In memoriam conf. univ. dr. CARMEN DĂRĂBUȘ

Carmen Dărăbuș
(3 februarie 1966 – 20 mai 2023)

Conf. univ. dr. habil. Carmen Cerasela Dărăbuș (Pavel), născută la 3 februarie 1966, în Baia Mare, a parcurs un drum academic de excepție.

A studiat la Liceul Industrial Nr. 9 (astăzi Colegiul Național Mihai Eminescu), Baia Mare, secția filologie-istorie. În anul 1990 a absolvit Facultatea de Filologie din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, secţia română-franceză, cu teza de licență, Teme şi motive balcanice în poezia română contemporană, a fost coordonată de prof. univ. dr. Mircea Muthu, iar în anul 2000 a devenit doctor în filologie în cadrul Universității București, Facultatea de Litere, cu teza Funcții ale cuvântului poetic la Nichita Stănescu.

A fost conf. univ. dr. habil. la Centrul Universitar Nord Baia Mare, Universitatea Tehnică Cluj-Napoca. În perioada 2004-2005 a fost lector de limba română la Universitatea „Chiril și Metodiu” din Skopje, Macedonia,

Arhidiaconul ILARION MUREȘAN a trecut la Domnul

Arhidiaconul Ilarion (Ioan) Mureșan
16 februarie 1942 – 3 aprilie 2023
(foto: ziarul Făclia)

Cu durere și întristare sufletească, dar și cu multă nădejde în Hristos Domnul, Cel înviat din morți, am primit vestea tristă că Părintele Ilarion Mureșan de la Mănăstirea Nicula, în dimineața zilei de 3 aprilie, a trecut la Domnul, la vârsta de 81 de ani.

* * *

Arhidiaconul Ilarion (Ioan) Mureșan s-a născut la 16 februarie 1942 în localitatea Breaza, comuna Negrilești, județul Bistrița-Năsăud, din părinții Petru și Senia Mureșan.

Clasele primare le-a făcut în localitatea natală Breaza și Școala Generală în Ciceu-Giurgești, apoi s-a înscris la Liceul de Artă din Cluj-Napoca. În anul 1962, s-a înscris la Școala de cântăreți bisericești din cadrul Seminarului Teologic de la Cluj, pe care a absolvit-o în anul 1964. În urma unui accident pe care l-a avut în copilărie, a rămas fără mâna stângă, de la cot.

Părintele Ilarion Mureșan din tinerețe a avut atracție spre viața monahală și după o consultare cu Părintele dr. Florea Mureșanu, tânărul Ioan Mureșan a intrat ca și viețuitor la Mănăstirea Hodoș-Bodrog, județul Arad în anul 1957, unde a stat timp de doi ani, datorită Decretului 410/1959, a trebuit să părăsească mănăstirea.

După ce a fost nevoit să revină în satul natal, tânărul Ioan Mureșan și-a reluat obiceiul de a participa clandestin, la slujbele de la Mănăstirea Rohia, unde rămânea câte o săptămână, și-l ajuta la slujbe și în administrație

In memoriam acad. Răzvan Theodorescu

In memoriam acad. Răzvan Theodorescu
expoziție de carte realizată la Sala de lectură a Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

Născut la 22 mai 1939, la București, Emil Răzvan Theodorescu a fost istoric de artă, doctor în ştiinţe istorice, Preşedintele Secţiei de Arte, Arhitectură şi Audiovizual a Academiei Române, Secretar general al Asociaţiei Internaţionale de Studii Sud-Est Europene, Profesor la Universitatea de Arte, Membru titular al Academiei Române din 2000 (corespondent – 1993). A fost şi directorul general al Televiziunii Române în perioada 1990-1992 şi ministru al Culturii, între anii 2000-2004.

Şi-a început cariera ştiinţifică în 1963, la Institutul de Istoria Artei al Academiei Române, unde a fost cercetător ştiinţific (1963-1987) şi director adjunct ştiinţific (1972-1977), conform volumului „Membrii Academiei Române 1866-2003” (Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, 2003).

Conferenţiar asociat la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti (1972-1974; după o întrerupere de peste un deceniu, a revenit, în aceeaşi calitate: 1987-1989), în prezent Universitatea Naţională de Arte (UNArte), unde, din 1990, a fost profesor, ţinând cursuri de artă medievală europeană, tipologia artei sud-est europene

In memoriam Dumitru Pop Tincu

Dumitru Pop Tincu
25 august 1955, Săpânța (Maramureș) – 15 decembrie 2022

de Corina Isabella CSISZÁR

Cimitirul vesel din Săpânţa, unul din locurile cele mai cunoscute în toată lumea care vorbesc despre tradiţia şi cultura românească, atrage an de an mii de turişti. Este singurul loc din lume în care moartea este luată în râs. Dumitru Pop Tincu a fost cel care a dus mai departe ceea ce a început acolo Stan Ioan Pătraş, iniţiatorul epitafurilor vesele de pe crucile din cimitir.

