Filologică

(după Luchian) – pictură de Ion Georgescu-Muscel

de Ion GEORGESCU-MUSCEL

Mi-e frig, mi-e dor, mi-e sete…
Mi-e verde de atâta frunză;
Mi-e gri de-atâta ploaie;
Mi-e roşu-aprins după albastru dens;
Mi-e tare-acum după atunci;
Mi-e floare de cireş după iubirea ta de fată;
Mi-e umbră în priviri pentru tristeţea ta;
Mi-e Luchian de-un vas cu albăstrele;
Şi mi-e Chopin după un vals cu pas devreme.
Mi-e-acasă după glasul mamei;
Mi-e-a trestie şi-a salcie pe luncă…

Învaţă-mă iubirea

(după Luchian) – pictură de Ion Georgescu-Muscel

de Ion GEORGESCU-MUSCEL

Ca fluture vrăjit de lampă m-am lăsat
Chemat picturii slugă şi argat
Învăţături de luat viaţa cu asalt
Lăsat-am altora să-şi soarbă împlinirea –
Pe mine, Domnul meu şi Împărat,
Învaţă-mă iubirea!

Tu, cea din amintire

(după Luchian) – pictură de Ion Georgescu-Muscel

de Ion GEORGESCU-MUSCEL

copacul liniştei stufos ivit din amintiri cu tine…
ţi-aş povesti nimicurile zilei
şi mi-ar părea că umplu pagini suferinde
cu dragi caligrafii citite în oglindă
să-mpart preaplinul de uimiri cu tine
care te-ai dus şi nu mai poţi veni…
o / din cuvânt făcut-a Domnul lumea
traduc sfios la rându-mi imagini care sunt
şi plămădesc părere şi plămădesc răspuns
caci te visasem încă de-a fi cu mine-anume
te făuresc din vorbe din slove şi silabe
ce bine că pe lume se inventase scrisul
că poţi urma cu gândul grădina paradisul
c-am fost trudiţi tot timpul mă fericesc acuma
n-am cunoscut plictisul dispreţul şi nici ura
că ne certam adesea… mai dulce împăcarea
era un dulce-acasă şi sprintenă cărarea
mă amăgesc mă mint şi timpului rezist
din mila Celui care în lume m-a trimis