In memoriam Victoria Berbecar, o artistă a neuitării

13/01/2022

Victoria Berbecar
(4 februarie 1944 – 12 ianuarie 2022)

Promotor al artei țesutului, a Maramureșului și a țării, preoteasa VICTORIA BERBECAR, din Botiza, a trecut în eternitate. În golul lăsat de plecarea la cer a domniei sale, rămâne un artist popular autentic, un nume ce nu va fi uitat nicicând. Sunt oameni pe care este de ajuns să-i întâlnești de două-trei ori în viață pentru a ști că sunt atinși de lumina divină, la rândul lor atingând, ocupând în sufletul celui cu care se întâlnesc, un loc luminos ce va rămâne peste timp doar al lor.

Dumnezeu să o odihnească în pace!

*****

Nu cunosc pe faţa Pământului Românesc o mai frumoasă pereche de intelectuali implicaţi vocaţional atât de profund, de constant, de distribuit. Dacă Octavian Goga a zis despre George Pop de Băseşti că aici la cripta Marelui Bărbat trebuie să vină toţi românii să înveţe Istoria, atunci zic şi eu, peste vremuri şi peste proporţii spaţiale că aici, la Botiza, ar trebui să vină în pelerinaj toate familiile de preoţi români, să vadă un Exerciţiu de Mucenicire Cultural – Misionară la Familia Victoria şi Isidor Berbecar. Atunci când stelele şi-au terminat lucrarea „începătoare” aşezând relaţie între Sfântul Isidor din Calendar, ziua de naştere a preotesei, ziua venirii în Botiza şi alte zile importante, trebuie să luăm seamă şi noi contemporanii spre a ne modela ce se mai poate prin vieţile noastre.

Dr. Teodor Ardelean,
Preoteasa Victoria Berbecar – o artistă a neuitării:
volum aniversar la împlinirea vârstei de 70 de ani, p. 8.

*****

Prin ceea ce a realizat, într-un timp ce a adunat peste patru decenii de artă şi tradiţie, dânsa a demonstrat că omul se alătură lucrării lui Dumnezeu, preluând tradiţia străbună, ca apoi să-şi aducă aportul la conservarea, dezvoltarea şi sporirea ei. Dacă doamna Victoria Berbecar a descoperit tradiţia meşteşugarilor artizani la Botiza, meritul ei este faptul că a devenit una dintre cele mai desăvârşite ţesătoare maramureşene, reuşind să ducă tehnica străveche peste tot în lume, dar şi s-o păstreze transmiţând-o nealterată tinerei generaţii.

Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului,
Preoteasa Victoria Berbecar – o artistă a neuitării:
volum aniversar la împlinirea vârstei de 70 de ani
, p. 6.

***** 

Citește restul acestei intrări »


In memoriam Dumitru Fânăţeanu

22/11/2021

Dumitru Fânăţeanu
(n. 28 iunie 1944 – d. 20 noiembrie 2021)

A trecut în eternitate poetul și omul de cultură maramureșean Dumitru Fânățeanu, membru al Cenaclului Scriitorilor din Maramureș.

Dumitru Fânățeanu s-a născut în 28 iunie 1944, în Tăuţii de Sus. Din 1963, a fost corist, cântăreţ şi solist vocal la Ansamblul „Ciprian Porumbescu” din Suceava. Din 1974, a devenit instructor-metodist la Casa de cultură din Baia Sprie. Între 1983 şi 2001, a fost inspector judeţean pentru Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor. Apoi, s-a întors ca director la Casa de cultură din Baia Sprie, până în anul 2008.

Este cunoscut ca un poet plin de har, care nu și-a risipit talantul, primit la naștere. După anii 90, a publicat 12 volume de poezie, fiind premiat pentru volumul „Necuprinsele azururi” la concursul „Cărţile anului” – 2013.

In memoriam Dumitru Fânățeanu expoziție de carte realizată la Sala de lectură Carte curentă

Volume publicate:

Arhimede şi punctul secundei, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2009;

Arhitectura de ploi, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2009;

Timpul din noi, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2009;

Necuprinsele azururi, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2013;

Chipul destinului, Editura Enesis, Baia Mare, 2014;

Iluminările înaltului, Editura Grinta, Iași, 2014;  Citește restul acestei intrări »


Poetul Dumitru Fânățeanu a plecat să colinde în ceruri

22/11/2021

Dumitru Fânățeanu
(28 iunie 1944 – 20 noiembrie 2021)

Motto:

Dumnezeu acum a hotărât. Acum m-a împins și a spus:
„Du-te, că e timpul!”

