Dacă vrei să reuşeşti în viaţă fă-ţi cel puţin un prieten evreu

19/03/2012

CAPITOLUL XX

de Octavian D. CURPAŞ

Dacă a existat ceva care şi-a pus amprenta asupra vieţii lui Dumitru Sinu, protagonist al unor scene de viaţă inedite după trecerea graniţelor de stat ale României, atunci se poate afirma, fără doar şi poate, că evreii pe care i-a cunoscut de-a lungul vremii au avut un rol covârşitor în ascensiunea sa spre o viaţă prosperă.

„Doamnă, puteţi să beţi din gamela mea”

„Pe când ne aflam în lagărul din Iugoslavia – îşi începe istorisirea nea Mitică – în aceeaşi încăpere cu cei din grupul de români din care făceam şi eu parte, erau mai multe persoane de ambele sexe, cu paturile destul de apropiate ca să se poată auzi în liniştea nopţii şoaptele vecinilor”. Fusese una dintre lungile nopţi petrecute în lagărul sârbesc, în care, dinspre paturile de refugiaţi români care se aflau în apropierea sa, nea Mitică a auzit o discuţie între doi soţi de curând sosiţi acolo: Bine, măi Alecule, acum am mâncat, dar mie mi-e aşa de sete, de numa’! Dar de unde să-ţi aduc eu apă acum?- a întrebat-o  soţul, pentru că nu ştia unde era fântâna şi mai era şi noapte, iar ei nu cunoşteau mai nimic din regulile casei… Citește restul acestei intrări »


TIBERIU CUNIA – 63 de ani în exil, o carieră strălucită şi-un premiu „von Humboldt”!

16/03/2012

CAPITOLUL XVIII

de Octavian D. CURPAŞ

Preocupările din ultima vreme referitoare la viaţa românilor care au părăsit România imediat după instaurarea regimului comunist, constituind fără îndoială primul val de refugiaţi politic declanşat cu repeziciune în anul 1948, m-au condus spre informaţii interesante şi la identificarea unor persoane cu istorii de viaţă palpitante. Destăinuirile lui nea Mitică Sinu mi-au stârnit curiozitatea de a afla cât mai multe lucruri despre viaţa şi activitatea contemporanilor săi, a celor care asemeni lui au avut tăria să-şi înfrunte destinul, urmând calea exilului. Aşa am reuşit să intru în contact cu profesorul Tiberiu Cunia, aromân de origine, refugiat din România în toamna anului 1948. În prezent, la venerabila vârstă de 85 de ani domnul Cunia vieţuieşte în statul New York şi încă mai are preocupări care-l onorează. Este interesant de urmărit ascensiunea unui om pasionat de ştiinţă şi nu numai, spre o carieră încununată de realizări impresionante, dar şi de cunoscut preocupările sale curente, privind păstrarea şi conservarea culturii şi limbii neamului său, aromânii. 63 de ani de exil, urmând o traiectorie sinuoasă, presărată cu temeri şi inedit, cu întristare şi exaltare, cu reuşite şi eşecuri s-au scurs într-o manieră în care, optimistul şi temerarul luptător a ieşit învingător în faţa tuturor piedicilor. Dumitru Sinu are ocazia să-l cunoască pe Tiberiu Cunia în anii pribegiei, drumul său spre libertate şi împlinire urmând o traiectorie comună, pe alocuri, cu cea a profesorului Cunia. Şi astăzi cei doi păstrează legătura şi îşi deapănă la telefon mai ales, ore în şir, amintirile…
Domnul profesor Tiberiu Cunia se bucură de un statut cu care puţini dintre confraţii noştri români sau de alte naţionalităţi se pot mândri: deţinător al Premiului von Humboldt pentru activitatea stiinţifică desfăşurată în domeniul silviculturii şi membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice din Bucureşti.

Drumul către împlinire profesională nu a fost simplu, a necesitat muncă, dăruire, sacrificiu şi rigurozitate, dar toate acestea nu aveau şanse de reuşită dacă nu erau făcute cu pasiune şi seriozitate. Citește restul acestei intrări »


EUGEN ŞTEFĂNESCU – 26 de ani în Africa şi două săptămâni în cort cu GENERALUL GADDAFI!

