CÂTEVA CUVINTE DIN LABORIOASA MEA EXISTENȚĂ, „compte rendu” către spiritul meu, la împlinirea vârstei de 90 de ani –  Ing. Melania Rusu Caragioiu

09/06/2021

Melania Rusu Caragioiu, pseudonim Mélanie Russo, poetă, prozatoare și publicistă, s-a născut pe data de 24 mai 1931, la Ilteu, Arad, România. Părinți sunt Ioan și Ilma Rusu. Tatăl a fost impiegat de mișcare, ulterior, șef de gară. Este inginer și are atestare în biblioteconomie. A fost bibliotecar la Biblioteca Județeană Timișoara în perioada 1974-1988.

MRC face parte din generația de învățăcei ante Reforma Învățământului, absolvind un liceu teoretic de cultură generală, Liceul pentru fete, fondat de călugărița Elena Ghiba Birta – Arad, liceul purtând acest nume.

Se specializează în agronomie, Inst. Politehnic – Timișoara, Institutul agronomic Timișoara, promoția 1951-1956.

Activitatea sa ocupă mai multe planuri: agronomie, creație literară, activitate de profil biblioteconomic, asistentă socială oficială, studentă la o a doua facultate, Citește restul acestei intrări »


A FI MÂNDRU CĂ EŞTI ROMÂN SAU A FI TAXAT PENTRU CĂ EŞTI ROMÂN?!

01/02/2015

de Corneliu LEU
image_001

Cum, primul deziderat din titlu nu este nicidecum viabil cu identitatea pe care, la ora de faţă, ne-au indus-o politicienii noştri ca modele de români în văzul întregii lumi, ce-i trece prin minte ştrengarului nostru de premier?!

foto_Delia Florea_1Îi trece prin minte să-l „implementeze” pe al doilea, aducându-şi astfel contribuţia la construirea statului de drept fiscal pe care domnia sa îl vede ca unic scop al guvernării. Şi scoate pe gura care-i lasă apă numai la pofta de a realiza aşa ceva, păsărica îmbietoare cu preţ de zece euro-lună pentru fiecare român pe care înaintaşii, contemporanii şi confraţii săi politici l-au trimis în bejenie ca să-şi câştige traiul.

Da: Premierul a deschis gura cu delicateţea sa de băiat bine crescut… în năravurile proaste ale aroganţilor carierişti şi, în loc să spună românilor cum ar face mai multe locuri de muncă pentru ei, le spune paraziţilor de pe spinarea românilor conduşi de cei 84 de miniştri şi scretari de stat, cum ar face rost de mai mulţi bănuţi pentru lefurile şi gheşefturile lor. Geşefturile lor şi, cel mult, a încă vreo câteva mii care, drept clientelă de partid parazitează judeţele. Fiindcă el a pus ochiul său de Argus pe buzunarele celor care-şi rup oasele şi-şi foto_Delia Florea_2înfrâng chinuitele doruri în străinătate, ca să mai aducă nişte bani, vorbind prescurtat. Adică spunând că e vorba de „bani pentru buget” când, de fapt, e vorba de „bani pentru bugetari” şi, cel mult, pentru căpuşele bugetului; cei mai agresivi şi mai inutili, adică, nu învăţătorii, profesorii şi medicii la care resursele bugetare se termină.

Şi totul spus cu acel aer doctoral de parcă ar fi găsit o soluţie din domeniul ştiinţelor macroeconomiei şi nu că i-a transpirat ideea din ADN-ul balcanic al birurilor şi peşcheşurilor. Totul rostit cu aerul suav de conducător democratic şi nu cu spiritul hulpav al celor puşi să vămuiască feudal vadurile, podurile şi trecătorile. Totul expus ca un precept de morală comunitară, în numele celei mai imorale şi mai făţarnice guvernări în materie de fiscalitate. Citește restul acestei intrări »


Poezia imigraţiei în Canada

18/09/2011

Nu există nimic mai presus decât adevărul (Plotinus, 700 BC)

de Flavia COSMA

Canada este o ţară de o mare diversitate, un experiment unic în lume, locul unde se întâlnesc culturi şi civilizaţii din cele patru colţuri ale lumii, o ţară unde imigranţii sunt bineveniţi şi contribuţia lor este necesară.Flavia Cosma

Cei mai mulţi imigranţi au ajuns în Canada în căutarea unei vieţi mai bune pentru ei înşişi şi pentru familiile lor. Dar aceste căutari n-au fost nicicând uşoare sau simple, şi nu vor fi rezolvate niciodată numai la nivel material. Există altceva, acea forţă în stare să determine oamenii să-şi abandoneze locurile natale, acel ceva ce este mai presus de nevoia de supravieţuire. În opinia mea, oamenii se dezrădăcinează şi o pornesc spre alte regiuni ale globului în căutarea adevărului. Motivul ce determină atâţia oameni să-şi părăsească ţara de baştină este setea de cunoaştere, o cunoaştere mai profundă a vieţii reale şi imaginare ce ne înconjoară, şi speranţa că gestul acesta ne va permite în acelaşi timp o înţelegere mai clară a ceea ce suntem noi înşine, în realitate. Citește restul acestei intrări »


Acasă, din îndepărtate zări

02/09/2011
im005878
România mea personală. O port aici, în suflet, ca pe un mugur de fluier
(Delia R. Hornfeck)

de Angela-Monica JUCAN

Aşa o risipire a românilor, ca în ziua de azi, n-a mai fost în toată istoria noastră – obişnuită cu băjenii, pribegii, iar la nivel înalt, exiluri – şi fenomenul tinde să ia o şi mai largă anvergură. La vârsta primului salariu, copiii îşi întind aripile şi zboară până cine ştie unde. Vatra Ţării pare că va rămâne, în câţiva ani, pustie. Citește restul acestei intrări »