Despre mângâiere şi dans

 

(joc contemporan)

de Passionaria STOICESCU

Ce jalnică minune –
să mângâi astăzi lucrurile
ca ele să reflecte,
să sune!

Mângâi telefonul,
obrazul lui de plastic lucios –
şi se aude vocea duşmanului,
a trădătorului dându-mi bineţe,
ba chiar a celui drag,
care prin viu grai
nu mi-ar şopti o gingăşie,
ca şi când l-ar opri un misterios prag
la urechea mea dornică de tandreţe,
de poezie…