145 de ani de la nașterea scriitoarei Elena Farago

Elena Farago
(29 martie 1878, Bârlad – 4 ianuarie 1954, Craiova)

Elena Farago s-a născut pe 29 martie 1878 la Bârlad în familia Francisc și Anastasia Paximade. În anul 1890 a rămas orfană de mamă și a fost nevoită să se ocupe de îngrijirea surorilor mai mici. În 1895 Elena a rămas și fără tată, ceea ce a dus la plecarea ei la București, unde a locuit la un frate mai mare.

S-a angajat ca guvernantă la familia lui Ion Luca Caragiale, unde a luat contact cu literatura clasicilor. Tot aici l-a cunoscut pe Francisc Farago, cel care avea să-i devină soț.

Elena Farago a debutat în 1898 cu un reportaj, pe care îl semnează Fatma. În 1902 publică prima poezie în ziarul România muncitoare.

În anul 1906, Elena Farago publică primul său volum de poezii, Versuri, la îndemnul lui Nicolae Iorga.

Din 1907 se stabilește la Craiova, unde o vor găsi evenimentele sângeroase ale acestui an, iar

In memoriam acad. Răzvan Theodorescu

In memoriam acad. Răzvan Theodorescu
expoziție de carte realizată la Sala de lectură a Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

Născut la 22 mai 1939, la București, Emil Răzvan Theodorescu a fost istoric de artă, doctor în ştiinţe istorice, Preşedintele Secţiei de Arte, Arhitectură şi Audiovizual a Academiei Române, Secretar general al Asociaţiei Internaţionale de Studii Sud-Est Europene, Profesor la Universitatea de Arte, Membru titular al Academiei Române din 2000 (corespondent – 1993). A fost şi directorul general al Televiziunii Române în perioada 1990-1992 şi ministru al Culturii, între anii 2000-2004.

Şi-a început cariera ştiinţifică în 1963, la Institutul de Istoria Artei al Academiei Române, unde a fost cercetător ştiinţific (1963-1987) şi director adjunct ştiinţific (1972-1977), conform volumului „Membrii Academiei Române 1866-2003” (Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, 2003).

Conferenţiar asociat la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti (1972-1974; după o întrerupere de peste un deceniu, a revenit, în aceeaşi calitate: 1987-1989), în prezent Universitatea Naţională de Arte (UNArte), unde, din 1990, a fost profesor, ţinând cursuri de artă medievală europeană, tipologia artei sud-est europene

La 21 ianuarie 1821 s-a născut VINCENȚIU BABEŞ

de Mária BERÉNYI

Vincențiu Babeș
n. 21 ianuarie 1821, Hodoni, Satchinez, Timiș, Austro-Ungaria
d. 22 ianuarie 1907, Budapesta, Austro-Ungaria

Ascensiunea familiei începe cu VINCENTIU BABEŞ o personalitate de frunte din Banatul secolului al XIX-lea. El era avocat, istoric, publicist, om politic, întemeietorul presei române din Banat, care şi-a consacrat întreaga activitate şi putere de muncă pentru promovarea politică, economică, culturală şi bisericească a românilor din Banat şi Ungaria în a doua jumătate al secolului al XIX-lea.

S-a născut la 21 ianuarie 1821 în Hodoni, jud. Timiş. Era fiul lui Gheorghe Crîşmaru, ţăran gospodar din Moşniţa, care a murit pe când Vincenţiu era încă mic. Bunicul său, Mitra Babeş, neavând copii şi nici alţi nepoţi, l-a adoptat şi i-a dat numele său de Babeş. Mitra Babeş era un cărturar cunoscut şi avea legături cu Dimitrie Ţichindeal, pe atunci preot la Becicherecu Mic, şi cu Mihai Roşu din Jadani. La îndemnul celor doi oameni de cultură, bătrânul Mitra Babeş l-a înscris pe Vincenţiu la şcoala de pe lângă biserica Sf. Ilie din Fabric – Timişoara, cu gândul de a-l face preot. De aici a trecut mai departe la şcoala sârbească, apoi la şcoala germană din Timişoara – Cetate. Studiile secundare le-a urmat la Timişoara (1830-1833), apoi liceul din Seghedin (1833-1841 şi în fine cursurile de teologie le-a urmat la Carloveţ şi la Seminarul din Arad. Pe când se apropia de devenirea sa ca preot, Vincenţiu Babeş renunţă la această cale. Continuă studii juridice la Budapesta. Întors la Arad în 1846, intră în magistratură, devenind, peste doi ani, avocat. În perioada 23 septembrie 1846 – iulie 1848, Vincenţiu Babeş a fost desemnat profesor suplinitor la Preparandia din Arad.