Crucile din Cimitirul vesel reprezintă valori care pot fi puse alături de oricare din marile creații și capodopere, o mărturie a unui neam dăruit de Dumnezeu cu mult har, a unui neam cu adevărată vocație de creator. Dumitru Pop Tincu a ținut cu sfinţenie la buna păstrare a tradiţiei ancestrale, din care a făcut parte.

El a continuat opera lui Stan Ioan Pătraş din 1977. Era doar un copil când i-a devenit ucenic artistului, Dumitru Tincu, iar când a murit Stan Ioan Pătraş, elevul de atunci avea doar 14 ani. În tot acest timp, a învăţat meșteșugul de la Stan Pătraș. Stan Pătraș pornea, iar Dumitru Pop Tincu continua lucrarea. Versurile, tot de la mentorul său le-a învăţat. Și a fost numit continuatorul său. Stan Pătraș i-a descoperit potențialul.

În realizarea crucilor s-a inspirat din viața de zi cu zi a oamenilor, din trăirile și experiențele lor.

In memoriam prof. univ. dr. ONUFRIE VINȚELER

Onufrie Vințeler
(10 august 1930, Căptălan/Alba – 14 septembrie 2022, Cluj-Napoca)

Prof. univ. dr. ONUFRIE VINȚELER este o personalitate binecunoscută în peisajul cultural clujean, iar renumele său a ajuns, de mai bine de o jumătate de veac, peste hotarele țării, fiind unul dintre cei mai importanți lingviști și slaviști.

Născut pe data de 10 august 1930 în satul Căptălan din județul Alba, fiind cel mai mare dintre copiii unei numeroase familii de țărani, încă de tânăr își ia destinul în propriile mâini și hotărăște să învețe o meserie, ca să-și facă un rost în viață și să-și poată ajuta familia. După absolvirea școlii profesionale din Sibiu, este selectat de o comisie pentru a-și continua studiile la o școală specială cu profil real, pe care o absolvă cu rezultate foarte bune în 1952, având posibilitatea ca ulterior să urmeze Institutul Feroviar, pentru a deveni inginer.

Însă destinul îi pregătește altceva. La începutul anului următor, la Brașov vine o comisie care selecta candidați pentru facultățile umaniste și tânărul dornic de carte acceptă să devină student al Facultății de

In memoriam EMIL GARAMI

EMIL GARAMI
(25 august 1939 – 9 septembrie 2022)

În ziua de 9 septembrie s-a stins din viaţă dr. Emil Garami, un cunoscut şi recunoscut judecător din Jula, de origine română, care în anul 2015 a fost distins cu Ordinul Naţional „Crucea Ungariei” (Magyar Érdemrend tisztikeresztje), care i-a fost atribuită pentru recunoaşterea muncii profesionale şi administrative, dar şi pentru viaţa exemplară a acestuia.

Emil Garami (Gligor) a văzut lumina zilei pe 25 august 1939, în localitatea Bătania, într-o familie mixtă, din părinţi români şi sârbi. Primele patru clase de şcoală generală le-a absolvit în şcoala din satul natal, iar din anul 1950 a devenit elevul şcolii româneşti din Jula, unde a rămas să termine şi liceul, obţinând diploma de bacalaureat în anul 1958.

„De la sfârşitul clasei a treia de liceu am decis că voi deveni avocat. În primii ani ai liceului am avut şi o înclinaţie spre jurnalism, am scris multe articole pentru gazetă (Libertatea Noastră şi Foaia Noastră – nota red.), mai ales despre

Slavă slovelor de suflet!

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare,
Redactor-șef al revistei „Familia română”

Radu Ciuceanu – istoric, fost deținut politic, membru de onoare al Academiei Române
(16 aprilie 1928 – 12 septembrie 2022)

Am venit la Mangalia, la Hotel „Paradiso”, să tratăm boli ale trupului şi, deopotrivă, ale vârstei! Dar, dincolo de toate procedurile, cel mai bun tratament ni se administrează în direcţia sufletului. Se înfiripă discuții fertile, se profilează noi prietenii culturale, se aştern punți stabile peste reliefuri de trecere…

Cercul Artelor „Solteris”, condus de renumita poetă Emilia Dabu, este celebru în zonă prin activitățile sale. Târgul estival de carte, botezat surprinzător de metaforic „Carte la nisip”, se însoțește minunat cu evenimente în care Țara vine să susțină cu forțele sale intelectuale Sudul Litoralului: Adrian Cioroianu, Mircea Cărtărescu, Denisa Comănescu, Andrei Păunescu, Lidia Bodea, Ionel Dumitrescu… În vârf de sezon şi în tensiunea celor mai calde zile, Grigore Leşe le-a prezentat callatienilor un recital specific şi cartea sa „Acum ştiu cine sunt”. La doar câteva zeci de kilometri de Balcik, Adrian Cioroianu, prietenul nostru stabil şi dedicat, mare iubitor şi descifrator de istorie a venit cu cartea „Maria a României”. Și exemplele pot continua…

Dar, surpriza nu vine doar de la implicarea elitelor româneşti în prezentul cultural al celebrei cetăți Callatis. Trecutul ne întreține pe toți, mari sau mici, tineri sau vârstnici. Domnii de la „masaj”, când văd „Maramureş” pe fişa de tratament, nu se mai satură să povestească ce frumos a fost la Bârsana şi Botiza, la Săpânța şi Moisei, la Vadul Izei sau Budeşti… Doamnele de la „electro”, care au urmărit pe canale TV locale evenimentele culturale din ultimele săptămâni, opinează că Maramureşul e „cel mai frumos ținut”, că la Baia Mare e „cea mai grozavă bibliotecă ş.a.m.d.

