Biserica românească Sfânta Maria din Atlanta – o familie extinsă a părintelui Nicolae Clempuș

18/07/2021

Originar din Valea Vișeului, județul Maramureș, Nicolae Clempuș a copilărit în ambianța frumosului. Bunicul, cantor la strana bisericii, îi spunea tot felul de povești, iar într-o bună zi, i-a mărturisit că s-ar bucura foarte mult dacă nepotul ar lua calea preoției. Cu timpul, junele a crescut, și-a făcut bagajul și a luat calea Bucureștiului, unde a studiat Seminarul și Facultatea de Teologie. A fost pentru scurtă vreme preot de spital, însă pronia avea alte planuri cu el. În anul 2001, soția, medic de profesie, a primit o invitație de a lucra în SUA, iar misiunea își schimba datele. Pe tărâm american a ridicat o biserică, a închegat o comunitate, le este permanent alături și se îngrijește ca tinerii să-și cunoască credința și rădăcinile.

Misiunea părintelui Nicolae Clempuș se desfășoară într-un mozaic religios, în care denominațiunile protestante și neoprotestante sunt la tot pasul. De când slujește în Atlanta, părintele a botezat americani get beget, care au fost furați de frumusețea și profunzimea Ortodoxiei.

În cei douăzeci de ani de existență, comunitatea a evoluat de la 5-6 familii, până la 200. Citește restul acestei intrări »


Românii sărbătoresc Ziua Națională oriunde s-ar afla

01/12/2015

panglica-tricolor

de Dorina Cornelia ALDEA

http://www.observatorul.com/articles_main.asp?action=articleviewdetail&ID=14958

Pe 1 Decembrie, toți românii, oriunde s-ar afla, poartă România în suflet, iar Imnul României va răsuna în toate lăcașurile, din toate colțurile lumii, unde bat inimi de români.

Iar pe noi, românii care suntem departe de țară, această zi pe care o petrecem împreună ne leagă și mai puternic, ne aduce împreună cu gânduri bune, cu amintiri plăcute, cu tradiții, cu lucrurile bune pe care România ni le-a dat.

România a sădit în noi valori, cum ar fi moralitatea, modestia, ambiția, iertarea, importanța familiei, a prietenilor, și a țesut în fibra ființei noastre o puternică legătură cu pământul, apele, codrul, aerul, croindu-ne un contur care ne definește. Citește restul acestei intrări »


Mesaj de la „Observatorul” din Toronto, de Ziua Națională a României

01/12/2015

Oarba de Mures_foto_Adrian Pop_6

de Dumitru Puiu POPESCU

La Mulți Ani, de Ziua României, dragi prieteni!

Vă propunem un articol trimis de Dorina Cornelia Aldea din Vancouver, cu ocazia zilei României:

http://www.observatorul.com/articles_main.asp?action=articleviewdetail&ID=14958

Pe cei din Toronto și împrejurimi îi invităm mâine, 1 Decembrie a.c., la ora 12 în fața Parlamentului din Queen’s Park, unde se va ridica Steagul României. Citește restul acestei intrări »


Evenimente la „Observatorul” din Toronto

05/05/2015

Event537

COMUNICAT DE PRESĂ

Între 4-10 mai a.c., la City Hall (primăria) din Toronto are loc Săptămâna Presei din Canada.
Accesul în primărie este între 8 a. m. – 9 p. m. Standul nostru îl puteţi vedea în fotografie şi pe:
http://www.observatorul.com/events_main.asp

La 10 mai vom sărbători Ziua Independenţei României, printr-o expoziţie de carte, fotomontaje cu imagini despre România ş. a. Citește restul acestei intrări »


ANUAL AWARDS CEREMONY – NATIONAL ETHNIC PRESS OF CANADA (Premiile anuale ale presei etnice din Canada)

16/11/2014

Event505

de Dumitru Puiu POPESCU

Bun găsit, prieteni,

În 14 noiembrie a.c., în sediul Parlamentului din Quen’s Park Toronto, în prezenţa Her Honour, the Lieutenant Governor Elizabeth Dowdeswell, s-au acordat premiile anuale ale presei etnice din Canada. Au participat membri ai guvernului, ai parlamentului, invitaţi.

Event506Revista „Observatorul” a fost onorată cu premiul „Distinguished Contributions to Multicultural communities of Canada, respect to Human Rights and efforts for Equality and Social Justice for all Canadians”.

Vezi câteva imagini la:
http://www.observatorul.com/events_main.asp

Deşi departe, gândurile noastre se îndreaptă spre cei dragi de acasă.

Suntem alături de voi, indiferent de decizia care se va lua azi.

