– un punct de vedere mai mult literar –
Fragmente din ultimul material primit de la scriitorul Corneliu Leu (n. r.)
de Corneliu LEU
Unul dintre tristele adevăruri ale vieţii politice a românilor în contemporaneitate este că, în ultima vreme, n-am mai avut deloc parte nici de alegeri entuziaste, nici măcar de posibiltatea de a merge la ele cu convingerea că vom putea găsi printre opţiuni ceea ce avem nevoie. Iar asta pentru că fiecare încheiere de mandat acordat de noi aşa, cu jumătate de gură şi cu inima îndoită, s-a caracterizat printr-o şi mai mare deziluzie.
Din păcate, deziluziile sunt previzibil asemănătoare şi pentru o primă etapă viitoare.
[…]
Asta îmi aminteşte de experienţele mele şi ale câtorva alţi confraţi din două generaţii apropiate, de la începuturile noastre gazetăreşti când, în fruntea ziarului care se numea „Cuget liber” a venit un fost căpitan de vas fluvial sau de convoaie de barje dunărene, adus de partid la noi, la mare, ca să nu-l taie subalternii pe care-i terorizase pe Dunăre.
Îl chema Cornel Vasilescu, avea o frizură creaţă neagră, zâmbet rău, dedesubtul pomeţilor oacheşi, rotunzi ca şi nasul ce trona între ei precum un nasture turtit. Nu era cârn şi, totuşi, nările nu-i respirau în jos ci se deschideau spre tine cu răutate dilatată, accentuând o expresie arogantă şi priviri nemulţumite, puse pe imputare sau harţă, precum ale celui obişnuit să dea dintr-un foc duşca mare pe gât, mult mai repede decât timpul în care cineva ar fi putut să-şi dea seama cu ce se îndeletniceşte. Îşi făcea veacul la restaurant la „Jubileu”, unde-i duceam mapele pe care nu le putea rezolva secretarul de redacţie şi, numai în orele de apariţie, când începeau a veni paginile din tipografie, se muta mai aproape, la bodega de la cooperativa „Furnica” de unde, vedea peste drum ferestrele redacţiei şi chiar prin ele, demonstrând astfel că ştie el cum se supraveghează echipajul chiar şi de la distanţa punţii de comandă. Citește restul acestei intrări »
Publicat de angelasimionca 
e-Bibliotheca septentrionalis 