de Gabriela Genţiana GROZA
Îl apucă pandalia,
Nu că-i mare pandemia,
Dar nu se mai duce iar
Cu prietenii la bar. Citește restul acestei intrări »
de Gabriela Genţiana GROZA
Îl apucă pandalia,
Nu că-i mare pandemia,
Dar nu se mai duce iar
Cu prietenii la bar. Citește restul acestei intrări »
de Gabriela Genţiana GROZA
Epigrama, specie a poeziei lirice, catren cu formă fixă și poantă la final, are suficient de mulți adepți pentru a fi băgată în seamă. Ceea ce am observat însă, de îndată ce ai pășit pe tărâmul epigramiștilor adunați laolaltă într-un cenaclu, cu greu te mai poți desprinde de grup. Rămâi ancorat alături de confrați cu dorința de a găsi poante care să te inspire în crearea unei epigrame, cu gândul de a atrage atenția asupra unor racile ale societății, defecte de comportare ale semenilor etc. Un rol important în rămânerea la suprafață în „oceanul” românesc al epigramiștilor îl au, în opinia mea, conducătorii cenaclurilor, Citește restul acestei intrări »
de Gabriela Genţiana GROZA
de Gabriela Genţiana GROZA
lângă bloc/unde nu mai e un loc
Mi-am plătit loc de parcare.
De lipsesc măcar o zi,
Mi-l ocupă fiecare
Nezicând măcar mersi!