitudine civică care apare trimestrial, având ca membri fondatori pe Radu Botiș și Andreia Botiș, revistă ce apare sub egida UZPR și a Asociației Cultural Creștin Umanitare „Ars Vivat”.

Diversitatea scriitorilor și a scrierilor m-a făcut să cred că și acest număr de revistă completează tabloul preocupărilor literare din nordul țării și nu numai – voi aminti că ilustrația este făcută de Maria Berciu – care transmite prin imaginea copertei și nu numai istoria porților maramureșene, a manuscriselor și nu în ultimul rând a Bibliei străvechi creștine.

Radu Botiș ne comunică printr-o imagine artistică tabloul erei rebele ce o trăim în poezia Era rebelă… „Atâtea găselnițe îmbracă noi legi/ Platforme scârbind chiar esența./ Mai strâmtă-i cărarea atâtor pribegi/ schițând, tare jalnic, chicios opulența… Doi câte doi, patru ori cinci/ Rebelă eră, căzută, în clinci.”

Interesantă este istoria vieții

Limba română – chivotul neamului meu

de Radu BOTIȘ, U.Z.P.R.

Prefață la volumul VI. Antologie de texte. Recenzii de cărți – Personalități ale literaturii contemporane. Sincerus verba

Dovezile stau mărturie că dintru începuturi omul a fost preocupat să-și lase amprenta gândirii proprii folosind însemnări diverse (semne ori imagini) iar mai apoi în cuvinte, certitudine a trecerii sale prin acest spațiu finit al lumii pământești. Cele șapte arte liberale cunoscute încă din antichitate (gramatica, retorica, logica, aritmetica, astronomia, muzica și geometria) și-au dezvoltat, fiecare, menirea de-a lungul timpului, oameni luminați contribuind în acest sens.

Deslușind taina scrisului, creatorii de slovă și-au pus la urzeală talanții (inspirația), neîngropându-i în lutul vremii, latura importantă a dezvoltării umanității de-a lungul timpului. Frumoasă menirea. La ora actuală spațiul literar românesc este îmbogățit permanent, poeți, prozatori, romancieri,

FLORENTINA DANU. PREFIX 050

ANTOLOGIE INTERNAȚIONALĂ DE POEZIE ȘI PROZĂ CONTEMPORANĂ / ANTHOLOGY INTERNATIONAL CONTEMPORARY POETRY

„Acum nu știu ce va mai urma în viața mea, dar bănuiesc… Nu voi mai putea schimba ce n-am făcut la vremea sa.
Timpul peste mine iute a trecut
Și-mi pare rău de tot ce am pierdut…”

Florentina Danu

de Vasile BELE

Zilele astea, (mijloc de lună iunie, anul 2021!), am fost prezent la Bran, la o întâlnire literară de excepție, în organizarea poetei Florentina Danu. Au fost clipe de vi și visare. Ne era dor de o astfel de întâlnire literară, mai ales că de ceva vreme, nu am mai avut privilegiul de a participa la astfel de evenimente, datorită stării de alertă și a măsurilor impuse de pandemie.

La întâlnirea de la Bran, ne-am revăzut prieteni, s-au lansat cărți, s-a cântat…, am trăit la maxim de intensitate emoțională. Au sosit prieteni și prieteni, oameni și oameni, din cele patru colțuri de țară. S-au anunțat și invitați de peste hotare, dar nu au mai ajuns. Le-ar fi plăcut! Ne-ar fi plăcut.

Printre volumele lansate la Bran, a fost și Prefix 050. Antologie Internațională de Poezie și Proză Contemporană / Anthology International Contemporary Poetry,

A ieșit de la tipar numărul 5 al revistei SINTAGME CODRENE

Publicația va fi distribuită la cei care semnează materiale în paginile acesteia, la colaboratori, la diferite instituții culturale și de învățământ.

În cuprins:

Vasile Lechințan: A fost Transilvania un „principat maghiar” sau întotdeauna o ţară românească?, p. 2

Angela Monica Jucan: Cartea e ceva în America, p. 9

Valeria Bilț: O cercetare științifico-fabulatorie a povestirii. Decalogul metatextual la Mircea Nedelciu, p. 13

Olimpia Mureșan: Semnal editorial – „Istoria reală a Ardealului” de Costel Neacșu, p. 23

Constanța Abălașei Donosă: Dragoste și tutun la Dunăre, p 27

PREFĂ-MĂ DOAMNE

de Daniela VÎLCEANU

Prefă-mă, Doamne, în dimineață
În zori de zi, în bob de rouă
Prefă-mă-n dragoste de viață
Îngăduie-mi speranță nouă!
Prefă-mă-n licăr, în sclipire,
În foc ce se transformă-n jar
Aprinde-mă a nălucire
Să îndulcesc suflet amar.
Și fă-mă floare de verbină
Iubit să am un trandafir
Să-i dărui dragoste divină
Să îi fiu picur pe-al său spin.

O ULTIMĂ DORINȚĂ

de Daniela VÎLCEANU

Se lasă seara peste satul meu
Se-mbracă soarele-n culori de curcubeu,
Orchestrele de îngeri prind a cânta la liră
Mă regăsesc din nou pentr-un moment copilă.
La deal, în sat, un bătrân taie lemne,
Lemnul se-mpotrivește, securea prinde-a geme.
Își suflă-n mâini, degetele-ncep să-l doară
Nimic nu-l sperie, de-o viață stă la țară.
Micuță este casa, curată și-ncălzită
Pe preșul cel de zdrențe se roag-o bătrânică,
Își face cruce, se pleacă pe icoană
Și îi șoptește-n taină amarul ei de mamă.

CREAȚIA DESĂVÂRȘITĂ

de Daniela VÎLCEANU

Dumnezeu prea’nalt
Minune a creat
Întru desăvârșire
Pământul să-l termine
Și nu s-a odihnit
Pân nu a înfăptuit.

………………………….

A pus parfum din flori
A luat plutiri din nori
Strălucire din soare
Din curcubeu culoare
I-a dat rod de pământ
Plutirea cea de vânt
Grație de gazelă
Trăire efemeră
I-a descântat de leac
Vara pe înserat
Cu șoapta în apus
Cu gându-n zare dus

STATUIA ÎNSUFLEȚITĂ

de Daniela VÎLCEANU

Mi-e frig, mi-a amorțit o mână, ieri mă tăia o durere peste mijloc
Sunt statuia condamnată să te aștept în același loc
De-un timp port haine de omăt, peste ochi un văl de ceață
Piatra din care-s construită lasă impresia că-s lipsită de viață.
În palma mea timpul își depune anotimpurile
Am legat prietenii cu liliecii să-mi pot înfrunta temerile
Trăiesc în aceeași rutină nesfârșită
Așteptându-te, număr pași străini pe-aleea pietruită.
Uneori, apari de nicăieri, în loc de inimă ai un gol în piept
Pari ireal, secat de gânduri, chiar absent
Iubindu-te tainic în păcat mă îmbrac,
Mă sfarm, mă macin, de principii mă dezbrac,
Nu simți, dar cu răceala ochilor de piatră te sorb,
Mă curăț cu ploi și prind putere de orice vină să te absolv…
Ultima noutate, creanga teiului vecin a născut câțiva muguri
O rază de soare i-alintă, mă-ncearcă o mie gânduri
Am bătut palma cu divinitatea, chiar mi-a promis primăvară
Par fără suflet, dar speranța că vei trece pe-alee mă-nfioară.