30 aprilie – Moartea lui Eftimie Murgu

Eftimie Murgu
(n. 28 dec. 1805, Rudăria, comitatul Caraș-Severin – d. 30 apr. 1870, Budapesta)

La data de 30 aprilie a anului 1870 a murit la Budapesta Eftimie Murgu, unul din conducătorii Revoluţiei de la 1848 din Țările Române.

Eftimie Murgu s-a născut în anul 1805 în satul Rudăria din comitatul Caraș-Severin din Banat, sat care astăzi îi poartă numele. Și-a început studiile în satul natal, pe care le-a continuat la Caransebeş, iar începând cu anul 1826 va studia la Seghedin în Ungaria filosofia, transferându-se apoi la Budapesta, unde studiază Dreptul, pe care îl termină în anul 1830 cu rezultate foarte bune. În 1834 pleacă în Moldova pentru a preda filosofia la Gimnaziul de la Trei-Ierarhi din Iaşi, gimnaziu ce s-a transformat în anul următor în Academia Mihăileană și unde Eftimie Murgu întemeiază catedra de filosofie.

Ideile pe care le-a propagat la Iaşi, atât în rândul cunoscuţilor

EFTIMIE MURGU s-a născut în 28 decembrie 1805

de Mária BERÉNYI

Murgu Eftimie s-a născut în 28 decembrie 1805 într-un mic sat din Banat. Studiile de drept şi le-a făcut mai întâi la Seghedin, apoi la Pesta. Tot în capitala Ungariei i s-a acordat diploma de doctor jurist, în 1834. Lucrarea de doctorat şi-a făcut-o în drept internaţional. Între 1836-1840, a predat logica şi dreptul la Bucureşti, fiind discipolul revoluţionarului român, Nicolae Bălcescu. În 1840 a fost expulzat din Ţara Românească din cauza participării sale la un complot. Până în 1845 a locuit în Lugoj, unde a luptat în primul rând pentru eliberarea Bisericii Române Ortodoxe de sub suzeranitatea sârbească. Din cauza activităţii sale în acest sens, în martie 1845, a fost învinuit de instigare, a fost arestat şi condamnat la patru ani de închisoare.

În unele manuale de istorie maghiară putem citi