14/03/2012

CAPITOLUL XVII

de Octavian D. CURPAŞ

„Am fost doi învingători… fiecare în felul lui” – a rostit George Cuşa pe 8 aprilie 2011, la Curtea Brânconvenească din Constanţa, cu ocazia lansării volumului Jurnal de pribegie, care surprinde în paginile sale o poveste de viaţă despre Eugen Ştefănescu, prietenul său din tinereţe. Inginer silvic, profesor universitar, reprezentant al Canadei la Organizaţia Naţiunilor Unite, expert FAO în cadrul ONU, iată ce se poate spune în cuvinte puţine despre cariera lui Genu Ştefănescu, cum îi spuneau prietenii. „Îţi dau în primire toată averea mea strânsă de-a lungul celor 35 de ani pe cele trei continente, dintre care îmi va rămâne în suflet, fierbinte, Africa, acolo unde am învăţat că oamenii simpli sunt mai aproape de cele cereşti, mai buni şi fără ascunzişuri” – i-a spus Ştefănescu lui George Cuşa în anul 2002, la reşedinţa sa din Marbella, Spania, când i-a smuls promisiunea de a scrie o carte bazată pe toate materialele şi notiţele ce i le încredinţa atunci.

Astăzi, când stau faţă-n faţă cu Dumitru Sinu, unul dintre prietenii de suflet ai lui Genu, derulăm împreună filmul vieţii unui om, care după cum bine spunea cineva, a traversat Dunărea ca pe o graniţă între puşcărie şi libertate, spre a-şi împlini destinul departe de ţară.
Nea Mitică Sinu îmi prezintă frânturi din istoria vieţii lui Genu, decupate cu puterea inimii din întregul ei, iată, într-un moment în care printr-o oarecare similitudine cu ceea ce se petrecuse în 2002 la vila din Marbella, acum, Domnia Sa împreună cu mine, încercam în locuinţa Sinu din Phoenix, Arizona, să adunăm piesele unui puzzle numit viaţă în exil şi să le aşezăm în pagini de carte… Citește restul acestei intrări »


CORNEL POPA – Silvicultor în pădurile canadiene

12/03/2012

CAPITOLUL XVI

de Octavian D. CURPAŞ

A fost legionar şi a părăsit România în vremuri tulburi. Pe drumul pribegiei, nimănui nu i-a fost uşor! Dar Cornel Popa a fost un curajos şi, totodată, foarte ambiţios: ajunge în Canada, studiază, se-aventurează, investeşte în terenuri împădurite, şi-adună prietenii, se străduieşte, munceşte şi doreşte să prospere. “Pe Cornel Popa l-am întâlnit în Canada, la Vancouver, British Columbia” – începe nea Mitică, povestea lui Cornel Popa. Fiecare dintre cei pe care i-a cunoscut şi apreciat, a avut locul şi bucăţica lui de vină în sufletul şi viaţa lui Mitică Sinu.Astăzi, la ora destăinuirilor, timpul îi ţese în fire nevăzute cuvintele, dar retrăieşte, cu toată strădania de a-şi masca emoţia, fiecare întâmplare în parte. Citește restul acestei intrări »


Vasile Ţîntaş – un român care a răzbit în America

08/03/2012

de dr. EMIL ONEŢ,
Phoenix, Arizona

VasileTintasPe Vasile Ţîntaş l-am cunoscut recent cu prilejul unui spectacol pentru românii din Surprise, Arizona, la care au fost invitaţi câţiva solişti de muzică populară românească din România. Pe lângă faptul că el a organizat spectacolul, a surprins audienţa prin talentul său interpretativ, prezentând celor prezenţi un variat repertoriu de melodii din multe zone româneşti. La scurtă vreme, l-am vizitat la firma sa, curios să aflu mai multe despre acest compatriot stabilit pe aceste meleaguri.