Dumitru Fânățeanu

(din cuvântul Domniei Sale, în 2009, cu ocazia lansării volumului de debut Timpul din noi, volum premiat, în același an, 2009, în luna mai, în cadrul Festivalului „Armonii de primăvară”, la Vișeul de Sus).

Trec zilele

(autor Dumitru Fânățeanu)

 Curate am vrut să fie toate
Ţesute-n pânza unui timp
La preţ de Voroneţ ce poate
Să fie veşnic, cum Olimp.

 

Prin mitice lumini stelare
Am ars în veşnice nelinişti
Pe culmi de vis doar o-ntrebare
Îmi stăruia în ochii trişti.

  Citește restul acestei intrări »


In memoriam col. (rtr.) dr. Eugen-Nicolae Rotărescu

25/10/2021

Col. (rtr.) dr. Eugen-Nicolae Rotărescu
(8 iunie 1949 – 24 octombrie 2021)

Scurs din preaplinul existenței, timpul a încetat să-i mai fie prieten col. (rtr.) dr. Eugen-Nicolae Rotărescu, colaboratorul revistei noastre. Vestea decesului, neașteptată și nedorită, ne-a fost transmisă pe 25 octombrie a.c.

Amintirea unui suflet nobil, care și-a dedicat toată viața semenilor, așa cum frumos a precizat îndoliata familie, va rămâne în conștiința colaboratorilor săi, printre care se numără și revista „e-Bibliotheca septentrionalis” a Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare.

Eugen-Nicolae Rotărescu s-a născut în 08 iunie 1949, în comuna Sadu. A urmat cursurile Liceului Teoretic „Gustav Grundisch”, din Cisnădie, apoi pe cele ale Școlii Militare de Ofițeri de Miliție din București. În 1973 este licențiat în drept în cadrul Facultății de Drept, București.

Și-a început activitatea în 1970 – în municipiul Sibiu – an în care s-a căsătorit cu Ana Cristea, soţia alături de care a construit o familie frumoasă, având doi copii: Ramona-Ileana (medic) şi Eugen-Bogdan (jurist); fiul i-a dăruit singura nepoată, arhitect rezident în Cluj-Napoca.

A cunoscut toate treptele carierei profesionale. În 1973 a devenit comandantul plutonului de pază generală Citește restul acestei intrări »


In memoriam Nicolae Pop

13/10/2021

Nicolae Pop
(18 aprilie 1938 – 12 octombrie 2021)

A plecat dintre noi o personalitate a culturii, un colaborator apropiat al Bibliotecii Județene „Petre Dulfu”, un OM blând şi bun. Primar, profesor, director, pictor, cetățean de onoare în cele două sate, Cicârlău și Apa, și-a pus toate puterile în slujba neamului și pentru cultivarea memoriei eroilor noștri, fiind un model de modestie, discreție și dăruință.

Transmitem cele mai sincere condoleanțe familiei îndoliate.

Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace!

Colectivul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

* * * * *

Scurte date biobibliografice *:

Nicolae Pop – S-a născut, în localitatea Cicârlău, pe data de 18 aprilie 1938. A urmat școala primară și cea generală în localitatea natală, studiile liceale le-a efectuat la Liceul de Artă Plastică din Cluj-Napoca (1956-1961), după care cele universitare la Facultatea de Artă Plastică Cluj-Napoca, Citește restul acestei intrări »


In memoriam prof. dr. George Achim

04/10/2021

prof. dr. George Achim
(27 februarie 1960 – 03 octombrie 2021)

Profesorul George Achim, unul dintre cei mai distinși intelectuali ardeleni ai momentului, a părăsit prematur lumea aceasta, trecând DINCOLO și lăsând un gol imens în sufletele celor care l-au înțeles, iubit și admirat. Fără el, comunitatea academică rămâne mai săracă. Distins profesor universitar, critic literar, eseist și poet, conducător de doctorat, șeful școlii doctorale băimărene de științe socioumane, George Achim a fost un colaborator apropiat al Bibliotecii Județene „Petre Dulfu”, un coleg exemplar, împărtășind cu generozitate din vasta lui cultură. Ne vom gândi cu drag la el. Ne vor lipsi zâmbetul lui cald, disponibilitatea către dialog și prietenie. Suntem aproape de familia greu încercată și Îl rugăm pe Bunul Dumnezeu să-l odihnească în pace.

