Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XV (2016), nr. 318 (16-31 ianuarie)

14/02/2016

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriaşi!
Scrisoare lui Eminescu (VII)

Bădie Mihai,
Eminescu_1Nu ţi-am scris de mult, fiindcă m-a luat valul şi amărăciunile. Îţi recitii astăzi Doina şi mă cuprinse-un dor nebun de tine. Nu rezistai ispitei de a-ţi mai scrie câteva rânduri.
Scriai, Bădie: „De la Nistru pân-la Tisa. / Tot românul plânsu-mi-s-a, / Că nu mai poate străbate / De-atâta străinătate. / Din Hotin şi pân-la mare / Vin muscalii de-a călare, / De la mare la Hotin, / Mereu calea ne-o aţin; / Din Boian la Vatra-Dornii / Au umplut omida cornii / Şi străinul te tot paşte, / De nu te mai poţi cunoaşte!”
Hei, bădie, multe s-au întâmplat de când ai plecat dintre noi! Dacă le-ai şti pe toate, cu siguranţă că ai înnebuni. Au venit vremuri în urma ta, când românul dintre Nistru şi Tisa a plâns de au curs pâraie de lacrimi după cei răpiţi din casa şi de la masa lui şi au fost duşi în siberii depărtate şi nimeni nu le-a mai ştiut de urmă. Au plâns românii înstrăinaţi între Nistru şi Oceanul Pacific, fiindcă nu aveau pe nimeni apropiat, nu-şi auzeau graiul, cântecul, rugăciunea, iar dorul de casă şi de ai lor îl purtau ca pe o cruce plumbuită. Au rămas tot restul vieţii numai printre străini, până când li s-au risipit oasele în morminte fără cruce! Citește restul acestei intrări »