PSALMUL CE N-A FOST SĂ FIE

de Dumitru ICHIM,
Kitchener, Ontario

Cum să-nțelegi furtuna şi-a codrilor catismă,
De n-ai iubit vreodată? Cum să-ți culeg ce scapă
Din jertfa de culoare a șapte cerbi din prismă?
Cum lacrima și gheaţa pot fi aceeași apă?

Nu pomeni Iubirea de n-ai fost Niagară!
Eu am văzut-o-n flăcări. Colb de cenuși, ca boare
Plutea peste adâncul ce cu adânc se zboară,
Când pân’ la os tot cerul din aripă te doare.

Psalmul pescuirii apofatice

de Dumitru ICHIM,
Kitchener, Ontario

Să mergi fără picioare e-n șarpe-nțelepciune,
Dar fără de aripă mult mai înalt e zborul!
Neputincios mi-e gândul, chiar tors cu patru strune,
Osârdie vrea duhul, rubinei bând ulciorul.

Mereu, ca-ndrăgostitul simt că-mi devii suflarea.
Cu inima Te cuget,  ca focul din cenușă,
Doar lacrima și-oceanul au gust ca depărtarea.
Trecut-a vânt prin ramuri, nu-i nimeni azi la ușă!

MAMA CU BRAZI, MĂ STRIGĂ

de Dumitru ICHIM,
Kitchener, Ontario

– Și ai fost fără mine, păi se poate?, îl mustru cu dragoste pe Matei, dar și cu un ghimpe, chiar dacă e de trandafir, ori de câte ori se duce „afară-out”, în afara orașului, fără să mă ia și pe mine.

– Am crezut că dormi, mă tachinează el. Apoi se corectează. „Uitam, haha! Oare nu mama spunea că tata nu doarme niciodată?” Amintiri, amintiri… Îi spuneam Floricăi că nimic nu-i mai înjositor, pentru un om ce se respectă, decât să-i spui că doarme, sau că e bătrân. Și, Doamne, cum râdea! Ca un clopoțel al Duhului Sfânt: „Ori ai idei preconcepute, ori îți lipsesc niște rulmenți! Când ai fost ultima dată la…” și aici flutura mâna cu cele cinci degete răsfirate în dreptul tâmplei.

Matei e foarte organizat, economist, ca maică-sa, dar sângele de poet apă nu se face. Spuneam, și înainte, că hobby-ul lui, ca fotograf, este „vânătoarea de ceruri”. Multe din paginile mele au pornit de la pozele lui. Acum când îl „certam” că a mers fără mine mi-a mărturisit: „Să fi auzit, daddy, ce frumos vuiau pădurile de brad, de parcă ar fi vorbit între ele lucruri de dincolo de lume!” Și uite așa, de dragul meu, m-a dus în afara orașului la câțiva zeci de kilometri, pe unde Grand River, ca un balaur, își rupe solzii uriași de gheață și apoi se întinde printre pietre și din când în când îl auzi cum geme.

Azi, Matei, nici nu m-a lăsat să-mi termin tabieturile mele de fanariot cu câteva cafeluțe double espresso, înainte de toate. Cineva m-a întrebat ce zice inima mea de atâtea cafele? I-am răspuns că numai dragostea se bea cu inima, cafeaua și celelalte – cu lutul și pământul precum grăit-a vântul. În fine:

– Haide, haide!

– Unde?

– Nu contează, am mai fost! Trebuie să facem norma zilnică de mers. Și îmi aduce hainele să mă îmbrac

FESTIVAL EMINESCU și sărbătorirea ZILEI UNIRII în Kitchener, Ontario

Biserica ortodoxă SF. IOAN BOTEZĂTORUL, din Kitchener, Ontario, împreună cu grupul de dansuri folclorice, Grupul MUZIDAVA și cenaclul FLORICA BAȚU-ICHIM vă invită pe 22 ianuarie, 2023, ora 4 PM la FESTIVALUL EMINESCU și ZIUA UNIRII, care vor avea loc la CENTRU CULTURAL ROMÂN – BANATUL (sala mică).

