DESPRE ELITISMUL EXACERBAT

prof. dr. Teodor Ardelean

de prof. dr. Teodor ARDELEAN

Oamenii de cultură au constituit în toate timpurile elementele de rezistenţă ale unor sisteme sociale ce le-au fost de cele mai multe ori fie îndepărtate, fie ostile. Consistenţa lor ca exponenţi şi performeri n-a depins, de cele mai multe ori, de gradul de aşa-zisă protecţie publică pe care uneori autorităţile administrative îl frunzăresc în relaţia lor cu „pătura” intelectuală. Poate tocmai din această cauză scriitorii, artiştii plastici, compozitorii şi ceilalţi par a fi purtătorii de expresie ai nonconformismului social.

În zilele noastre stările de lucruri par a fi mult mai tulburate. Există o categorie de exponenţi ai culturii care afişează un elitism exacerbat şi foarte limitat perimetral din care au constituit o redută de luptă atât cu mediul politic, cât şi cu populaţia consumatoare de cultură. Ei sunt cei ce fac ierarhii, dau note, stabilesc foaia de parcurs a liderilor politici, organizează mişcările civice, înfruntă adversarii, ordonează, ordonanţează, clasifică… Din turnurile lor de fildeş coboară râuri de lavă murdară, înfierbântată, spre atenţionarea privitorilor cu privire la singura cale de scăpare din ecuaţiile momentelor. Privirile lor – pătimaşe, ipotezele lor – singure, concluziile lor – mereu tendenţioase. Idei împuţinate de cele mai multe ori de aderenţele lor la menajeriile pe care le servesc.

Şi, până la urmă, de fapt, de ce vorbim despre aceşti oameni? Prin ce sunt ei periculoşi pentru mersul culturii? De ce ne „legăm” de ei?