Colectivul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu”

* * * * * *

George Achim (n. 27 februarie 1960, Valea Chioarului, Maramureș, d. 03 octombrie 2021, Baia Mare, Maramureș) a fost directorul Școlii doctorale de Științe umaniste, renumit profesor de literatură contemporană, critic literar, poet și eseist.

A urmat cursurile liceului „Ady-Șincai” din Cluj-Napoca și pe cele ale Facultății de Filologie din Cluj și București, specializarea română-spaniolă.

Experiență profesională:

În anii studenției, 1979 – 1983 a făcut parte din Citește restul acestei intrări »


În 13 septembrie 1913 a murit Aurel Vlaicu

13/09/2021

de Mária BERÉNYI

La inițiativa lui David Voniga (originar din Giula/Ungaria) s-a ridicat primul monument Vlaicu în România.

După moartea tragică a lui Aurel Vlaicu, petrecută în 1913, David Voniga, preot în Giroc, jud. Timiş, inițiază ridicarea monumentului închinat în memoria aviatorului român. În România acesta a fost primul monument Vlaicu.

În hotarul comunei Giroc s-a ridicat acest monument care a dat chipul unei cruci de 3 metri înaltă pe care e gravat textul:  Citește restul acestei intrări »


O duminică tristă pentru români!

05/09/2021

„Suntem din plămada din care sunt făcute visele, iar scurta noastră viață o întregește un somn”.
(Prospero – „Furtuna”, W. Shakespeare)

Ne-au părăsit două personalități uriașe ale sportului și teatrului românesc! Ivan Patzaichin și Ion Caramitru! E prea mult…!

Ivan Patzaichin (n. 26 noiembrie 1949, Mila 23, Crișan, Tulcea, România – d. 5 septembrie 2021, București, România) a fost un canoist român, de etnie lipoveană, cvadruplu laureat cu aur la Jocurile Olimpice de vară din 1968, 1972, 1980 și 1984 și triplu laureat cu argint.

A absolvit Institutul de Educație Fizică și Sport în 1975, și a devenit membru al Clubului Sportiv Dinamo din București.

A participat la 5 ediții ale Jocurilor Olimpice Citește restul acestei intrări »


O viaţă trăită în adoraţia geniului eminescian

03/08/2021

Ultima fotografie cu Veronica Micle (22 aprilie 1850 – 3 august 1889)

3 august 1889. O agonie de douăzeci de ore pune capăt unei vieţi de 39 de ani. O viaţă care fusese, cum însăşi poeta o definea, „o complicare ciudată de întâmplări, de fericiri care nu m-au fericit”. Chemat urgent de la Iaşi, doctorul Taussig explică decesul printr-o fulgerătoare congestie cerebrală. Sticluţa cu arsenic, fusese golită repede, după miezul nopţii de 2 spre 3 august, cu „lăcomie hotărâtă”. O sinucidere premeditată. În ultima scrisoare, datată 1 august, Veronica Micle o ruga pe Smaranda Gârbea, una din apropiatele sale, să-i procure, prin fratele ei, medic la spitalul din Bălţăteşti, încă o doză de picături de arsenic, necesare pentru tratamentul anemiei de care suferea fiica ei cea mică, Virginia. (…)

Veronica Micle se retrăsese la Văratec la două săptămâni după moartea lui Eminescu. Văratecul era locul odihnei estivale Citește restul acestei intrări »


In memoriam Ioan Chertiție

28/07/2021

Ioan Chertiție
(22 ianuarie 1956 – 27 iulie 2021)

Ioan Chertiție s-a născut în data de 22 ianuarie 1956. Fiu de muncitor și mama casnică, Ioan Chertiţie locuia într-o casă situată în Satu Nou de Sus.

Avea doar şase ani când au demarat lucrările la Penitenciarul Baia Mare. Voiam să văd, să ştiu ce se întâmplă dincolo de sârma ghimpată. (…) Simţeam o atracţie inexplicabilă să ştiu ce este acolo. (Ioan Chertiție)

Pentru că îşi petrecea cea mai mare parte a timpului în incinta penitenciarului, Ioan Chertiţie a devenit copilul de trupă al militarilor în termen: mânca la popotă împreună cu aceştia, mergea la şcoala de acolo şi, de cele mai multe ori, chiar dormea în dormitorul militarilor.

Ajuns la vârsta maturității, i s-a propus un post de gardian Citește restul acestei intrări »