Despre fericire

de Zaira SAMHARADZE

La izvorul din vârful muntelui Mtaţminda
Urcam cu mama.
Nici până azi ea nu a aflat
Că nu setea mă duceam să-mi astâmpăr,
Ci, dacă stăteam atât de mult
Cu trupul plecat peste izvor,
Era ca să văd minunea:
Mâinile mamei făcute căuş
Şi, sub apa ca de cleştar,
Liniile tăinuite ale palmelor ei
În care-mi citeam fericirea…