Drumul apelor

04/02/2016

de Aurelia OANCĂ

Mara_la_Desesti_sursa internetCele două fete-râuri îşi luară rămas-bun de la Zâna Apelor, apoi o porniră lin la vale. Au trecut peste câmpii, peste dealuri, s-au ascuns după stâncile uriaşe ce le-au ieşit în cale, apoi iar au udat malurile câmpiilor.

– Ce frumos este totul, zise Mara.

– Ai dreptate, surioară, dar acum, hai să vedem şi alte meleaguri.

Aşa că, fiecare râu a curs în altă direcţie. Au zburdat cu apele lor limpezi, au stropit pomi şi flori, s-au jucat cu razele soarelui în zilele calde, sau şi-au învolburat apele când era furtună. Zilele treceau, iar cele două râuri curgeau mai departe, spre alte şi alte ţinuturi. Deodată, Mara întâlneşte un munte uriaş, întunecat şi stâncos. Citește restul acestei intrări »