IN MEMORIAM Dumitru Rusu, Dumitru Fânățeanu, abia acum… și pentru Ion Burnar și Ioan M. Mihai!

de Vasile BELE

„Pentru atunci când din timpul prezent vom cerne amintiri rătăcite puse cunună de smarald în clepsidra de vise”. (Vasile Bele)

Plecat-ați
spre înălțimi de cuvinte
să înveșniciți
albastru necălcat
al cerului,
La noi, e toamnă
– o toamnă tristă
dar plină de rod,
Se scutură frunza
și anotimpul cerne
amintiri pentru un viitor
rupt din veac…

Amintirile culese
strigă umbra cernută
dintr-un izvor de mir,
Răspunsul este mereu
același – în tăcerea zorilor
în tăcerea nopților

PRIMUL 28 IUNIE, FĂRĂ POETUL DUMITRU FÂNĂȚEANU

Dumitru Fânăţeanu
(n. 28 iunie 1944 – d. 20 noiembrie 2021)

Motto:

„Când vei spune despre mine,
Că sunt singur și departe,
Eu, voi locui-n vitrine
Și îți voi zâmbi din carte”.

(Dumitru Fânățeanu, poemul „Legământ”, din volumul „Singurătatea ecoului”, p. 65)

IN MEMORIAM – DUMITRU FÂNĂȚEANU (n. 28 iunie 1944 – d. noiembrie 2021)

„Diminețile se înalță
în jertfa
dăltuită-n destin –
măreția lumii
se pierde-n viclenii”,

(din poemul „După cum urmează”, p. 124, volumul „Singurătatea ecoului”).

DRUM LIN CĂTRE STELE ȘI ÎNGERI, poetului care a trudit pentru a-și aduna în volume de versuri, frământările sufletești, cu cele mai inspirate titluri. Când „Necuprinsele azururi”. Când „Veacuri pe cărări de pământ”. Când… de exemplu, când a fost timpul pentru „Singurătatea ecoului”? Se întâmpla, în anul 2016. Volumul a apărut la Editura Grinta, Cluj-Napoca, ISBN 978-973-126-611-4, 158 p., cu o prefață, semnată de Adrian Țion, numită „Un ecou șoptit” și cuprinde frânturi de suflet, puse în vers – un vers încărcat cu metaforă, figuri de stil, foarte folosite de către autorul, care și-a început Marea Călătorie spre Cer și Stele – Dumitru Fânățeanu…

Am avut plăcerea de-a vorbi cu soția acestuia, rămasă pentru a-l plânge și a-i duce visele mai departe. Cuprinsă de amar și supărare, cu lacrimi în ochi, mi-a povestit despre dorul de poet (soț, tată și bunic)… despre supărările și tristețile ce-i cuprind sufletul, despre visele în care apare pentru a-i spune să fie puternică, să fie tare în fire… și câte și mai câte.

Născut, imediat după sărbătoarea Sânzienelor și în ajunul sărbătorii Sfinților Apostoli Petru și Pavel, poetul și-a construit propriul Univers poetic

In memoriam Dumitru Fânăţeanu

Dumitru Fânăţeanu
(n. 28 iunie 1944 – d. 20 noiembrie 2021)

A trecut în eternitate poetul și omul de cultură maramureșean Dumitru Fânățeanu, membru al Cenaclului Scriitorilor din Maramureș.

Dumitru Fânățeanu s-a născut în 28 iunie 1944, în Tăuţii de Sus. Din 1963, a fost corist, cântăreţ şi solist vocal la Ansamblul „Ciprian Porumbescu” din Suceava. Din 1974, a devenit instructor-metodist la Casa de cultură din Baia Sprie. Între 1983 şi 2001, a fost inspector judeţean pentru Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor. Apoi, s-a întors ca director la Casa de cultură din Baia Sprie, până în anul 2008.

Este cunoscut ca un poet plin de har, care nu și-a risipit talantul, primit la naștere. După anii 90, a publicat 12 volume de poezie, fiind premiat pentru volumul „Necuprinsele azururi” la concursul „Cărţile anului” – 2013.

In memoriam Dumitru Fânățeanu – expoziție de carte realizată la Sala de lectură Carte curentă

Volume publicate:

Arhimede şi punctul secundei, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2009;

Arhitectura de ploi, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2009;

Timpul din noi, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2009;

Necuprinsele azururi, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2013;

Chipul destinului, Editura Enesis, Baia Mare, 2014;

Iluminările înaltului, Editura Grinta, Iași, 2014; 

Poetul Dumitru Fânățeanu a plecat să colinde în ceruri

Dumitru Fânățeanu
(28 iunie 1944 – 20 noiembrie 2021)

Motto:

Dumnezeu acum a hotărât. Acum m-a împins și a spus:
„Du-te, că e timpul!”

Dumitru Fânățeanu

(din cuvântul Domniei Sale, în 2009, cu ocazia lansării volumului de debut Timpul din noi, volum premiat, în același an, 2009, în luna mai, în cadrul Festivalului „Armonii de primăvară”, la Vișeul de Sus).

Trec zilele

(autor Dumitru Fânățeanu)

 Curate am vrut să fie toate
Ţesute-n pânza unui timp
La preţ de Voroneţ ce poate
Să fie veşnic, cum Olimp.

 

Prin mitice lumini stelare
Am ars în veşnice nelinişti
Pe culmi de vis doar o-ntrebare
Îmi stăruia în ochii trişti.

