Confesiune

23/10/2020

de Daniela VÎLCEANU

Știi, eu ți-aș vorbi despre mine
Dar știu că ești om, și mă vei judeca
După tiparele tale, după gândirile tale,
Și să știi că tare mă tem de judecata oamenilor.
Sau, ți-aș vorbi despre ce-mi place mie
Despre cer, despre păsări, despre fluturi și flori
Dar știu că mă vei crede nebună, și mă vei judeca
După viața ta, după gândirea ta, după înțelegerea ta.
Sau, ți-aș vorbi despre experiență,
Experiența unei vieți pe care nu tu trăit-o;
Dar, știu că mă vei judeca, luând viața ta ca etalon
Și din nou mi-e teamă, de judecata ta de om.
Dar, dacă ți-aș vorbi despre un suflet?
Un suflet care nu este al tău
Și pe care tu ai impresia că-l cunoști,
Un suflet cald, care dogorește,
Care tace, ascultă și oftează înfundat,
Care mai are puterea să se îndrăgostească
Și chiar să iubească chinuit ca un nebun inconștient. Citește restul acestei intrări »


ADRESA DIN PROPRIUL UNIVERS

17/09/2020

de Daniela VÎLCEANU

Mi-am schimbat adresa într-un colț de cer
Intrarea din dreapta, prima la parter,
Locuința nouă este un mister
Vecini am o stea și un nor rebel.

Pe Calea Lactee ce-mi trece prin poartă
Văd o diligență frumos îmbrăcată
Mânat de Luceafăr trece Carul Mare
Din spate-l urmează o stea căzătoare.

Îmi arunc pantofii, despletit-alerg
Îi fac semn cu mâna, cutez să-l întreb:
– Ce ai de vânzare?; – Eu??? Nu vând nimic,
Mi-e încărcătura doar ce ai trăit.  Citește restul acestei intrări »


Parfum de femeie

26/08/2020

de Daniela VÎLCEANU

Femeia ce poartă
Aromă de fată
Al toamnei parfum
Înșiră pe drum.
Mi-e gândul și mă doare
Un dor depărtare
Un foc ce mă arde
Un veac ce desparte.
Un veac de lumină
O lume străină
Un cer de nevoi
Ce arde în doi.
Străin peste ape
Te cheamă aproape
Un gând ca un fum
Femeie parfum”.

Azi, fiind duminică, o zi splendidă, un cer senin, chiar foarte frumos, mă gândesc la colega de condei, la prietena, la distinsa doamnă DANIELA VÎLCEANU. Citește restul acestei intrări »


DEZLEGARE

25/08/2020

de Daniela VÎLCEANU

Mă-nfrupt din vocea ta cu lăcomie
Când la ureche îmi șoptește tandru
Suflarea ta de struguraș din vie
O trag în mine ca un copilandru.

Nu mă mai satur să te mai iubesc
Nu mă mai satur să mă las iubită
Mă bate-un gând să mă cadorisesc
Dar știu că trece clipa fericită.

Ambrozie și mosc îmi pun în sân
Cerșite-n miez de noapte de la iele
Când gândul tău mă bântuia nebun
Gonindu-mă să caut printre stele.

Ce căutam prin nopți de primăvară
Când apele dormeau și timpul se trecea?
N-am înțeles, dar căram o povară
A dor de tine, a lipsă îmi jelea. 
Citește restul acestei intrări »


INDECIZIE

18/08/2020

de Daniela VÎLCEANU

Priveam cu ochiul drept, printre genele umede o lacrimă
Se desprinsese din suflet atunci când mai trăise încă o patimă
Se revărsase șiroind pentru că își dorise evadarea de după pleoapă
Se desprinsese-ntr-o clipă, se prelinsese pe obraz, pe buze îmi zăcea bolnavă.

În chinuri pustii mi se îmbracă în fiecare dimineață timpul
În neguri reci îmi umblă sufletul oricare ar fi anotimpul
Se parfumează cu dorințe ce par că îl resuscitează
Își revine, respiră adânc, trăiește, vibrează. 
Citește restul acestei intrări »


DULCE SINUCIDERE

14/08/2020

de Daniela VÎLCEANU

Plânge-mă în arșița sufletului
Cu lacrimile ploilor dorite
Palmele tale
Sunt vânturi primăvăratice
Care mângâie tandru
Ogorul trupului meu
Înmugurindu-mi sânii
Sechestrați în curcubeie decolorate.
Citește restul acestei intrări »


SĂRACI FĂRĂ CHIP

07/08/2020

de Daniela VÎLCEANU

Timpul ne indică orele iertării
Pământul îmbracă giulgiul lui Hristos
Suntem doar păpuși în mâinile puterii
Tot ce am trăit ne-am mințit frumos.

Oftează părinți cu-aură de sfinți
Care-au chinuit oameni să ne facă
Merg pe mâna noastră triști și umiliți
Să le facem testul c-au tușit o dată.
Citește restul acestei intrări »


UN ALT SENS

07/07/2020

de Daniela VÎLCEANU

Tu și eu, două flăcări arzânde
Ce-și împrumută priviri flămânde
Buzele mele fluvii grăbite
Purtătoare de ofuri ce se sting în cuvinte
Spăl clipa cu roua ochiului stâng
Ce de o vreme în căușul palmei drepte o strâng
Fulgere de emoții străine
Într-o curgere continuă răzbat dinspre tine
Nepăsarea a luat formă de zid
Vorbele tale înghețate mă izbesc
Îmi mai sapă un rid
Iubirea are alt sens,
A devenit o prejudecată
Din ritmul inimii am înțeles
Că nu pe mine m-așteaptă.
Plânsul meu izvor șiroind
Din care se-adapă un liliac
Și un măr înflorit 

Citește restul acestei intrări »


CALVARUL UNEI VIORI

01/07/2020

de Daniela VÎLCEANU

Jos, într-un colț, după un scrin,
Zace vioara abandonată
În suflet încă-i mai revin
Cântări ce le-a-nălțat odată.

Fusese ca orice femeie
Naivă şi îndrăgostită
Trăia acum o odisee
Pe sufletul ei scrijelită. 

Citește restul acestei intrări »


PRIVIGHETOAREA DE LA FEREASTRĂ

27/06/2020

de Daniela VÎLCEANU

Ce-i pasă ei că din cer plouă?
Ce-i pasă ei că-i o zi nouă?
O frunză-și caută, se-ascunde
Ca penele să nu își ude.

Ce-i pasă ei că s-a răcit
Ea știe că îi e menit
Să cânte și să preamărească
Cu dăruirea ei firească.

Privesc cum se zbârlește toată
Din suflet trilurile-i scapă
Și nici nu știe, nici nu-i pasă
De cea femeie curioasă
Ce s-a ascuns după perdea
S-asculte glăsuirea sa. 

Citește restul acestei intrări »