Premiile pentru anul editorial 2015 ale Editurii Napoca Nova

23/03/2016

Napoca Nova_sigla editura

de Voichiţa PĂLĂCEAN-VEREŞ

Joi, 31.03.2016, în cadrul şedinţei Cenaclului „Artur Silvestri” din Cluj-Napoca, la Cercul Militar, în „Sala Armelor”, începând cu ora 17, cu ocazia Galei Premiilor LSR, Editura Napoca Nova va decerna premiile pentru anul editorial 2015.

Floarea Pleş (Mihai Pleş, „Turnul Abel”) – Premiul pentru recuperarea operei literare postume;
Eugen Albu („Zilnicul cotidian. Povestire monografică despre şi cu Eugen Albu”) – Premiul pentru carte monografică;
Mircea Daroşi („Nisipul clepsidrei”) – Premiul pentru poezie;
Cristu Giorgi („Viaţa ca un cazinou”) – Premiul pentru proză scurtă; Citește restul acestei intrări »


DORIAN MARCOCI – Un sculptor al tăcerilor poetice

16/02/2016

de Liliana MOLDOVAN
redactor-şef www.asiiromani.com

coperta_SculptorulApariţia volumului „Sculptorul tăcerii” i-a oferit, pentru a cincea oară, doctorului Dorian Marcoci şansa de a se transpune, cu real talent, în ipostaza scriitorului. Pentru început, e bine să reţinem că poetul se comportă ca un sculptor ce aşază cuvintele în matca unui joc pur, atrăgător, plin de candoare. E un joc ce te atrage şi te înlănţuie prin cuvinte calde şi sentimente frumoase, pline de lumină şi dor. E vorba, aici, despre un joc care irumpe, uneori, din firescul fiecărei zile, alteori, din tolba cu amintiri, ori de prin diverse unghere de suflet şi gând. Ca un scamator, poetul mânuieşte cuvintele cu migală, în aşa fel încât acestea tac, visează, rememorează sau speră. Domnia sa scoate la iveală versuri ce mângâie sau povestesc, desfac sau înnoadă sentimente, dau contur sau spulberă un ideal, un dor.

Ce înseamnă, aşadar, să sculptezi tăcerea prin cuvinte? Înseamnă să baţi la poarta viselor cu un pumn de speranţe. Înseamnă să faci iubirii loc şi luminii culcuş, înseamnă să dezlegi mistere. Să-ţi laşi sufletul pur să zburde pe meleaguri magice şi neumblate. Să dai voie luminii să-şi uite paşii pe ţărmuri virgine de mare albastră, la graniţa dintre lumină şi întuneric. Lăsând-o apoi să se înalţe matinală, inocentă şi pură, asemenea iubirii pe care o şi ocroteşte şi o aşază în palme divine de raze şi cer. Citește restul acestei intrări »