„Demersuri, destine, deveniri”

de dr. Teodor ARDELEAN,
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

Ioan Alexandru
(25 dec. 1941, Topa Mică, România – 16 sept. 2000, Bonn, Germania)

Un om extrem de iubit de toată lumea bună a fost poetul Ioan Alexandru. Mai sunt și azi concitadini care povestesc despre discursul său în Baia Mare cu doar câteva săptămâni înainte de finalul „sistemului”.

Mitropolitul nostru Andrei i-a onorat memoria în satul natal de curând. Episcopia noastră i-a reeditat volumul de corespondență cu vrednicul de pomenire Justinian. E bine să ni-l reamintim mereu pe cel mai important imnolog al nostru și asta nu numai când poposim la Rohia (Casa Poetului) sau la Nicula (Crucea Poetului), ci în toate perimetrele fizice sau psihice care pot da glas unei mărturii cu rost, chiar dacă uneori e vorba de tangențe antropotropice. Spre exemplu, prietenul meu (de exact 50 de ani!), Ion Onuc Nemeș de la Sibiu, scrie des în media electronică despre satul său Sâncraiu Almașului, iar eu „alunec mai la deal” spre Topa Mică, la fratele Ioan Alexandru acasă.

Bunătatea lui am descoperit-o din poveștile colegilor lui de la Filo, printre care și cele ale profesorului Aurel Pășcuță de la Jibou. De câte ori îl întâlnesc pe profesorul meu de română și diriginte Relu Pășcuță pomenește despre reacțiile elevului iubitor de literatură ce eram la lecțiile despre Mihai Beniuc.