Originar din Seini, Maramureş, Vasile apare ca un om dintr-o bucată, hotărât în a reuşi în viaţă prin propriul efort. A venit în America imediat după „revoluţie”, a tras mai întâi în Chicago, unde avea ceva cunoscuţi români, veniţi mai înainte. A început să lucreze ca muncitor, acceptând „joburi” prost plătite şi istovitoare. Având calificarea de sculer-matriţer, a fost angajat, la un moment dat, la o fabrică de instrumente medicale, unde se ducea cu bicicleta, locuind cu chirie în condiţii foarte modeste. Fiind un om chibzuit, s-a străduit să economisească bani ca să trimită şi celor de acasă pentru nevoile de familie. Pentru a-şi suplimenta venitul nu a pregetat să cânte în timpul liber, în restaurante, la nunţi sau petreceri organizate de biserica românească „Sf. Maria” din Chicago. Înzestrat cu har artistic, a participat ca solist la festivalul „Românaşul”, alături de artişti amatori din Canada si America. La Chicago a cunoscut-o pe Laura, o româncă din Tulcea, cu care şi-a întemeiat o familie. Citește restul acestei intrări »


TITI FILIP – Fost campion pribeag prin lume

08/03/2012

CAPITOLUL XV

de Octavian D. CURPAŞ

De vrei să-ţi începi cartea, măi Mitică, atunci vei scrie aşa: vei începe cu Constantin Filip (Titi) din Bihor, campionul român la înot pe spate, căpitanul echipei de polo din Oradea în 1945-1946, cu mine adică! – îi spunea Titi Filip lui Dumitru Sinu, într-o convorbire telefonică ce se consumase cu ani în urmă între cei doi prieteni, atunci când nea Mitică se gândise că ar fi bine să aşeze în file de carte, toate amintirile sale din viaţa de refugiat. Cu tatăl medic şi mama evreică, nefiind dispus să suporte consecinţele originii sale semite, într-o societate ostilă, condusă de comunişti, Titi Filip îşi caută norocul în lumea liberă, pribegind pe trei continente şi încercând să-şi împlinească destinul departe de România.  Citește restul acestei intrări »


PETRECERE ROMÂNEASCĂ ÎN SURPRISE, ARIZONA

07/03/2012

Surprise_Arizona_18 febr. 2012

de dr. Emil G. ONEŢ,
Phoenix, Arizona,
http://www.phoenixmission.org

VasileTintas_Surprise_Arizona_18 febr. 2012În organizarea maramureşeanului Vasile Ţîntaş, un inimos român din Surprise, Arizona, a avut loc, în seara zilei de sâmbătă, 18 februarie 2012, o seară românească având ca invitaţi cunoscuţi solişti de muzică populară din România: Traian Ilea cu soţia Valeria Codorean şi Sanda Argint. Programul a început cu solista Sanda Argint, o mehedinţeancă ce a prezentat auditoriului un bogat repertoriu de melodii olteneşti. Când lumea s-a mai „încălzit”, s-au încins hore şi sârbe care au antrenat mesenii în înfocate ritmuri tradiţionale româneşti. Tineri, adulţi şi chiar mai vârstnici s-au prins în dansuri populare, ocupând la refuz spaţiul afectat jocului. Sanda Argint, o prezenţă plăcută şi antrenantă şi-a dovedit cu măiestrie talentul interpretativ, creând o atmosferă cu adevărat sărbătorească. Am înţeles din relatările solistei că şi-a început cariera artistică încă de la vârsta de 15 ani, ajungând să fie invitată în multe programe televizate. Prin emisiunile Etno a ajuns să fie cunoscută şi în afara ţării. A efectuat o serie de şapte turnee în Australia, ceea ce spune câte ceva despre popularitatea de care se bucură în lume. Soţii Ilea au dovedit şi cu această ocazie, dacă mai era nevoie, aprecierea de care se bucură nu numai în România, ci şi în afara hotarelor ei. Originar din Valea Ierii, Traian Ilea a ilustrat, prin cântecele sale, frumuseţea melosului Apusenilor. Dintre melodiile interpretate nu a lipsit, evident, „Puşca şi cureaua lată”, care a devenit în ultimii ani, foarte cunoscută, nelipsind de la manifestările sărbătoreşti (nunţi, banchete şi alte evenimente la care soliştii sunt invitaţi). Citește restul acestei intrări »


SALVATORE GRECO – o prietenie fără frontiere!