În anul 1848 a fost numit inspector al şcolilor româneşti în districtul Caraş, unde s-a preocupat

Bicentenarul naşterii poetului Petőfi Sándor

Petőfi Sándor
(1 ianuarie 1823 – 1 ianuarie 2023)

Sándor Petőfi (n. 1 ianuarie 1823, Kiskőrös, Regatul Ungariei, Imperiul Austriac – d. 31 iulie 1849, Albești, Principatul Transilvaniei, Imperiul Austriac) a fost un poet romantic maghiar de origine slovacă, erou al Revoluției de la 1848 din Ungaria și Transilvania.

S-a născut într-o familie modestă: tatăl său, Ștefan Petrovics (n. 15 august 1791 – d. 21 martie 1849), era un meșter măcelar de origine sârbă din comitatul Nitra, iar mama sa, Maria Hrúz (n. 26 august 1791 – d. 17 mai 1849), era de origine burgheză slovacă din Kecskemét. Sándor Petőfi a fost botezat în biserica luterană din Kiskőrös.

Avea șapte ani când s-au mutat la Kiskunfélegyháza, pe care mai târziu avea să îl considere orașul său natal. Tatăl lui a încercat să-l dea la cele mai bune școli. În total Petőfi a învățat la nouă școli, având vârsta de abia 5 ani

Luminătorii Satelor – un eveniment ajuns la cea de-a XII-a ediție

Intrată deja în tradiția culturală a Sătmarului, manifestarea „Luminătorii Satelor”, unică în țară, răsplătește în fiecare an personalitățile culturale locale care și-au adus contribuția la dezvoltarea spirituală a comunităților din care provin.

Ediția din acest an a avut loc vineri, 4 noiembrie 2022, în organizarea Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Satu Mare cu sprijinul Consiliului Județean Satu Mare, la Centrul Multicultural „Poesis” Satu Mare, în cadrul căreia au primit titlul de ,,Luminător al Satelor” următorii: Boros Gerzon – Odoreu; Ana Hotca – Bereșoaia – Negrești Oaș; Vasile Ileașcău – Tarna Mare, sat Valea Seacă; Kovács Ferenc – Viile Satu Mare; Vasilena Motica – Terebești; Codruț Rebic – Săcășeni, sat Chegea; Karl Heinz Rindfleisch – Satu Mare; Vasile Stoica – Socond, sat Stâna; Szarvas Károly sen. – Agriș; Ana Torz – Bixad.

Au luat cuvântul: Pataki Csaba – președintele Consiliului Județean Satu Mare; Radu Roca – prefectul Județului Satu Mare; Robert Laszlo – managerul C.J.C.P.C.T. Satu Mare; Zamfir Danciu – directorul Direcției Județene de Cultură Satu Mare; Iosif Ciunterei – din partea Ministerului Culturii.

Robert Laszlo – managerul C.J.C.P.C.T. Satu Mare

În urmă cu 11 ani, în anul 2011, a avut loc prima ediție a galei de premiere a „Luminătorilor Satelor”. Astăzi, iată, am ajuns la cea de a XII-a a ediție, ceea ce demonstrează viabilitatea acestui proiect valoros, menit să catalizeze potențialul cultural al județului nostru. Până acum, avem aproape 150 de laureați și credem că această cifră este un reper pentru a stabili valoarea și dimensiunea acestei manifestări unice. – a declarat Robert Laszlo –

PROFIL DE AUTOR: EUGEN ONISCU

Eugen Oniscu, scriitor de proză, în mod special de nuvele-povestiri, eseuri. Este născut în 10 august 1972 în Tulcea. Încă din copilărie a fost pasionat de lecturi, iar din adolescență s-a cristalizat în sufletul său dorința de a scrie. A început să scrie din tinerețe, căutând de-a lungul timpului să învețe cât mai mult despre arta de a scrie. Trăiește de aproape douăzeci de ani în diaspora. A locuit treisprezece ani în Spania, iar acum locuiește în Berlin – Germania, unde lucrează și scrie în timpul liber. De obicei, își publică scrierile sale la revistele Confluențe Literare, Armonii Culturale, pe site-ul Resurse Creștine, iar acum a devenit colaborator al revistei electronice „e-Bibliotheca septentrionalis” a Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” din Baia Mare (România), https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com/.

