DOR DE TOAMNĂ

17/09/2021

de Irina Vera TEREBEȘI

Când a hotărât toamna să vină,
Eu încă în vară zăboveam,
De bucurie și speranță inima-mi plină,
Flori cu rouă în brațe strângeam.

Am învățat să las în urmă
Doruri, amintiri, griji, gânduri,
Norii ce ne plâng visele îi las să doarmă
Nemairăscolind trecutul în rânduri.

Las ca iluziile încet să moară,
De frică să nu mor și eu, puțin câte puțin,
Mă alinau în valuri când treceau odinioară,
Uimindu-mă adesea de ceea ce conțin.

Citește restul acestei intrări »