05/03/2012

CAPITOLUL XIV

de Octavian D. CURPAŞ

Dumitru Sinu împreună cu domnul Rosetti, profesorul Ene, Titi Filip, Eugen Ştefănescu şi Radu Bumbaru se întâlniseră cu toţii într-un restaurant din Vancouver, Canada, când s-a apropiat de ei un personaj destul de ciudat: blond, înalt, spelb şi cu ochii înroşiţi, poate de la aburii alcoolului sau, cine ştie, poate de la fumul de ţigară ce învăluia ca într-un nor de ceaţă siluetele celor din jur. Dumitru Sinu ridică privirea şi la fel de mirat ca şi prietenii săi, aşteaptă ca străinul să le spună ceva: Vorbiţi italiana? – a întrebat  necunoscutul, care se pare că-i auzise vorbind şi i se păruse că dialogau în italiană. „Da!” – răspunse nea Mitică pentru că învăţase destul de bine această limbă de la italienii cu care lucra de o bună bucata de vreme. Află astfel că insul ce le întrerupsese discuţiile era suedez, că dorea să comunice cu un italian pe nume Salvatore, care era şi el în restaurant, şi nu găsise pe nimeni care să-i mijlocească această comunicare cu el. „Ai nimerit bine!” – îi spune Mitică şi pleacă împreună cu suedezul spre masa la care era italianul. „Salvatore!” – a exclamat Dumitru Sinu şi după ce l-a ajutat pe suedez să-şi rezolve problema, l-a invitat la masa la care erau ceilalţi români. De la prima vedere l-a simpatizat pe carismaticul italian. Citește restul acestei intrări »


RADU BUMBARU – Omul care nu s-a certat niciodată cu nimeni!

29/02/2012

CAPITOLUL XIII

de Octavian D. CURPAŞ

Într-una din zilele în care m-am abătut pe la domnul Sinu pentru a gusta în linişte farmecul neîntrecutelor sale istorisiri despre oameni şi întâmplările lor adevărate, făcând o retrospectivă asupra celor mai apropiaţi prieteni pe care i-a avut, exclamă nostalgic: „Mi-e dor de toţi, dar în special de Radu Bumbaru! Era un om calm, care nu se enerva niciodată, un oltean din neam de boieri care trăiau mai mult în Franţa, decât în ţară. Citit, manierat, inginer de profesie, avea un şarm al său şi un suflet ales, care te făcea să te simţi minunat în preajma lui”. Îmi place să-i ascult povestirile, pentru că are darul de a te face să te întorci în timp şi să retrăieşti alături de el, fiecare moment pe care-l descrie. Despre Radu Bumbaru îmi pomenise şi la întâlnirile noastre anterioare, ori de câte ori îmi relata vreo întâmplare în care era implicat. Citește restul acestei intrări »


NICHITA TOMESCU – Reprezentant juridic al Canadei la ONU, avocat al mafioţilor şi poet al Bărăganului

27/02/2012

CAPITOLUL XII

de Octavian D. CURPAŞ

Dumitru Sinu, alias Nea Mitică, neobosit în dezvăluirea celor mai straşnice momente din viaţa lui din exil, nu-şi revărsase nici pe departe sacul plin cu amintiri. Mă avertizase încă de la prima noastră întâlnire că viaţa lui este un adevărat roman şi iată că spusele lui îmi dovedeau că avea dreptate! Neîntrecut artizan al detaliilor, fascinant şi jovial, ştia într-un mod aparte să îţi stârnească curiozitatea, să te transpună în momentele despre care vorbea şi să-i descreţească fruntea, presărând cu abilitate câte-o glumiţă aleasă cu grijă, astfel încât timpul petrecut în prezenţa lui să ţi se pară mereu prea scurt. Aşa s-a întâmplat şi atunci când mi-a vorbit despre Nichita Tomescu, un personaj interesant, care a avut rolul lui bine determinat în viaţa lui Dumitru Sinu. Agreat de unii, controversat din punctul de vedere al altora, avocatul Nichita Tomescu a fost o figură proeminentă a diasporei române, reuşind să ajungă reprezentant juridic al Canadei la Organizaţia Naţiunilor Unite, dovedind un incontestabil profesionalism şi în acelaşi timp, desfăşurând o bogată activitate în cadrul organizaţiilor şi asociaţiilor româneşti din afara graniţelor. Citește restul acestei intrări »