Îl întâlnesc întâmplător pe profesorul Radu Ciuceanu, directorul Institutului pentru Studiul Totalitarismului al Academiei Române. Îmi dăruieşte ultima apariție editorială „La taină cu diavolul”, o carte superbă ce se citeşte cu sufletul la gură şi cu mintea „înlănțuită” în trecutul apropiat.

O lucrare evadată din toate şabloanele, o carte de memorii

In Memoriam Radu Ciuceanu – istoric și politician român

Radu Ciuceanu
(16 aprilie 1928 – 12 septembrie 2022)

Radu Ciuceanu s-a născut la 16 aprilie 1928, în Arad. A absolvit cursurile Colegiului „Carol I” din Craiova în 1947, an în care, la doar 19 ani, a pus bazele unui grup de rezistență anticomunistă. Pentru activitatea din cadrul acestui grup a fost arestat și condamnat la 15 ani de închisoare. După eliberare a continuat să critice regimul și să fie urmărit constant de Securitate. Între anii 1966-1970 a urmat cursurile Facultății de Istorie de la Universitatea București.

A fost cercetător la Institutul de Arheologie din Bucureşti (1970-1975) şi apoi la Muzeul de Istorie şi Artă al Municipiului Bucureşti (1975-1989). După 1990 a fost printre fondatorii Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, director fondator al Institutului Naţional pentru Studiul Totalitarismului din subordinea Academiei, editor şi membru fondator al revistei „Arhivele Totalitarismului”.

A semnat zeci de volume, peste 100 de articole și peste 200 de comunicări. A întreprins numeroase cercetări arheologice pe aproximativ

Neagu Udroiu – un mentor inspirațional!

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare,
Redactor-șef al revistei „Familia română”

Neagu Udroiu
(3 aprilie 1940 – 10 septembrie 2022)

La ora potrivită de ceasurile cerurilor lăsăm tot nimicul acumulat într-o viață și luăm în brațe relieful veșniciei, unde numai sufletele au acces nețărmurit. Nu știu de ce prietenul Neagu Udroiu s-a grăbit să plece în depărtările lipsite de apropieri și comuniuni, dar mă întăresc cu gândul că memoria și-a pietrificat-o cu multe și mari făptuiri.

Întâmplarea a făcut ca știrea să-mi parvină printr-un prieten comun, iar mai apoi să citesc un comunicat de suflet de la Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România. Uniune la care Neagu Udroiu a fost membru încă din începuturile sale gazetărești, după ce a depășit stagiul ingineriei metalurgice pentru care și-a împlinit școlarizările superioare. Uniune la care am aderat și eu în iulie 1972, pe vremea în care președinția acestei organizații era deținută de Nestor Ignat, alt mare prieten comun. Uniune care a reînviat în urmă cu puțini ani, sub bagheta magică a lui Doru Dinu Glăvan, sfetnicit sapiențial de același magistral mentor inspirațional Neagu Udroiu.

Ne-am cunoscut cu adevărat cu ocazia unor vizite oficiale ale Președintelui Ion Iliescu în Lituania, China și Coreea de Sud, într-un turneu cu adevărat antologic, din care multe amintiri poartă pecetea felului excelent

22 august: Moartea Ecaterinei Teodoroiu

La data de 22 august 1917* a murit în luptele de la Mărășești, cea supranumită „Eroina de la Jiu”, sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu, prima femeie ofițer din armata română care și-a sacrificat viața pe câmpul de luptă.

Ecaterina Teodoroiu pe numele său adevărat Cătălina Toderoiu şi-a început activitatea în război ca infirmieră la spitalul din Târgu Jiu, după care a cerut să lupte pe front, remarcându-se în luptele de la Jiu şi Filiaşi, unde a fost rănită la ambele picioare. Însuși regele Ferdinand I i-a acordat personal la data de 19 martie 1917, distincția „Virtutea militară” şi a fost avansată la gradul de sublocotenent, primind în același timp comanda unui pluton din Regimentul 43 Infanterie. În fruntea acestui pluton a căzut eroic în seara zilei de 22 august 1917, în timpul bătăliei de la Mărăşeşti, fiind răpusă de două gloanțe ce au lovit-o în piept.

A fost înmormântată iniţial pe valea Pârâiaşului,