 

GELU DRAGOȘ: MOARA LUI GELU

de Vasile BELE

Apărut la Editura eCreator, Colecția Critica, Baia Mare, 2021, 158 p., ISBN 978-606-9719-40-4, volumul primit cu „dedicație și iscălitură”, de la autor, este încă o izbândă literară a acestui an, 2021, după volumul de versuri, Singurătatea poetului, ce poartă semnătura prof. Gelu Dragoș.

Felicit autorul pentru apariția volumului și felicit pe cei care sunt cuprinși în acest volum. În ordinea includerii în volum, iată, recenziile, postfețele sau prefețele de carte, semnate de către prof. Gelu Dragoș:

– Constanța Abălașei-Donosă, cea care „ne propune 31 de stampe poetice!”;

– Vasile Bele & Gheorghe Ursan, și cele „100 de sfaturi utile pentru tinerii căsătoriți”;

– Valeria Bilț, cea care ne oferă „un dar de Sfintele Paști”. Este vorba despre volumul Te caut, Doamne, și te simt;

– Elena Borcuti, ne oferă

Mărturii peste timp

de prof. Violeta BOBOCEA,
Liga Scriitorilor Români – Buzău

Tot ce stăpânește omul reprezintă o scânteie de viață și o clipă de timp.

Dacă destinul nostru este efemer, nu ne rămâne decât să prețuim clipa, secunda ce se scurge cu atâta repeziciune peste noi, muritorii; să prețuim picătura de frumos ce ni se oferă în această antologie – un mănunchi de gânduri, sentimente, emoții, trăiri și frământări intense, toate alcătuind un tot unitar, un regal de frumusețe și sensibilitate – poezie, proză, eseu, poezie populară, recenzii, cântec popular, interviuri, o ploaie de metafore și personificări, oameni minunați și frumoși reuniți sub semnul logosului, între Eros și Thanatos, între lumină și adevăr.

Cuvintele coboară lin, domol, dar cu înfiorare și simțire, așa cum se revarsă apa de izvor, la munte, în zilele răcoroase.

Tot coboară cuvintele și ne înseninează viața și sufletul, uneori cu dor și nostalgie, alteori cu bucurie și împlinire.

Se cuvine să mulțumim din suflet

[Pasiunea de a recompune natura]

Fragmente din prefața la volumul „Învață-mă iubirea” de Ion Georgescu-Muscel

„Nu-mă-uita” (Ion Georgescu-Muscel)

de Dumitru FÂNĂȚEANU

Despre limbajul culorilor pe care le așterne pe pânze Ion Georgescu-Muscel, aș putea spune că de fiecare dată admirându-i lucrările de pictură simt acel tremur de lumină profetic ce înfruntă zeii, și ecoul uimirii îmi răscolește sufletul până dincolo de înțelegere.

La Ion Georgescu-Muscel, există o legătură adâncă și tainică ce subzistă din pasiunea de a recompune natura. Așa spiritul poeziei pe care o scrie poetul Ion Georgescu-Muscel își află odihna într-o lumină mereu proaspătă.

[O arhitectură plastică a reflecțiilor]

„Peisaj din Canada” (Ion Georgescu-Muscel)

Fragmente din prefața la volumul „Atelierul de reparat fluturi” de Ion Georgescu-Muscel

de Dumitru FÂNĂȚEANU

Pentru poetul și pictorul Ion Georgescu, poezia înseamnă o performanță a viețuirii și-a modalității de a depăși suferințele de ordin sufletesc. Sensibilitatea pe care o are poetul asigură poeziei și picturii acea înțelegere a realității din preajmă și acceptarea unor stări și distincții ale rostului vieții, care întregesc expresivitatea lirică și totodată transformă suferința în frumusețe. […]

Cronica şedinţei Cenaclului Scriitorilor Maramureș, din 14 octombrie 2017

de Gelu DRAGOŞ

Sâmbătă, 14 octombrie, la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare, în sala „Ion Burnar”, de la ora 11, a avut loc deschiderea noii stagiuni a Cenaclului Scriitorilor din Maramureş. Vremea bună şi faptul că a citit cunoscuta poetă, prozatoare şi traducătoare Betty Kirchmajer-Donca, membră a Uniunii Scriitorilor din România, a făcut ca peste douăzeci de scriitori şi iubitori ai literaturii să fie prezenţi la şedinţă.

„Eu nu mai contenesc să sorb culoare. / O strună-aprinsă sunt lăsat să fiu”

ION GEORGESCU-MUSCEL
Câteva repere biobibliografice

Au dispărut, în urma colectivizării, livezi şi grădini de tradiţie, a dispărut o pădure
de legendă, Rugeanca, în urma unor ample decopertări în căutarea cărbunelui,
dar toate dăinuiesc încă, virtual, în sufletul meu. Sunt o Geografie ambulantă.
A-mi lua cineva cu forţa din suflet potecile şi cărările copilăriei este cum
i s-ar lua busuiocului mirosul. Poate de aceea nu mai contenesc să
mă minunez în faţa tufei de măcieş, a trandafirului de câmp.
(Ion Georgescu-Muscel)

de Angela-Monica JUCAN

Data şi locul naşterii

Profesorul, poetul, pictorul muscelean-maramureşean Ion Georgescu-Muscel s-a născut la 20 ianuarie 1947, în pitoreasca localitate submontană Godeni (pe atunci, în plasa Râurile, judeţul Muscel; astăzi, judeţul Argeş). Ne putem închipui ce alb, ce albastru, ce limpezimi, ce onduleuri i-au atins privirea încă din prima zi.