În anul 2020 la editura Armonii Culturale a publicat o carte de nuvele-povestiri intitulată „MESAGERUL”, iar în Aprilie 2021 la Editura Epubli din Berlin a publicat o nuvelă în format electronic în limba germană

Centenarul nașterii marelui scriitor român Marin Preda

Marin Preda
(5 august 1922 – 16 mai 1980)

Marin Preda (n. 5 august 1922, Siliștea-Gumești, județul Teleorman – d. 16 mai 1980, Mogoșoaia) a fost un nuvelist, romancier, scriitor și director de editură român.

La 5 august 1922, în comuna Siliștea-Gumești, județul Teleorman, se naște Marin Preda, fiu al lui Tudor Călărașu, „de profesie plugar”, și al Joiței Preda. Copilul va purta numele mamei, întrucât părinții nu încheiaseră o căsătorie legală, numai astfel Joița Preda putea primi pensie în continuare ca văduvă de război. Joița venea cu două fete din prima căsătorie: Măria și Mița (Tita). Tudor Călărașu avea și el trei băieți cu prima soție care-i murise. Copilul Marin Preda își petrece copilăria în această familie numeroasă care – în ciuda celor două loturi de pământ „primite la împroprietărire” – nu este lipsită de griji.

În septembrie 1929, învățătorul Ionel Teodorescu

La 31 martie 1841 s-a născut Iosif Vulcan

de Mária BERÉNYI

Iosif Vulcan
(31 martie 1841 – 8 sept 1907)

Iosif Vulcan a ocupat un loc de frunte în viaţa spirituală a Bihorului. Activitatea sa de aproape o jumătate de veac împânzește şi atinge diferite domenii ale culturii române transilvănene. Ziarist, editor, scriitor, animator cultural, academician, Iosif Vulcan a fost pentru Transilvania ceea ce, în alte condiţii istorice, au reprezentat Ion Heliade Rădulescu pentru Muntenia şi Gheorghe Asachi pentru Moldova.

Iosif Vulcan s-a născut la Holod în 31 martie 1841. Era fiul parohului român unit Nicolae Vulcan şi al Victoriei Irinyi. Tatăl său, Nicolae Vulcan, a fost nepotul de unchi al reputatului episcop-cărturar Samuil Vulcan. Mama sa, Victoria Irinyi, fiica lui Ioan Irinyi, a fost directoare de şcoală în Leta Mare timp de aproape 40 de ani. Era sora lui Ioan Irinyi, inventatorul chibritului cu fosfor şi a revoluţionarului Iosif Irinyi.

În 1844 familia Vulcan din Holod se mută în Leta Mare,

VASILE IGNA, la ceas aniversar!

Vasile Igna

Redacția „e-Bibliotheca septentrionalis” vă urează
La mulți ani!

Cu sau fără voia noastră, scriem toată viața o singură carte. O carte ca un copac ale cărui ramuri se ridică spre cer, dar care are rădăcinile în solul capricios, și greu de desțelenit, al visului. Suntem, altfel spus, părinții, urmașii și mărturisitorii propriilor iluzii, ezitări, strădanii și neputințe, arhitecții și zidarii unui claustru cu zăbrele de ceață. În chiliile lui, poruncile, limba, dicția, stilul, prozodia se pot modifica, dar rigorile visului rămân neschimbate. (Vasile Igna)

VASILE IGNA s-a născut la 4 martie 1944 în Ardusat, Maramureș. Este absolvent al Facultății de Filologie a Universității din Cluj (1966). După un stagiu de trei ani ca profesor într-o școală gimnazială din Câmpia Transilvaniei (Gădălin), a lucrat timp de 25 de ani la Editura Dacia, al cărei director a fost între februarie 1990 și octombrie 1994. A fost diplomat, însărcinat cu afaceri culturale,

In memoriam prof. univ. dr. Corneliu Ioan BUCUR

prof. univ. dr. Corneliu Ioan Bucur

Muzeul ASTRA este în doliu. Domnul profesor universitar doctor Corneliu Ioan Bucur a trecut la cele veșnice…

Conducerea și echipa Muzeului ASTRA își exprimă profundul regret pentru trecerea în neființă a domnului profesor universitar doctor Corneliu Ioan Bucur, omul care a condus instituția timp de aproape 20 de ani. Este o pierdere imensă pentru Sibiu, pentru România și pentru tot ceea ce înseamnă cultură, tradiții și identitate națională!

Domnul prof.univ.dr. Corneliu Bucur s-a născut la 25 aprilie 1942, în Mediaș, și a urmat cursurile Universității „Babeş-Bolyai” din Cluj,