Vă dorim sănătate şi numai bine, Citește restul acestei intrări »


ROMÂNI PE MELEAGURI CANADIENE

29/05/2014

(fragmente – selecţie făcută de redacţie)

de Lenuţa BURA POP

AcasaAşa cum într-o viaţă de om se întâmplă multe lucruri neprevăzute, mi s-a întâmplat şi mie ca prin anul 2006, pe când aveam vârsta de 69 de ani, să ajung tocmai peste ocean, în oraşul Calgary, din Canada. Fiind pensionară şi pensia fiind mică, am luat exemplul tinerilor şi am plecat la muncă peste hotare. Prin anumite împrejurări, am ajuns şi în familia unei nepoate, care după revoluţia din 1989, asemenea multor tineri din România, a emigrat în Canada. Prin intermediul familiei ei, am cunoscut mai mulţi români de toate vârstele, printre care şi copii. Una dintre cunoştinţele mele din Calgary, de care m-am ataşat sufleteşte foarte mult, a fost domnul Sabău. Un domn de peste optzeci de ani, emigrat de peste treizeci de ani şi cu multă experienţă de viaţă.

Acest domn inimos, pentru a mă ajuta să-mi petrec timpul de şedere pe acele meleaguri mai uşor, m-a introdus într-un grup de seniori români, care se întâlneau o dată pe săptămână într-un parc numit „Devoniam Gardens”, parc care era amenajat la etajul patru al unei clădiri impunătoare, cu multe etaje. Parcul era în aşa fel aranjat şi gospodărit încât aveai senzaţia că te afli într-un loc obişnuit, pe pământ, doar că acesta era acoperit, foarte bine luminat şi aerisit. În tot parcul se puteau admira copăcei şi tufişuri prin care zburau şi ciripeau vrăbiuţe. Mai puteai admira o cascadă din care curgea apa la vale prin pâraie amenajate, pe care din loc în loc erau bazine cu peşti frumos coloraţi, alei cu foarte multe flori, verdeaţă, bănci de odihnă şi un loc de joacă pentru copii. Citește restul acestei intrări »


Istorii de viaţă autentice şi pline de învăţăminte

26/05/2012

Cristiana Alexandra LEVIŢCHI,
psihoterapeut

Cristina Alexandra LevitchiÎn cartea „Exilul românesc la mijloc de secol XX” – scrisă de Octavian Curpaş o să găsiţi, deopotrivă, descrieri parcă desprinse din clasicii noştri – şi mă gândesc la Rebreanu, Slavici -, picături de istorie, politică, intrigă poliţistă şi ceea ce m-a captivat pe mine, mai ales, o analiză fină a psihologiei umane. M-au impresionat în mod deosebit subcapitolele „Ce-i omul…” „O frumoasă floare vine”, în care sunt înfăţişate, simplu şi profund, evenimentele tragice ale unor familii.

Experienţele prin care trece „Nea Mitică” (Dumitru Sinu – pe numele lui real), sunt pline de vitalitate (nu a avut timp să se plictisească în viaţă), unele pline de umor, altele de tristeţe, altele de primejdie… aşa cum este viaţa. Autorul prezintă cu multă claritate istorii de viaţă autentice şi pline de învăţăminte. Citește restul acestei intrări »


SEBEŞUL DE SUS – mit „Onkel Mitică” durchs Land der Erinnerungen

13/04/2012

Übersetzung aus dem Rumänischen von Gabriela Căluţiu Sonnenberg
Januar 2012

Motto: „Ich glaube wir sind aus Sehnsucht geboren. Daher verfolgt uns überall dieses erhabene Gefühl, ein Leben lang.  Ich bin auf dem Dorf geboren, dort wo auch die Ewigkeit ihre Wurzeln hat. Aus diesem Grund bin ich keineswegs verlegen.”
(Aurel I. Borgovan – „Sehnsucht nach dem Heimatdorf”)

de Octavian D. CURPAŞ
Phoenix, Arizona

63 Exiljahre haben es nicht geschafft, die Erinnerung an das Heimatdorf Sebeşul de Sus (Sebesch gelesen) aus dem Gedächnis von Dumitru Sinu zu löschen. Es ist schließlich der Ort in der Umgebung von Hermannstadt in dem er seine Wurzeln hat. Trotz seiner weltweiten Reisen und zahlreichen Begegnungen mit allerhand Menschen strahlt sein Gesicht in unverwechselbarer Freude sobald die Mitbewohner aus Sebeş in irgendeinem Gespräch erwähnt werden. Obwohl er schon im Jahre 1948 seine Heimat verließ um sein Glück in der großen weiten Welt zu suchen, hortete er sorgfältig all seine Erinnerungen aus der Zeit davor. Diese befinden sich entweder in seinem Gedächtnis, oder in zahlreichen Heften, akkurat handschriftlich festgehalten und sortiert. Wenn man ihn darum bittet  lässt er jederzeit gern die Vergangenheit Revue passieren.

