La malul mării

07/07/2016

Gabriela Gentiana Groza cu palarie de paiede Gabriela Genţiana GROZA

În vacanţa de vară, obişnuiam să plec la Constanţa, la bunici. Locuiau într-o casă cu curte, aproape de plaja Trei Papuci. În timp ce bunica rămânea acasă şi pregătea prânzul, eu şi Cati, sora mai mică, mergeam la plajă cu bunicul. Ne plăcea cu el. Era şugubăţ şi intra în mintea noastră, dar ştia să ne facă şi să îl ascultăm.
Marea Neagra_pictura de Gabriela Gentiana GrozaCând îşi răsucea mustaţa şi se uita serios la noi, era semn că ceva nu-i bine. Ne coceam la soare şi intram  mai întâi noi în mare, lângă mal. Urma să intre bunicul. La peste şaptezeci de ani, se avânta în valuri dincolo de geamandură. „Ia te uită la moşul!…” se minuna câte unul. „Ce departe se duce! Să nu se înece!…” Nu ştia că pe bunicul îl cunoaşte marea şi are grijă să ni-l aducă înapoi. El se întorcea radios, cu un zâmbet trufaş, parcă spunea: „Ei, ce ştiţi voi, sunt încă verde!” Culoarea ochilor lui se confunda cu nuanţele mării în clipele ei de mare limpezime. Citește restul acestei intrări »