SULFY ARE NOI PRIETENI

04/06/2013

DSC03215

de Gabriela Genţiana GROZA

E ziua întâi a lui Cireşar. Ca de obicei, simt un freamăt anume când ştiu că mă întâlnesc cu elevii. Mă grăbesc cât pot de tare să ajung la timp la Librăria „Diverta” din centrul Clujului, unde vine un grup de copii de la Liceul „Eugen Pora” din localitate. E doar Ziua lor şi eu doresc să le citesc poezii pe care le-am compus pentru ei. Gabriela Gentiana GrozaDar… din vitrina fostei librării a Universităţii mă priveşte şmechereşte Sulfinică, eroul volumului meu recent apărut la Editura Ecou Transilvan. Motanul a fost mai iute de picior, a sosit înaintea mea şi se bucură de cinstea pe care i-au făcut-o elevii talentaţi la desen de la liceul amintit. S-a împrietenit rapid cu ei. E atât de impresionat de noii săi prieteni, că nici dacă ar fi eroul unui film premiat la Tiff zilele acestea la Cluj, n-ar fi mai fericit!… În jurul lui, desenele copiilor au surprins ape, case, pomi, soare… şi multe vise de-ale lor… Primitoarea sală a Librăriei e pregătită de aniversare. Pe simeze au apărut picturi frumoase, alături de care se află o expoziţie cu lucrări ale şcolarilor de la „Eugen Pora”. Au sosit aici însoţiţi de profesoara la nivel primar, inimoasa doamnă Iulia Chende. Prietena scriitorilor, doamna Mariana Enache, ne primeşte să petrecem clipe de suflet, prin amabilitatea personalului din administrarea cu bun gust a Librăriei „Diverta”. Colegul meu de cenaclu „Satiricon” şi „Octavian Goga”, Mircea Roşa Miro, poet şi artist plastic, cu expoziţii personale în ţară şi în străinătate, le-a citit copiilor versuri din volumul său recent apărut la Editura Grinta, „Balada unui fluviu mic”, carte cu coperta şi ilustraţiile realizate personal. Citește restul acestei intrări »


MOTANUL NEÎNCĂLŢAT

24/05/2013

coperta

de Gabriela Genţiana GROZA

Îndată vara –
culorile florilor
pierdute-n parfum

Prea grăbită şi interesantă a fost Primăvara anul acesta! Şi-a împletit cosiţele sub ploi diluviene parcă fără sfârşit. Ea a păşit însă, la fel de maiestuoasă, precum o ştim, pe covorul etern pământesc, sub cerul nefiresc de capricios. Vietăţile s-au mirat neştiind cum să o îmbuneze… Dar nu a fost Primăvara vinovată de schimbările firii!… Omul, omul, tot el, năzdrăvanul, cu nesăbuitele lui cotrobăiri prin natură, a reuşit să dea desen de Andrada-Diana Matei_1peste cap până şi anotimpurile! Şi totuşi… Natura are o cheie a ei prin care reuşeşte, încă, să se autoregleze. Astfel că plantele înfloresc în toată splendoarea lor. Animalele îşi lasă urmaşi; pui de toate felurile se alintă sub oblăduirea părinţilor. Ogorul semănat pregăteşte roadele. Ici acolo, de-a lungul şoselei picuri sângerii, petalele macilor, semnalează că seva pământului musteşte. Trandafirii înfrumuseţează curţile gospodarilor, iar caprifoiul îşi împrăştie cu dărnicie parfumul… Animalele de companie îşi scot stăpânii la plimbare. Vietăţile toate se bucură de frumuseţea naturii în luna Florilor. Aşa, ca şi nostimul motănel, alintat de copii, Sulfy… L-am nemurit în volumul de poezii pentru copii, intitulat chiar aşa: ,,Sulfinică”. E un motan simpatic, nu are cizme precum Motanul Încălţat din povestea nemuritoare a lui Charles Perrault, dar îi încântă pe cei din jur cu ghiduşiile lui. Citește restul acestei intrări »