Das Dorf von gestern, die Erinnerungen von heute

Zum Thema Heimatdorf habe ich mich mit „Onkel Mitică” lange Zeit unterhalten.  Jedes Mal wenn das Dorf ins Gespräch kam, tauchten neue Erinnerungen auf. Seine Fähigkeit sich bis ins kleinste Detail an Sachen zu erinnern, die vor so viel Zeit passiert sind grenzt an ein Wunder.
Im Herbst 1948 entzog sich Dumitru Sinu zum ersten Mal der Feldarbeit und überließ den Dorfbewohnern das Einbringen der Ernte, indem er die Heimat verließ. Bis heute kann er sich noch ganz genau an jedes einzelne Familienmitglied erinnern, sei es auch noch so klein oder entfernt verwandt. Mit Zufriedenheit registriert er auch, dass seine Tochter, die jetzt in Frankreich lebt, genauso wie er selbst das Heimatdorf ins Herz geschlossen hat. “Es macht mich glücklich zu wissen dass Sandra mein Elternhaus zurück gekauft hat und, nachdem sie es renovieren ließ, zusammen mit ihrer Familie die Ferien dort verbringt. Für sie ist es viel einfacher; schließlich leben sie viel näher dran.” Citește restul acestei intrări »


SEBEŞUL DE SUS – Cu nea Mitică printre amintiri

11/04/2012

CAPITOLUL XXX

Motto:
„Noi, cred că ne-am născut din dor. De aceea acest nobil sentiment, ne urmăreşte pretutindeni, toată viaţa. M-am născut la sat, unde s-a născut şi veşnicia. De aceea nu regret şi nici nu mă ruşinez de acest lucru.”
Aurel I. Borgovan – „Dor de satul natal”

de Octavian D. CURPAŞ

63 de ani petrecuţi în exil n-au reuşit să şteargă din memoria lui  Dumitru Sinu, amintirea Sebeşului de Sus, din ţinutul Mărginimii Sibiului, satul în care-şi are rădăcinile. A colindat lumea de la un capăt la altul şi a cunoscut o mulţime de oameni, de toate felurile, dar când vine vorba de sebeşeni, uşor poţi să-i citeşti pe faţă bucuria. A plecat de-acasă în toamna lui 1948, apucând calea  pribegiei, dar toate amintirile din vremurile acelea sunt aşezate, cuminţi, în zecile de caiete scrise de mâna lui sau spuse prin viu grai, ori de câte ori are ocazia s-o facă.

Satul de ieri, în amintiri de azi

Despre Sebeşul de Sus am vorbit mult cu nea Mitică. De fiecare dată când venea vorba de sat, îşi mai amintea câte ceva, uimindu-mă cât de amănunţit îmi relata fapte petrecute cu mai bine de jumătate de veac în urmă. Mitică Sinu şi-a lăsat consătenii să culeagă în tihnă roadele acelei toamne frumoase, a anului 1948, când a părăsit definitiv România, dar îşi aminteşte perfect de ei şi luând pe rând neamurile, familiile de vază sau pe cele obişnuite, mi-a povestit despre fiecare. E mulţumit că fiica lui, care locuieşte în Franţa, s-a ataşat de sat: “Sunt fericit că Sandra a răscumpărat casa părintească, a renovat-o complet şi merge cu familia în fiecare an la Sebeşul de Sus. Pentru ei e mult mai simplu, sunt mai aproape”. Citește restul acestei intrări »


Preotul GHEORGHE TATU din Sebeşul de Sus – Temniţă pentru spovedanie!

09/04/2012

CAPITOLUL XXIX

de Octavian D. CURPAŞ

Preotul Gheorghe Tatu din Sebeşul de Sus, militant activ împotriva comunismului, a fost una dintre victimele  ticălosului regim instaurat la 23 august 1944 în România. În anul 1953 ajunge după gratii şi petrece zece ani din viaţă în temniţele comuniste, în timp ce famila sa suportă consecinţele. Informaţiile despre dosarul preotului Gheorghe Tatu sunt lapidare iar motivele arestării sale, de-a dreptul hilare: Preotul Gheorghe Tatu din Sebeşul de Sus, Sibiu a fost arestat şi condamnat pentru că a spovedit persoane urmărite de securitate! – scrie în dreptul numelui său, în listele cuprinzând preoţii arestaţi în acea perioadă. Lipsa de dovezi, deşi atitudinea şi acţiunile preotului fuseseră, fără îndoială, anticomuniste, au condus, probabil, la fabricarea de acuzaţii. Drama familiei Tatu din Sebeşul de Sus am aflat-o de la Doina Tatu (căsătorită Nicula), care mi-a povestit mai pe larg despre cele întâmplate în copilăria şi tinereţea sa, la Sebeşul de Sus, şi nu numai. Ea a fost recent în vizită la Dumitru Sinu la Phoenix, Arizona. Nici cei 63 de ani de când nea Mitică a plecat din ţară şi nici miile de kilometri care-i despart, n-au umbrit prietenia care s-a sudat cu mulţi ani în urmă, în satul copilăriei lor. Doar patina timpului şi-a lăsat amprenta asupra celor doi, aflaţi astăzi la vârsta senectuţii, lăsându-le însă la fel de vii, amintirile. Citește restul acestei intrări »