DRAMOLETA NAŢIONALĂ CU FRANCUL ELVEŢIAN

20/01/2015

de Corneliu LEU
image_001

Foarte gravă din punctul de vedere al loviturii bancare şi în interiorul mediului bancar, drama provocată de francul elveţian nu pare a avea şi la fel de grave efecte sociale în spaţiul nostru mioritic, încât să justifice o asemenea tevatură cum e cea la care se dedau politicienii şi analiştii noştri. Ambele categorii între ghilimele. Pentru că nişte politicieni cu adevărat serioşi şi-ar fi cantonat demersurile pe felia respectivă, şi, în loc să facă din asta dramă naţională pe care o plâng ei, profitând de ocazia că plângăciosul cu lacrimile lui de serviciu nu mai este la Cotroceni, pentru a-şi atrage electoratul cu hohote la fel de deşarte. Iar nişte analişti serioşi ar fi calculat întâi a câta parte din populaţia României e afectată, pentru a preciza dimensiunile dramei. Care dramă, recunosc: există; dar ea poate fi naţională, colectivă, locală sau chiar familială şi nimic mai mult.

Par-o-le_foto_Delia Florea

Dar nu. Cum să scape cele două eşaloane ale demagogiei – politicianul lui peşte şi analistul fost zarzavagiu, un asemenea prilej de a se da mari în apărarea drepturilor inamovibile pe care aceste guvernări postdecembriste le calcă în picioare de 25 de ani?!

O măsură simplă şi nezgomotoasă ca în Ungaria ar fi rezolvat problema fără tot zbuciumul liderilor celor mai făţoase partide şi a mediei aservite sau înrăite la exagerări. Dar asta nu le-ar fi folosit la a se arăta care de care mai mari apărători ai drepturilor cetăţeanului, fără să spună cât de numeros este acest cetăţean afectat de drama financiară provocată de acel ombilic european care n-a demonstrat niciodată sentimente europene. Fiindcă banii din băncile elveţiene n-au miros continental. Ei pot proveni şi de la mafiile asiatice, nu numai de la Cosa nostra, şi de la dictatorii canibali, nu numai de la cei care căutau averile lui Ceauşescu, şi de la juntele militare, nu numai de la cavalerii de industrie ai marilor corporaţii. N-au miros continental când se depun aici, sub paza cinică a unei armate cu soldaţi puternici, ca şi cei care-l păzesc pe Papa.

Din acest motiv, eu aş alinia această dramă cu iz de ciocolată elveţiană exact la nivelul afirmaţiilor că, românii care sunt nemulţumiţi de serviciile medicale din ţară, se pot duce să se trateze la Viena. „Se pot” duce, e adevărat din punctul de vedere al facilităţilor vamale; dar câţi dintre români „pot” face asta din punctul de vedere al veniturilor lor!? Citește restul acestei intrări »