– Bun venit – Pr. Dumitru Ichim PH D;

– Eminescu și mereu actualitatea lui, Sandu Sindile, prezentator și moderator;

– Elevii școlilor de limba română Forest Height, prof. Ramona Fitero și Școala St. Louis, prof. Ana Pertache, vor recita din poeziile lui Eminescu;

– Violeta Sindile va cânta ,,Limba noastră” pe versuri de A. Mateevici;

– Grupul MUZIDAVA (prof. Ion Damian, (chitară) Aura Balașa, Mihaela Dragomirași (voce) și Tim Min (pian) sceneta ,,ANOTIMPURILE POEZIILOR LUI EMINESCU”;

– Suita de dansuri naționale, instructor Florin Bota – Dans din Banat, Dans din Ardeal și

CRĂCIUNUL SIMBOLIZAT

de Radu I. MUNTEANU

Preotul, poetul, prozatorul, eseistul Dumitru Ichim, doctor în teologie, este o personalitate importantă atât a comunităţii românilor ortodocşi din Kitchner, Ontario (Canada), cât şi a mişcării literare dintr-o arie mai largă a românilor canadieni.

Până în 1989 bibliografia sa cuprindea 12 volume de poezii şi eseuri. Cele publicate ulterior, neînregistrate în pagina biografică accesibilă, coroborate cu activitatea lesne vizibilă, dau de presupus că numărul volumelor sale publicate e cel puţin dublu.

Demersul de faţă se restrânge la volumul Infinitul dormea în braţele mele, produs de Editura israeliană SAGA, în 2021, sub îngrijirea poetului Adrian Grauenfels. Volumul cuprinde două părţi. Prima, Petala infinitului, aparţine regretatei poete Florica Baţu Ichim, soţia coautorului, iar a doua, fără un titlu separat, e o meditaţie lirică de Crăciun.

Coperta şi ilustraţiile color sunt semnate Karmen Zaharia.

Ordinea coautorilor n-are deloc de-a face cu idea de ladies first. Căci poemele Floricăi Baţu Ichim se constituie ca o introducere naturală a discursului liric. Petala infinitului poate fi considerat fie un lung poem

ADRIAN GRAUENFELS: COLINDE CU DUMITRU ICHIM

COLINDUL ALB DE ATUNCI

Luând-o în brațe,
cum brazii mireasa și-o duc,
cu cântecul lor aplecat de lumini
și de neaua netoarsă pe fus,
aud și acum cum i-a spus:
„Hai, cum n-a nins niciodată,
nici de cer, nici de nor de cuvânt,
haide, să ningem în sus,
să te prind
din neprins
de colind!”
Și au nins, și au nins și au nins,
dar ea mai departe de ceruri s-a dus
și n-a mai știut să ningă-napoi…
Dumitru 

SĂPTĂMÂNA INTERNAȚIONALĂ DE CULTURĂ – Hamilton, Canada

11-16 iulie 2022

Săptămâna Culturală a Câmpului Românesc a început cu mulți ani în urmă din nevoia de a promova valorile românești ale emigrației.

Dorința inițiatorilor a fost ca românii de pretutindeni să poată să se întâlnească într-un loc unde se vorbea și se gândea românește.

Personalități și luptători care au refuzat să accepte sistemul comunist s-au întâlnit an de an la Câmpul Românesc, unde de fiecare dată se omagiau valorile naționale și în mod special acele valori care erau marginalizate ori total șterse din cultura românească. Acest eveniment era o sărbătoare Românească, cei mai mulți veneau cu corturile, cu trailerele, ori cei care locuiau mai aproape de Câmp veneau de dimineața și se întorceau acasă seara târziu după ce se terminau comentariile pe marginea temelor prezentate.

În fiecare zi, de dimineața până seara, se formau grupuri, grupuri și se purtau discuții interesante, care completau de cele mai multe ori conferințele prezentate în fiecare seară.

Aici, în fiecare an, scriitori, poeți și actori își prezentau lucrările și se făceau cunoscuți în rândul emigranților mai noi, ori mai vechi și deseori aici se făceau lansări de cărți. Prezența editorilor de ziare din lumea liberă la acest eveniment le dădea prilejul conferențiarilor să se facă cunoscuți în întreaga emigrație.

Pentru fiecare din cei care veneau să petreacă toată săptămâna la Câmpul Românesc era o vacanță de vis și o baie de Românism. Participanții se regăseau în mediul în care își petrecuseră o parte din viața trăită în România.

După 1990, odată cu deschiderea granițelor, la această Săptămână Culturală au început să participe și personalități din România și mai târziu din Basarabia (Republica Moldova).

