„VOX AUDITA PERIL, LITTERA SCRIPTA MANET!” – CUVÂNTUL AUZIT SE UITĂ, CEL SCRIS RĂMÂNE…

de Vasile BELE

Mă gândesc, unde eram, pe vremea asta, săptămâna trecută. La Săcele, BRAȘOV, la Campionatul European de Poezie, împreună cu foarte mulți și valoroși poeți. Vorbind sau gândindu-mă la prieteni adevărați, azi, dragi prieteni, sunt cu gândul la PETRU T. GRĂDINARU din Vadurile – Vaslui, un prieten de care mă leagă multe lucruri minunate, inclusiv poezia, literatura, cea care unește suflete nu le urăște, nu le dezbină. Azi, o zi liniștită! O zi frumoasă, senină, iar eu nu am nicio dragoste pentru muncă. M-am săturat! Vreau să mă fac domn… credeți? Nici eu! Sunt într-o pauză de lucru, așa ca la țara, cules cartofi, cules prune, făcut horincă… Apropo, vă aștept în clacă, dacă nu aveți ce face acasă!

Deci, azi este despre tine PETRU T. GRĂDINARU și volumul de versuri PUSTIUL VIEȚII,