Despre o succesiune mentorială

de dr. Teodor ARDELEAN,
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

Mitropolitul Nicolae Colan
(28 noiembrie 1893 – 15 aprilie 1967)

Acest articol e un colaj format din câteva cugetări ale mele izvorâte din lectura unor gânduri de mai mare atitudine, altitudine și rectitudine morală. La 26 iunie 1936 a fost înscăunat la Cluj episcopul Nicolae Colan. Din anul 1928 și până la această urcare ierarhială, cărturarul ardelean a condus, la Sibiu, Academia teologică „Andreiană”. După ce Sfântul Sinod a decis „promovarea”, a ajuns în funcția de rector dr. Dumitru Stăniloae. Iată ce scrie „urmașul” despre „înaintașul său”, în „Revista teologică” (an XXVI, Nr. 7-10, pp. 260-262). Decupaje și intarsii: „Sunt multe însușiri omenești vrednice de admirat. Și Dumnezeu a distribuit aproape fiecăruia câte una…”. „Ceea ce se întâlnește mai rar însă este o minimă armonie între însușirea bună… și celelalte însușiri ale sale. De obicei oamenii cuprind în ființa lor etică prăpastii grozave. Lângă piscul înalt al unei însușiri sau porniri admirabile, stă prăpastia adâncă și înfricoșată a unui defect care împrăștie și în interiorul acelui om și în afară miresme înăbușitoare. Aurul și briliantele stau de-a valma cu lucrurile care trezesc numai dezgust și antipatie”… „La P.S. Nicolae Colan se întâlnește tocmai acel echilibru rar, acea armonie frumoasă și generală care îți dă îndată impresia că peste toate impulsurile,