În prezent, Săptămâna Culturală de la Câmpul Românesc continuă să atragă noi participanți. Acest eveniment îmbină foarte armonios trecutul, reprezentat de puținii veterani care au mai rămas, și prezentul format din noii veniți, care, curioși și cu bucurie, participă la acest eveniment cultural.

Anul acesta, ca în fiecare an, seară de seară vor fi conferințe cu teme variate.

Programul săptămânii internaționale a culturii

Luni 11 Iulie

Ora 7:00 – 8:00 pm

Prof. Paulina Popescu, scriitor, Kitchener, Ontario – Belize, mit și realitate;

Ora 8:00 – 9:00 pm

Julian Theodore Ichim, activist, Kitchener, Ontario – Suveranitatea și demnitatea umană la popoarele mici; 

SCRISOARE ÎNGERULUI DE PAȘTI

de Dumitru ICHIM
Canada

Pictură de Kmy Ionescu Popa

O, îngere al meu, Păzitorule, îţi mai aduci aminte de cărările copilăriei noastre? Pe vremea aceea ochiul nu învăţase buchea cea cu două tăişuri şi amândoi ne sloveneam unul altuia livezile. Ale mele erau din partea lui tata şi semănau cu el – neamuri şi neamuri de brazi şi de stejari până în poarta Raiului unde nu am ajuns niciodată. Poarta era în vârful muntelui şi dimineaţa se deschidea, iar Dumnezeu trimitea soarele la păscut. Mirosea a otavă şi floare uscată de fân pentru că mă urcam în podul grajdului ca să o pot vedea. Odată am întrebat un om bătrân arătându-i cu degetul poarta raiului: „Moşule, ai fost vreodată acolo sus?” A zâmbit şi m’a mângâiat pe părul bălai: „Puiule, nici un om viu nu a putut să urce până acolo. Nu vezi câtă stâncărie e până în vârf? Nici măcar copacii n’au mai îndrăznit.”

Livezile tale erau din partea lui mama. Dacă în livezile mele prin poiene vedeai ici colo câte un cireş pe lângă schitul albinelor, în livezile tale veneau toţi pomii satului ca duminica la horă. Ele începeau cu mărul cel mare din fundul grădinii. Niciodată n’am putut să-l îmbrăţişez, cum făceam cu ceilalţi când înfloreau. Era atât de mare că mi-ar fi trebuit încă vreo doi îngeri

A ieșit de la tipar numărul 5 al revistei SINTAGME CODRENE

Publicația va fi distribuită la cei care semnează materiale în paginile acesteia, la colaboratori, la diferite instituții culturale și de învățământ.

În cuprins:

Vasile Lechințan: A fost Transilvania un „principat maghiar” sau întotdeauna o ţară românească?, p. 2

Angela Monica Jucan: Cartea e ceva în America, p. 9

Valeria Bilț: O cercetare științifico-fabulatorie a povestirii. Decalogul metatextual la Mircea Nedelciu, p. 13

Olimpia Mureșan: Semnal editorial – „Istoria reală a Ardealului” de Costel Neacșu, p. 23

Constanța Abălașei Donosă: Dragoste și tutun la Dunăre, p 27

CE A ÎNSEMNAT PENTRU MINE PĂRINTELE STĂNILOAE?

de Dumitru ICHIM,
Kitchener, Ontario

Deşi l-am cunoscut îndeaproape pe Părintele Stăniloae am fost sfios să scriu amintirile ce mă leagă de dânsul purtând în minte versurile din Scrisoarea I : „Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel, / Nu slăvindu-te pe tine… lustruindu-se pe el / Sub a numelui tău umbră.” Doamna Lidia Stăniloae m-a îndemnat să depăşesc această inhibiţie deoarece i-am fost atât de aproape ca ucenic al lui la doctorat.

Adevărata adresare pentru iubitul meu dascăl este Pr. Prof. Univ. Dr. Academician Dumitru Stăniloae, la care se pot adăuga celelalte titluri de Doctor Honoris Causa etc., dar pentru noi era doar Părintele Stăniloae, nu ca o lipsă de respect, ci pur şi simplu că numai aşa puteai să i te adresezi, aşa precum prescurtezi numele unui munte fără a-i diminua cu nimic din înălţimea şi veşnicia lui.

Pr. Dumitru Stăniloae (29 noiembrie 1903 – 5 octombrie 1993)

Cine ştie cum ar fi fost viaţa mea sau a multora dintre noi fără Părintele Stăniloae?