Câmp cu trifoi

18/02/2016
Do you remember lady_Ion Georgescu-Muscel

„Do you remember lady” (Ion Georgescu-Muscel)

de Ion GEORGESCU-MUSCEL

În clipe de bine mintea mea e un câmp cu trifoi prin care
trecem voioşi pe-o cărare noi doi…
Înaintăm despletind un aer senin înţesat de speranţe
Tu parcă pluteşti depănând amintiri de pe-acasă…
Făptura ţi-o sorb din priviri şi îngân o canţonă…
Prin zarea dulceagă de flori – zumzet sfios de albine…
Triadă nesfârşită de foi – te văd doar pe tine…
Te muţi jucăuş cu privirea de la un trifoi la altu’ până cu
dreapta pliveşti, ca în vis, unul cu patru…
Atâta noroc! şi-aşa prietenoase clipe!
Aievea le-am trăit noi amândoi, dar se curmară şi viaţa ta,
şi câmpul cu trifoi… Citește restul acestei intrări »


Anotimpuri repetate

17/08/2015
Do you remember lady_Ion Georgescu-Muscel

„Do you remember lady” (Ion Georgescu-Muscel)

de Ion GEORGESCU-MUSCEL

E-aşa curată curtea
Şi-aşa de fără tine…
Şi ierbii-aşa nevoie
Să simtă paşii tăi…
Că-i de mirare timpul
Cum lunecă prin mine
Când tu trăieşti în viaţa-mi
Şi eu sunt dus de-un an…
E-o sete-n anotimpuri,
Nedumerire-n praguri
De parcă niciodată
În braţele-mi n-ai fost… Citește restul acestei intrări »


Notă de autor [la volumul „Atelierul de reparat fluturi”]

31/07/2015
Toamna_dezlantuita_Ion Georgescu-Muscel

„Toamnă dezlănţuită” (Ion Georgescu-Muscel)

de Ion GEORGESCU-MUSCEL

Faptul că debutez cu acest volum de versuri, pe care le „rumeg” în gând de o viaţă întreagă, se datorează îndemnurilor unui grup de literaţi din Baia Mare, cu care s-a întâmplat să mă întâlnesc. Dar faptul că îndrăznesc să apar în faţa publicului aşa de târziu se datorează facturii mele sufleteşti, fiind „înfăşurat” în prea multe cămăşi de sfială, poate şi o omenească teamă de ridicol sau un prea mare respect acordat discreţiei, deşi, mărturisesc – m-a încercat şi dorinţa de afirmare.

M-am trezit pe această lume bolnav de „faptele şi suferinţele luminii”, adică de culoare, adică de pictură. Încă de la grădiniţă, apoi din şcoala elementară, am fost remarcat de colegi şi de dascăli pentru uşurinţa cu care desenam. Mai târziu, simpaticii colegi de liceu de la Câmpulung mi se adresau şugubăţ cu apelativul „Maestre” ştiind că pictez sau chiar văzându-mi unele lucrări.

Mă trag dintr-o familie modestă de la ţară, înconjurat însă de grija şi tandreţea mamei mele – o femeie frumoasă şi distinsă. Citește restul acestei intrări »